Acest Poseidon al mâncării grecești, al peștelui, al fructelor de mare! Mare caracter culinar!

TIPĂREȘTE

Regele gustărilor tradiționale de casă, Maistrali.

Din 1988.

Asta scrie pe o clădire amărâtă mai dinspre capătul „neinteresant, nepopular, nefantastico-turistic” al falezei portului din insula Poros, Attica. Căsuță cu etaj, cu scară laterală ce duce sus; vopsită în două culori pale și cam nehotărâte, cred că cea mai mică dintre cam toate de pe strada aceea... Câteva bărci ale localnicilor, probabil (și) pescari, câteva iahturi... peste drum de șirul de clădiri și promenada/faleza de port- prelungire. Mai încolo de-a lungul străzii se vede cum urcă drumul, o cotește la stânga printre niște stânci și alte clădiri tot mai puțin interesante, dar tot mai autentice.

Liniște, puțină lume deși vremea e superbă, e plin sezon turistic; unele clădiri/case par nelocuite sau nederanjate de multă vreme. Am tot studiat noi aceste vederi și cam cum stă situația „la mal” , citind ba clădiri și oameni, ba liste de meniuri din capetele teraselor care ne îmbiau, și tot din una în alta, ne-am scuturat de atâta consumerism, de atâta standardizare și ordine și disciplină la terase și neaparat de aglomerație, gălăgie, înghesuială și „tourist-traps” , și ne-am mijit ochii spre ceva chiar foarte prea și neaparat autentic, dar nu așa la oha! ci neaoș, țărănesc și ușor desuet dacă se poate. Da! Vrem să păpăm în seara asta de la om din blid! De la pescarul ăla ars de soare, cu părul învâlvoiat, cu gesturi, statură și mișcări stângace, autentice, curate însă, care să zbiere către bucătăria de peste drum la femeia care gătește (nevasta lui...) despre ce dorește clientul... Care să se simtă clar că nu face asta din vreo simandicoșenie sau că vrea să epateze, dar totuși vrea să se poarte cumsecade cu mine, cu străinul turist, să îmi frângă din pita lui și să îmi toarne din vinul lui, ăla bun!

Și asta am primit, asta am văzut, asta am auzit! Asta am simțit!

Avea pe lângă el un băiet sprintenaș care tot primea ordine scurte, îndesate dar totuși pe un glas familiar și care se făcea înțeles clar (de către ficior, că noi nu înțelegeam greaca lor regionalizată), și la un moment dat mă trezesc cu omul meu stând rezemat pe un spătar de scaun de la masa de lângă, întrebându-mă într-o engleză simplă și aproximativă dacă îmi place ce mănânc... eu cu gura plină îngân un „Yes! , very goo...” nu apuc să termin că mă taie cu un răspicat și entuziast „I know!” și dă tare din cap, se îndreaptă și pleacă spre sală, strigând la fecior „Roze!”

Dar omul meu a pus pe masă și din peștele lui și din salata lui, care nu vă povestesc ce gust aveau că mă iau tristețile imediat. Excelent făcute, nu știam ce să nu mănânc: icre de casă, selecție de brânzeturi, sardinele cu lămâie, sprot/hamsii prăjite, stai să dau un gât de tsipuros, stai că apa e bună rău, rece; unde am rămas? a... pâine - cum să nu? pește la grătar vai-vai ce minunăție. Fiică-mea cea mică cu ditai calamarul super gustos din care am gustat toți că era tentația mare. Am profitat că eram acolo și am cerut și chifteluțe de dovlecel - plus tzatziki, eram niște hamsteri, niște mâncăi. Noroc cu carafa de vin rece perfectă pentru a ostoi festivalul de bucate din noi și de pe lângă noi. Gustos vinul, reușit și chiar de l-am rugat să ne vândă măcar un litru, sau să ne dea cumva... a zâmbit, a spus clar că nu, să se facă înțeles din prima, dar nu în vreun fel neplăcut.

Am și uitat că trebuie să și plecăm de acolo, dar am zis că „mâine seară clar revenim, nu încape discuție„. Iacă-tă-ne „mâine” seară voioși, tragem de scaun, dar feciorul ne spune rușinat parcă cum că nu avem rezervare și e full! Nicicum nu se poate! Am insistat că poate nu vine cineva, poate mai are vreo masă în plus... Nu! „Please, no possible” . Am făcut imediat rezervare pt celălalt „mâine” , de la ora 19.00, nah!

Am țâtăit toată după-masa cu gândul că mergem la masă „la pescar” și de data asta o facem și mai - și mai lată!

Am ajuns, iar caracatița stătea lăbărțată pe grătarul model ca de târg de țară, cărbunii încinși - aoleo! Am comandat iar acele hamsii-erau bestiale, scoici cu sos de feta și roșii, alte scoici cu sos de muștar, langustine, tsipuros și vin alb de data asta. Vinul-un festival de arome, iar de mâncare-nu are rost că poate mă ia depresia cu gândul că nu am aici ce aveam acolo; totul la superlativ, proaspăt, autentic. În acest vers de mijloc, mic și înghesuit o să vă plictisesc cu notele de plată: prima seară este așa* 100 ml tsipuros+juma litru vin roze+hamsii prăjite+tzatziki+brânzeturi la cuptor+salată icre+sardine la grill+calamar prăjit+lup de mare la cuptor EGAL 50,5 Ea doua seară vine așa*100 ml tsipuros+juma litru vin alb+scoici sos roșii+scoici sos muștar+hamsii prăjite+langustine+chiftele dovlecel EGAL 86 E sî-ni-trăiască LMA!

L-am întrebat de ce e așa de aglomerat la el la masă la cină și mai ales de ce e greu să găsești rezervare liberă la el... A zis cu un deget la gură că e mâncarea foarte bună și e proaspătă mereu. Nu l-am lăsat să termine bine de zis „... and the vine is goo...” , că repede l-am tăiat cu un „I know!” scurt, răspicat, am dat din cap și am zâmbit pe sub mustață. Rânjește omul meu și pleacă spre căsuța lui, la sala de gătit, nu înainte să mă bată ușor pe umăr, cu aceeași mână pe care o dusese mai-înainte la gură să se gândească cum să îmi spună în engleza lui muncită ce și cum e la el treaba cu mâncarea...

Într-o seară, pe urmă, în Atena, în drum spre casă, am mâncat la o tavernă foarte bună unde am cerut pește și ceva fructe de mare dar credeți-mă aproape m-am simțit că aș fi făcut un adulter gastronomico-culinar, din acela pierzător și regretabil!

Mâncare în Poros?

Doar la pescarul meu la Maistrali!

Nu discut!

Altceva egal parodie de mâncătorie!

Băgați bine la cap! Ca să băgați excelent la burtică! Dar rezervați înainte!!!

Hai, poftă! Și la șters de gură, spălat de mîini și privit în gol! pam-pam.

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 46 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI