Pe la apus mancam la Zori

TIPĂREȘTE

O zi de plimbare prin orasul drag sufletelor noastre, Iasi, o vizita la gradina botanica in feeria de culori si parfum, specifica sezonului, e tot ce isi poate dori, cred, fiecare dintre noi. Dar dupa atata frumos pentru suflet vine vremea sa ne gandim si la ceva pentru trup si mai pe seara ne indreptam spre un restaurant de care aflasem cu putin timp inainte, Zori. Punem pe maps si in cateva minute parcam in zona rezervata clientilor.

Zori, e un restaurant ascuns de ochii curiosilor, dar usor de gasit de cei care doresc sa fie desfatati cu bucatele gatite aici. Situat intr-un cartier de case, aproape de Mitropolie si de centrul orasului, restaurantul ocupa o cladire veche si curtea acesteia, transformata intr-o terasa primitoare. Mesele sunt atat in zona deschisa, avand protectia unor umbrele, cat si in zona acoperita si care poate deveni o zona inchisa, vitrata. Despre interiorul restaurantului nu pot spune nimic si va trebui sa mai mergem o data cand vremea va fi rece. In zilele de vara nu te gandesti ca ai putea manca in interior.

Am incercat sa ocupam o masa aflata sub un dud, dar domnisoara care ne-a primit ne-a rugat sa ocupam loc in zona acoperita. Vremea instabila nu le-a permis sa pregateasca mesele din curte si ne conformam.

Am primit imediat meniurile si am purces la alegerea bucatelor. Stiam ca nu este un meniu foarte bogat, dar primisem referinte bune despre gustul apetisant al acestora. Din lista de bucate, fiecare si-a gasit ceva dupa gustul propriu.

Eu, am ales sa fiu „Cu capul in zori” si am luat pulpa de rata cu piure de linte si morcov si sos de mandarine. Vlad, a avut „Motiv de sarbatoare” si a ales o portie de obrajori de vita cu cartof la cuptor umplut cu oarece. Pe meniu era trecut un sos „chirmichurri” , probabil umplutura cartofului.

Avand la masa un „motiv de sarbatoare” si fiind cu „capul in zori” era nevoie si de ceva de baut si in aceste conditiii ce putea fi mai bun decat o sticla cu apa plata rece, dar si un desert pe masura felului de baza, adica un” SenZorial” , mai exact panacota cu afine si violete, capsuni, zmeura, ciocolata alba, mousse de ciocolata alba cu soc. Totul a fost excelent! Citisem ca acest restaurant nu are congelator, deci toate preparatele sunt facute din produse proaspete, iar meniul se schimba in functie de sezon.

Daca cumva nu credeti, singura solutie este sa faceti un drum „in dulcele targ al Iesilor „si dupa ce colindati prin Copou, pe la Gradina Botanica sau prin centrul orasului pe celebra strada Lapusneanu, spre apus, treceti pragul Zorilor si cu siguranta veti fi rasplatiti de preparatele gatite de chef Marian Zancianu.

Marian Zancianu, este „head cheful” , dar si proprietarul restaurantului. Citisem in presa locala ca totul a pornit de la dorinta acestuia de a avea propriul restaurant. Gasirea unui loc care sa corespunda dorintelor, sa fie ceva intim, sa ofere confort oaspetilor, a durat ceva timp. In final a gasit o casa veche de 100 de ani, intr-o zona linistita si azi ne putem bucura de cateva clipe placute in acest loc, unde personalul este amabil si prompt si unde totul e gandit sa te simti bine.

Preturile nu sunt tocmai mici, dar din cand in cand ne putem rasfata cu bucate pregatite de un chef. Toata consumatia a fost undeva la 160 de lei, cred.

Va recomand sa ii treceti pragul daca ajungeti in Iasi si va prinde foamea!

P. s. poate niste poze va conving mai usor...

Personal amabil, atent si cu zambetul pe buze.

Preparate excelente, frumos aranjate in farfurie, servite intr-o ambianta placuta.

---

VIZUALIZĂRI: 4581 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI