Două locuri diferite, unde am fost mulțumit

TIPĂREȘTE

De ce diferite? Păi... pentru că așa sunt: unul e în centrul orașului (Hunedoara) și se numește Pizzeria Derna, iar celălalt este situat aproximativ pe malul lacului Cinciș și este restaurantul hotelului cu același nume. Se adresează unor categorii diferite de clienți, și au ele însele categorii diferite. Dar să le luăm pe rând:

Pizzeria Derna - un local amplasat pe "faleza" orașului, cum îi spun localnicii, la parterul unui bloc muncitoresc (B-dul CORVIN nr. 6) GPS: 45.755365687789,22.904290240267. Nu atrage cu absolut nimic privirea, nici pe dinafară, nici pe dinăuntru. Am ajuns acolo cu ocazia unei întruniri semiorganizate ale fostelor colege de liceu ale lui iubi. Deși spațiul e limitat și aveau deja o masă mare organizată pentru o altă gașcă, iar noi nu aveam rezervare - a fost doar o sugestie unanim adoptată de toate fetele să se întâlnească acolo - patronul și-a pus trupa la lucru și în mai puțin de 5 minute era pusă și pentru noi o mare masă și am putut astfel să intrăm și să ne așezăm în jurul ei. Meniul de bază - evident, pizza. Dar aveau și ceva grătar de pui și porc, garnituri simple (cartofi, orez) și salate. Prețuri de foarte mult bun simț, aș îndrăzni să spun.

La o masă mare, am avut tot felul de 'feluri' comandate. Au fost aduse cam haotic (adică nu la toată lumea odată), dar noi eram acolo ca să vorbim și să ne simțim bine, așadar aceste amănunte nu au contat prea tare. Fata care ne-a servit a reușit cumva să-și facă treaba binișor, deși era cam singură, iar la un moment dat localul s-a umplut complet. Mâncarea a fost bună, proaspătă, gustoasă. Iar la final a reușit chiar să ne spună fiecăruia cât are de plătit. Din păcate (pentru bugetul de stat), fără nicio chitanță sau bon de casă. Totuși o recomand pentru o ieșire cu prietenii.

A doua zi, cum plimbarea noastră ne-a purtat prin diverse locuri din împrejurimi de-a lungul întregii zile, a trebuit să facem și o haltă de reajustare. Cum eram pe malul lacului Cinciș, despre care aș fi vrut să scriu vreo 2 vorbe separat, dar nu am reușit încă - așa că vă spun aici pe scurt, că e un lac artificial creat pentru CSH acum fix 50 de ani, care ascunde sub luciul său 2 sate, monumente istorice, chiar strămoșii locuitorilor. lucru pentru care localnicii nu-l prea au la suflet, dar hunedorenii s-au învățat în timp să se bucure de plajele și locurile 'de agrement' apărute pe malurile sale, am decis să oprim și să mâncăm la singurul local mai de Doamne-ajută din zonă care era deschis atunci: Hotelul Cinciș (GPS: 45.6966857N 22.8727466E). Mai era cunoscut și drept "motelul lui Andone". Nu știu dacă tot fotbalistul e proprietarul, dar până la urmă, ce importanță are, atât timp cât țin la standarde și-și tratează bine clienții?

Deși era o zi frumoasă, însorită, vântul încă-și mai făcea de lucru printre crengile brazilor ce împrejmuiesc semeți proprietatea și cu toate că pe terasă erau destui clienți mai îndrăzneți, am ales să fim singurii care să mâncăm înăuntru. Salonul restaurantului arată bine, decorat discret, cu gust, cu lucruri frumoase, vechi, poze de epocă, mobilă de calitate. E și un bar cu câteva mese alături, dar nu ne-am dus acolo pentru a bea, ci pentru mâncare. Mai ales pentru că acolo e unul dintre puținele locuri unde se pot mânca delicioșii "virșli" (ro.wikipedia.org/wiki/Vir%C8%99li). Mă rog, eu am preferat un piept de pui la grătar cu sos țațiki și cu garnitură de legume tot la grătar.

Ospătarul s-a mișcat bine, a servit frumos și a avut mereu grijă să nu ne lipsească nimic. Mâncarea a fost deosebit de bună, servită frumos... și relativ repede, pentru ceva care a fost preparat pe loc, nu dezghețat și încălzit la microunde.

Am apreciat și faptul că, la plecare, ne-au urat să ne fie de bine și ne-au mai poftit pe la ei, dacă ne-a plăcut. Și poate o să revenim; oricum ar fi, eu îi recomand și altora.

---

VIZUALIZĂRI: 2334 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI