La Tuciuri

TIPĂREȘTE

În centrul orașului Pitești, pe strada Primăverii, aproximativ peste drum de Planetariu, prin spate pe la Muzeul Județean se află societatea comercială SC La Tuciuri Srl care este un restaurant tradițional românesc ce oferă mâncare la ceaun – că de-aia își spune „la tuciuri” – dar nu numai. Uzual au un meniu zilnic preparat la ceaun și aia este piesa forte a zilei și, de obicei, se termină repede. Special pentru asta am mers la ei dar n-am mai prins produsul respectiv, ori se terminase, ori ne abureau astfel că ne-am mulțumit cu o ciorbă pentru că era foarte cald și aveam chef să ne mai plimbăm și nu să ne moleșim.

Am căutat ceva locația. Știam unde este dar ne-am orientat mai greu în teren că e după colț, strada Primăverii face unghi ascuțit cu Bulevardul Eroilor și era prima dată când exploram zona. Am ajuns la Parcul 1907 și mergeam pe sub copaci, pe lângă terasa Atelier, cu fixație să mergem La Tuciuri și nu în altă parte. Vroiam amenajările cu sculpturi în lemn. Am mai văzut din astea La Han la Traian în București, lângă Hala Traian dar pare că nu le-a fost cu noroc pentru că au dispărut relativ repede și la acea locație a venit un nou brand: Politică și Delicatețuri care are drept mascotă un țap. Nu prea-mi place, sincer. La Pitești, sculpturile sunt aproximativ identice dar mai puține. Sunt la poartă două înalte, practic niște scânduri din lemn, stilizate, de care este legată o sârmă de care au fost atârnate 4 ceaune ca să se știe că aici sunt tuciuri.

Terasa e destul de mică și interiorul deasemenea, delimitată clar de pereți și poartă, fără vizibilitate la exterior, decât în sus. Amenajările sunt rustice cu niște ștergare țesute cu mult roșu puse pe mese și pe pereți și cu ulcele tradiționale. Ciorbele ne-au fost servite în vase de lut și au fost bune, cu ardei murat adiacent. Am avut o ciorbă de burtă și un borș tărănesc. Le-am primit repede, le-am servit repede, am plecat repede. Mai vroiam să facem multe lucruri ziua aia.

Deci spațiul este îngust. Ieșirea la stradă are gard din lemn, cu această poartă cu tuciuri deasupra, practic, gardul fiind cam cât 4 porți mici, înghesuit între 2 clădiri mai vechi, doar cu parter. La interior ne întâmpină o plită cu 2 oale mari montate în locașuri. Eu, sincer, presupun că este doar artizanală că nu pare prea arsă. Mobilierul este tot rustic. Unele zone au mese lungi cu bănci de lemn, altele au mese rotunde cu scaune din lemn cu spătar înalt, altele sunt mese lungi cu scaune individuale, cu spătar sculptat, e, așa, un fel de combo. Pe jumătate din terasă e tavan dar pereți nu sunt. Ceva amenajări, din loc în loc, fac ambientul plăcut. Un butoi din lemn șade într-un colț și vreo 2 copaci își trec tulpina prin terasă, cu rădăcina la fundație și coroana deasupra acoperișului terasei. Asta face farmecul locului.

A fost bine La Tuciuri, nu zic, doar eram moleșiți de căldură și cam plictisiți, cum se întâmplă când te prinde zi de vară la oraș.

Am cam așteptat mai mult decât în alte locuri dar presupun că și gazdele erau la fel de plictisiți și moleșiți ca și noi. Nu a fost ceva supărător.

A fost bun ce am mâncat și, totodată, pe scurt, fugitiv,

Prin centrul orașului, pe la obiective de vizitat, cel mai mult mi-a plăcut parcul din proximitate cu arborii săi falnici și răcoroși.

---

VIZUALIZĂRI: 902 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI