Boccaccio Ristorante (fost Bulevard) – atmosferă rafinată

TIPĂREȘTE

Având drum prin Ploieşti şi trecând pe lângă acest restaurant, ne-am gândit să ne oprim şi să luăm prânzul aici.

Restaurantul Boccaccio este, de fapt, fostul restaurant Bulevard şi se afla chiar vizavi de Muzeul Ceasului “Nicolae Simache” (impresii aici: vezi impresii), în centrul oraşului.

Clădirea restaurantului este una veche de 125 de ani, cu o arhitectură deosebită în stil neoclasic şi baroc (considerată monument de patrimoniu), ceea ce îi conferă o atmosferă aparte, încă de la intrarea somptuoasă, prin covorul roşu aruncat peste treptele ce te duc în restaurant (site oficial).

De cum am intrat am fost întâmpinaţi de un ospătar care ne-a condus la garderobă, aflată pe partea stângă şi unde se aflau şi o canapea cu fotolii. Acest lucru este impresionant pentru un restaurant, pentru că marea problemă când te duci să mănânci undeva e ce faci cu hainele, mai ales iarna. Mereu le pun pe spătarul scaunului său pe un scaun liber, ori, dacă am noroc, găsesc un cuier din dotarea restaurantului. Faptul că există o garderobă, nu face decât să ridice valoarea acestuia şi să îţi “promită” o seară plăcută.

Atmosfera în interior era una de sărbătoare. În centru era un brad frumos decorat, care a făcut deliciul fetiţei mele şi care se rotea tot timpul în jurul lui şi inspecta globuleţele.

Tot în centrul restaurantului se afla câteva canapele şi fotolii frumos amenajate şi decorate, unde poţi sta la o cafea sau o ţigară şi tot aici este şi barul. Un alt aspect pozitiv. Chiar dacă eşti cu un grup la masă, eventual dacă doreşti să discuţi ceva cu cineva în particular poţi să te aşezi într-un astfel de loc. Sau poate intri în restaurant numai pentru o cafea şi e locul potrivit.

Oricum, în general, mesele sunt dispuse în mai multe încăperi şi aerisite, în sensul că există suficientă distanţa între ele să nu te simţi stânjenit de cei de la masa vecină.

Restaurantul este unul elegant, pereţii sunt îmbrăcaţi în mătase, tavanele la fel, cu mătase incasetata în lemn, cu candelabre din cristal, uşi sculptate din lemn de nuc, vitralii, scaune tapisate cu mătase, oglinzi cu rame aurii, totul denotă rafinament şi elegantă, inclusiv la baie. Trebuie să spun că a fost cea mai elegantă baie în care am intrat într-un restaurant din România. Spaţioasă, elegantă, modernă. În chiuvete se aflau rotocoale din coji de portocală, iar parfumul care se simţea era deosebit, parcă nu era de la un odorizant de toaletă, ci un parfum de marcă. Curăţenie ireproşabilă.

Pereţii mai erau înfrumuseţaţi de tablouri. Mesele aveau fete din damasc crem, absolut impecabile, fără urme de pete. Păreau noi... Şerveţele din acelaşi material se odihneau în inele argintii, în aşteptarea pofticioşilor.

În surdină se auzea muzică plăcută, country. Deşi era lume în restaurant, nu deranja zgomotul mesenilor, mesele nefiind înghesuite. Nici fumul de ţigară nu l-am simţit, deşi eram într-un salon de fumători. Refuzasem să mergem la nefumători, pentru că era un separeu şi mă gândeam că cea mică va pleca în permanenţă spre bradul de Crăciun. Şi separeurile erau superbe.

Ospătarii erau mereu atenţi. Au venit rapid şi erau mereu pe “fază”, deşi nu îi simţeai. Băutura nu era pusă pe masa ta, ci pe bufete laterale, pentru a nu aglomera masa şi ei veneau şi te serveau atunci când rămâneai fără nimic de băut în pahare.

Noi am comandat cola (5 lei), caffe frappe (10 lei) şi apă. Preţurile nu au fost mari în comparaţie cu luxul de care aveam parte. Farfuriile erau albe.

Nu puteam începe fără ciorbe, aşa că am luat două ciorbe de văcuţa şi una de burtă. Felul doi am luat bulete de caşcaval, şi frigărui cu cartofi prăjiţi. Platoul cu bulete era imens şi a venit însoţit de două farfurioare cu zahăr şi piper... Frigăruia se odihnea pe un fund de lemn şi peste cartofii prăjiţi tăiaţi gros. Alături, mai era o salată, dar nu am distins ce anume... Mai întâlnisem în Turcia astfel de frunze...

În afară de frigăruie, totul a fost gustos. Frigăruia era cu multe bucăţi se şuncă groasă şi cu bucăţi de carne grasă cu piele şi ceva ce semăna cu ciolanul de porc. A fost comanda fiicei mele şi nu mai ştiu ce conţinea, dar costul mi-l amintesc: 33 de lei şi e recomandată pentru două persoane.

Ne-am fi bucurat mai mult de atmosferă, dacă cea mică ar fi mâncat, dar nu ne-ar fi demonstrat încă o dată că nu e un copil de restaurant sau de plecat undeva, pentru că nu mănâncă. E distrasă, probabil, de ceilalţi din jur, de nou, de oameni.

Pe noi însă ne-a convins că este un restaurant demn de luat în calcul, ori de câte ori avem drum prin Ploieşti.

Vă recomand acest restaurant cu căldură, mai ales că preţurile nu sunt mari, iar ambientul de aici îl întâlniţi mai rar.

Consumaţia a fost 120 de lei cu bacşiş, un preţ oarecum acceptabil pentru 3 ciorbe, două feluri 2 şi o garnitură plus băuturi nealcoolice, dar puteam “ieşi” mai bine dacă eram atenţi la comanda fetei noastre şi luăm două porţii de felul ÎI în locul unei frigărui pe care nu am agreat-o.

Nu evitaţi restaurantul, merită să-i călcaţi pragul, îţi creează senzaţia că ai pătruns într-un palat în miniatură într-o zi de vacanţă...

Şi dacă ajungeţi în zilele acestea de sărbătoare, plimbaţi-vă şi prin Piaţa Socolescu unde vă aşteaptă un brad luminat, covrigei şi turtă dulce şi multe alte oferte tentante care ne pregătesc pentru sfintele zile de Crăciun!

La mulţi ani tuturor!

---

VIZUALIZĂRI: 5374 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI