Unde am mâncat în Madrid și în apropiere

TIPĂREȘTE

Păi mai întâi, să vorbim despre „apropiere”, adică Torrejón de Ardoz. Aici am mers timp de două săptămâni la rând la un local familial cam „de cartier”, dar extrem de bun pentru noi, fiind foarte aproape de locul unde ne-am desfășurat activitatea pe-acolo. Numele localului? Cafeteria Buitre. Adică vulturul pleșuv, pe românește.

Când amfostacolo prima dată, ne-au primit cu un platou cu cărnuri (niște „porcării” - chorizo, jamon etc.), apoi cu altul cu creveți, de mai să nu mai am loc și pentru gazpacho și escalop de vită plus desert (o înghețată). Plus o bere, și la final „digestive”.

În rest, am avut mereu „meniul zilei” - o selecție dintre patru feluri întâi (dintre care invariabil unul era salata mixtă) și patru de felul doi (dintre care doar două se schimbau, celelalte erau un grătar de vită și un hamburger), plus pâine, desert / cafea și o băutură. Totul pentru 9,5 €. Ce am mai testat acolo dintre diversele feluri de mâncare: pachețele de primăvară și pește spadă fript cu cartofi prăjiți. Salmoejo, choletas de cochinillo, pepene; Gaspacho, churasco, mousse de chocolat (de la pahar / supermarket); sparanghel, broccoli, legume la grătar, ochiuri cu jamon și cartofi prăjiți. Ne-a avut în „sectorul” său Lolo (Manolo) - un chelener supersimpatic și eficient. Mereu vesel și pe fază, fugind într-una de la o masă la alta, de la bucătărie la clienți și tot așa, veșnic în mișcare browniană. În ultima zi l-am servit (noi pe el) cu două shot-uri de palincă de Bistrița de i-au lucit ochii și ne-a pupat pe toți. :))

Iar în Madrid, am fost la:

- Brasayleña - la doi pași de Plaza Mayor, dar totuși pe o străduță mai liniștită, de n-ai fi zis că ești la doi pași de unul dintre cele mai animate locuri din capitala Spaniei.

Bucătărie - Braziliană; all you can eat; carne pe țepușă, ca la kebab. Cu orez, cartofi prăjiți salată cât poți mânca. Totul 13,90€ (9,90 € în timpul săptămânii). Cel mai mișto a fost ananasul prăjit cu scorțișoară. Demențial. Nici berea nu fu rea, da' se plătește extra. În timpul săptămânii (adică la prețul „normal” de 10 € fără 10 cenți) ar fi chiar OK. Mie, care sunt mai degrabă gourmet decât gourmand, nu mi s-a părut o afacere bună deși mâncarea mi-a plăcut.

- Restaurante cerveceria Sanabria de Atocha. Și ăsta e plasat bine, aproape de Muzeul Reina Sofia (dar și de hotelul unde stăteam eu). Am intrat (afară „halatul” e ceva mai scump, doar pentru că stai la terasă!) și m-am așezat la una dintre multele mese libere. După un timp, a venit ospătarul și mi-a adus meniul (în engleză) plus un bol cu măsline să meargă la berea pe care o cerusem. Măslinele am impresia că erau refolosite, dopă ce am luat vreo trei patru am găsit printre ele și un sâmbure… :(

Am comandat de mâncare două brochetas - una criolla și una... specială (frigărui). Nu mai rețin denumirea. Una era cu două feluri de cârnați, cealaltă cu carne de porc, mușchi afumat și încă o chestie ce semăna cu ficatul de pui, dar nu-s sigur. Cu cartofi prăjiți și o bere. Total: 15,50 €. Sățios și bun, mai puțin o (bună) parte din chestia aia ca ficatul de pui care încă se mai zbătea pe frigare și mi-a fost milă s-o mănânc. Din păcate, ospătarul se mișca rău de tot în reluare, deși crâșma nu era nici pe jumate plină. Pe ăsta nu prea l-aș recomanda.

- Despre pizzeria Domino nu vă mai povestesc. Acolo am intrat chiar de foame și nu e nimic deosebit față de orice pizzerie din franșiza asta. ;)

Vacanțe frumoase vă doresc, oriunde ar fi ele!

---

VIZUALIZĂRI: 3910 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI