Iti-Biti

TIPĂREȘTE

Mergeam pe faleză în Costinești cu gând de plajă dar nu servisem cafeaua. Era cam 12:00 ora, spre prânz. Special am plecat târziu ca să aibă timp restaurantele să se trezească. De obicei e o provocare adevărată să găsesc undeva cafeaua de dimineață. Prin alte locuri se mai găsește una, alta, o măslină, un jeleu, ceva dar la Costinești pe faleză, nu! Sunt restaurante unul lângă altul prin centru, pe lângă plaja cu obeliscul dar mai spre nord – nu! Acolo găsești doar pensiuni fericite, cu poarta închisă și ospitalitate pa.

Astfel că mergând așa, admirând peisajul, am găsit, totuși, ceva ce semăna a terasă și ne-am bucurat că gata! S-a terminat pustia și de acum numai din crâșmă-n crâșmă mergem. Nu a fost așa. Am găsit terasa asta care era pustie și apoi iar nimic până în centru. Fiind stațiune studențească – așa credeam eu – mă așteptam să găsim pe toate drumurile una, alta. Nu. Părea chiar pustiu, am găsit un magazin la gară și unul mai spre faleză care închidea devreme și restaurantul ăsta în drum spre plajă. Făceam cam 2 kilometri de la cazare și după ce am văzut ce și cum, a doua zi nici n-am mai mers la plajă. Noroc c-aveam ce mânca și bea în curte la noi. Dar chestia asta: ITI – BITI ne-a dat speranțe. Fiind spre prânz, gândeam să luăm o gustare, de dejun așa.

Am intrat pe terasă și ne-am așezat la o masă. Parcă spărgeam o bancă. Nu știam dacă suntem bine-veniți. Niște băieți de la bar păreau stânjeniți. Într-un final a apărut o doamnă amabilă care părea să știe ce și cum și ne-a mai luminat de ne-am mai venit în fire dar nu ne-a dat vești îmbucurătoare. De mâncare? Nu prea avem. O gustare, ceva? Abia am deschis. O cafea? Asta se poate. O salată? Încercăm. Cartofi prăjiți? Să întreb la bucătărie.

Măi frate! Litoralul românesc nu e ca altele. În mai nu ai ce căuta și nici în septembrie. Nu te mai ajută clima. Deci mai rămân 3 luni mari și late pe an. Din alea 3, abia după 10 iulie dacă-și mai iau un sprint să ofere ceva servicii: piscine închise, restaurante pustii, umblă turistul buimac și caută ceva de făcut dar n-are ce. Așa și terasa noastră. Ce mai deschizi dacă n-ai nimic de dat?

Flăcăii de la bar au început să se bâlbâie și să se calce pe picioare, au scos cumva o cafea din joben dar s-au împiedicat lângă scaunele noastre și au dat pe jos tava cu tacâmuri fix când ne spunea doamna că nu au de nici unele. Erau la practică, de la vreo școală horeca. Sunt multe pe litoral. Am văzut tineri în extrasezon, în timpul cursurilor. Când se termină școala ei merg și fac practică pe unde sunt primiți. E cumva nefiresc să vezi vlăjgani în toată firea ce știu să facă de nici unele. Adevărat, ce poți face la mare? Turism și marinărit iar pe mare viața-i grea. Mai bine la bar. Asta-i.

În final am primit ceva gustări să nu zicem c-am intrat degeaba și-am cam plecat aproximativ la fel cum am venit.

Priveliștea face toți banii, nu zic. Faleza e amenajată. În zona asta e destul de înaltă și chiar peste drum de terasă e o scară din lemn, destul de abruptă, ce coboară spre plaja îngustă. La începutul și la sfârșitul verii e destulă instabilitate atmosferică și te cam ciufulește briza din toate părțile că apa se încălzește și se răcește altfel decât uscatul și de aici rezultă mișcări de aer pentru reglare. Abia în miezul verii e ceva calm atmosferic dar în iunie, vremea e capricioasă. Bate vântul, norii vin și pleacă, ba e cald, ba e rece. Pe terasă era bine, nu zic, briza nu prea ajungea ba chiar am avut un moment ambiental poetic care m-a răscolit:

„It’s been a long day without, my friend

And I’ll tell you all about when I see you again”

Cu asta chiar au nimerit-o și m-am bucurat că suntem aici, în locul ăsta ce pare pustiu deși e populat și nu în vânzoleala comercială și banală din centru. Mai era și-un câine golden (cred) ce stăpânea teritoriul blajin și mai salva din aparențe. Putea conduce el afacerea mai bine ????

Altfel, briza, ambianța și aerosolii mi-au plăcut și putea fi perfect de nu se fâstâceau atât la început. În definitiv... suntem la mare.

Nu

Nici

Da, mulțamăsc lui Dumnezeu ????

---

VIZUALIZĂRI: 1764 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI