De 2 ori în vizită la Veverița de la Izvoru Mureșului

TIPĂREȘTE

Izvoru Mureșului este un sat cu pretenții de stațiune situat în jud. Harghita. Cândva mai mult stațiune („a tineretului” , dacă vă mai amintiți), acum mai mult sat. Mie nu-mi pasă prea mult despre această aparentă retrogradare (?!), nu-s iubitoare de gașcă multă, ci de peisaje, aer curat și liniște. Neuronii mei, săracii, se resimt, le ajunge viața de zi cu zi. Și, din când în când, ai mei copii – la fel sunt iubitori (cel puțin atâta timp cât merg pe banii noștri ????; îmi vine să râd când îmi amintesc cum îmi povesteau că discutau între ei în mașină, venind spre Izvor: „oare unde ne mai sinistrează mama de data asta?!” ).

Am ales Izvoru Mureșului cu o condiție: să aibă minim o mâncătorie. Și are. Nici mai mult, nici mai puțin: o mâncătorie. Gazda noastră (vezi impresii) ne-a confirmat că e ok. Ok zice și Google; nota 4,1 din 850 de review-ri, pentru mine înseamnă că da, pot să mă apropii fără prea mari emoții. Până să mă decid asupra Casei Cerbul, am identificat mâncătoria Veverița pe hartă și am citit recenzii. Hmm... Singura mică problemă era că le despart cam 2 km pe cele două... Ei, dar când ne-au făcut pe noi 2 km?!

Am ajuns de 2 ori acolo, prima dată chiar în prima zi, la puțin timp după ce ne-am reunit. Așa cum (ni) se întâmplă, nu era nici oră de prânz, nici de cină, ci între. Cel care a decis modul de deplasare până la Veveriță a fost Tati: „Mergem cu mașina!” . Am ajuns deci mintenaș, Veverița se află la șosea, pe dreapta cum te duci spre Miercurea Ciuc, aproximativ în centrul localității. Există o parcare generoasă alături și câteva tarabe cu suveniruri (de-alea tradiționale, „made in China” ????).

Intrarea este semnalizată prin panouri uriașe, unele înfățișând preparate din meniu, iar cel principal – 2 simpatice veverițe ciocnind halbe cu bere. Evident, este scris și numele locației, atât în limba română, cât și în maghiară: Mókus Vendéglő. Poarta – din lemn sculptat, de inspirație secuiască. Curtea interioară, unde este organizată terasa, ne-a picat cu tronc de la prima vedere, mai ales că, după o ploicică scurtă, soarele aurea frumos tot ambientul: multe-multe aranjamente florale, o fântână centrală decorată... cu flori, un legănuș pe care se zbenguiau 2 copii, o băncuță de lemn încadrată de un moș și-o babă asemenea (din lemn)... Frumos! Mese de mai multe feluri, dimensionate pentru grupuri mai mici sau mai mari, unele sub cerul liber, altele într-un fel de galerie acoperită.

Noi am ales o masă mai mare, genul rustic: lunguță, cu băncuțe de lemn de-o parte și de alta, protejate de scoarțe tradiționale. Ne-a ochit mintenaș o chelneriță-spirt (mă refer la viteza de deplasare), care, pentru început, ne-a pasat câteva meniuri. Acestea, alcătuite în stilul binecunoscut: pe categorii de produse, descrise în 3 limbi (wow! ; română/maghiară/engleză), cu gramaj și preț, normal. Imediat am remarcat prețurile: absolut decente. Bun! Păi să comandăm, deci!

... Acuma... sper să nu greșesc prea tare, căci constat că nu mai am chitanță, noroc că pozai paginile de meniu și chestiile de le mâncarăm... Sper să le „împerechez” corect, că de total... Vă calculați și singuri! ????...

Deci. Văd în poze un bol aburind cu ciorbă și o farfurioară cu ceapă roșie tăiată „sozișori” ???? Asta cred că e opera lui Tati și mai cred că reprezintă ceva borș de fasole cu afumătură. Mai văd o ciorbă de legume, pe asta sigur a poftit-o Paul. Pe urmă, bucățele de cărniță (vită?) în sos, cu 3 biluțe de orez cu legume. Văd și sarmale cu mămăligă și șuncă afumată. Apoi... ah, asta chiar știu ce e! Încercam în ultima vreme să-mi amintesc unde m-am țăpănat și nu reușeam! ???? Gulaș secuiesc. M-am gândit că gulaș secuiesc e ceea ce înțeleg eu prin cuvântul „gulaș” : carne de vită/porc (nu contează) într-un sos aromatizat cu multă paprika și un pic de chimen. Neee... Știți ce primii (și, dacă aș fi citit ingredientele, m-aș fi prins): mâncare de varză cu carne. Ce-i drept, însoțită de ardei iute, mămăligă și smântână. Și, ce-i drept, absolut delicioasă. Deci, țineți minte 3 cuvinte: gulaș secuiesc = mâncare de varză cu carne.

Ok... Ce mai văd, ce mai văd?! Păi văd o bucată generoasă de cărniță acoperită cu ciuperci ce par a fi hribi. Ăsta tot Tati trebuie să fi fost. Și, în sfârșit, 3 glorioși gomboți cu prune (despre care chiar am amintiri) !!! Niciun indiciu despre băuturile de pe masă, care cred totuși să fi fost cele uzuale pentru noi: apă, bere, poate un capuccino-ceva.

Mda... Greu cu totalul când n-ai toate datele problemei. În fine, ideea e că am fost super-mulțumiți de servire, de gust și de preț! Din categoria „ieftin și bun” Veverița asta...

Citisem că în apropiere se află însuși izvorul râului Mureș, deci am întrebat chelnerița-spirt. „Aaa, imediat în dreapta, treceți de tarabe, coborâți și gata! 5 minute!” Nu fură 5, fură vreo 15-20. Pe sens. Coborârăm, urcarăm, trecurăm un pârâiaș, iar coborârăm... Lasă, că un pic de mișcare după o masă copioasă se cheamă sănătate curată. Sincer, nu mă așteptam ca locul să fi fost marcat de ceva filozofi. Auziți: „Nu lăsa nimic după tine, doar urma pașilor tăi!... Nu omorî nimic, toar timpul!... Nu lua nimic cu tine, doar fotografii și amintirile!...”

Ne-am întors a doua zi la Veveriță – tot „nici prânz – nici cină” . De data asta am stat înăuntru, că era un pic cam frig. Interior nesofisticat și nu foarte generos (ca spațiu). Și chitanța asta o pierdui... Așa că tot din poze ne vom inspira. Una ne prezintă un bol cu ciorbă – poate fi de oricare, nu-mi dau seama. Alta – niște rulouri tăvălite prin fulgi de porumb. De astea-mi amintesc, că eu le-am mâncat (parțial; porția a fost cam mare și ele foarte sățioase – șuncă și brânză înfășate în piept de pui). Văd și felii de sfeclă cu hrean și ceva șnițele presărate cu telemea din belșug. Și un păstrăv înmălăiat, apoi prăjit. La fel ca în ziua precedentă: mulțumire maximă la final.

În concluzie: nu ocoliți Veverița! Veți găsi aici mâncare variată, nesofisticată, însă bine preparată, angajați amabili și eficienți și - foarte important - prețuri decente!

---

VIZUALIZĂRI: 978 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI