Cherhanaua Pontica, impresii amestecate

TIPĂREȘTE

A venit primăvara, cu flori şi mărţişoare pentru doamne şi domnişoare! Luna martie va aduce (pentru fete şi băieţi, fără discriminare) Întâlnirea AFA de la hotelul Sulina din Mamaia, aşa că m-am gândit că ar fi util să povestesc despre două restaurante din Constanţa, aflate foarte aproape de staţiunea Mamaia. Un restaurant pescăresc - Cherhanaua Pontica, şi un restaurant turcesc -Nazzar. Ambele, deschise tot timpul anului! Ar fi suficient un singur articol despre amândouă, dar peşte cu kebap nu prea merge. În plus, restaurantul turcesc îl recomand din tot sufletul... cherhanaua, doar cu jumătate de gură. Veţi vedea de ce!

Voi începe cu Cherhanaua Pontica (Bd. Mamaia 312), aflată la limita dintre Constanţa şi Mamaia, lângă El Locanda Boutique Hotel, la circa 300 metri de hotelul Malibu din Mamaia. Peste drum de lacul Tăbăcăriei şi de Pavilionul Expoziţional Constanţa. În imediata apropiere a Cherhanalei se află staţia Pescărie a autobuzului 5-40 (circulă tot timpul anului).

În luna septembrie a anului trecut am petrecut câteva zile de vacanţă la hotelul Bavaria Blu din sudul staţiunii Mamaia. Când suntem la Mare, fiul meu vrea musai peşte la prânz, aşa că l-am însoţit la Cherhanaua Pontica, cel mai apropiat restaurant pescăresc de hotelul Bavaria Blu. Ar mai fi o mică terasă sezonieră pe faleză, dar funcţiona după un orar ciudat la final de sezon estival.

Am plecat direct de pe plajă, am mers de-a lungul ţărmului, cu picioarele goale prin apa călduţă (şi papucii în mână), până la marginea staţiunii Mamaia. Dincolo de hotelul Malibu, la graniţa dintre Mamaia şi Constanţa, a supravieţuit o plajă splendidă, neamenajată. Nisip fin în care se ţi se afundă piciorul, sute de pescăruşi ce se rotesc bezmetici, barci pescăreşti care pleacă în larg şi se întorc cu năvoadele pline de peşte proaspăt din Marea Neagră. Câţiva oameni, tolăniţi pe cearceafuri, se bucurau de soarele încă fierbinte. Vreo doi-trei pescari amatori îşi încercau norocul, o fată graţioasă îşi plimba liniştită căţelul. Un tânăr tătic alerga cu copiii, două doamne căutau cele mai frumoase scoici... Mai e nevoie să vă spun cât de mult mi-a plăcut plaja cuibărită în micul golf de la marginea Constanţei?

Pe plaja aceasta frumoasă şi aproape sălbatică se află Cherhanaua Pontica. Venind dinspre oraş cu transportul în comun, se coboară din autobuzul 5-40 la staţia Pescărie, şi se trece podeţul de lemn peste canalul ce leagă lacul Tăbăcăriei cu Marea Neagră. Din stradă nu se vede restaurantul dar o pancartă, susţinută de doi stâlpi, pe care scrie mare ’Cherhanaua Pontica’ îţi dă de înţeles că ai nimerit unde trebuie. Dinspre Mamaia, puteţi veni pe plajă sau pe faleză, cherhanaua fiind aproape de hotelurile Malibu, Parc, Dacia Sud, Bavaria Blu, Del Mar (deschise şi ele tot timpul anului).

Restaurantul este simplu şi curat, nimic sofisticat, un salon de iarnă şi o terasă spaţioasă care se închide cu geamuri în sezonul rece. Mobilier alb, veselă în nuanţe marine, decoraţiuni cu tematică pescărească, muşcate înflorite, leandrii în ghivece mari, atmosferă plăcută de vacanţă estivală. Afară, mese (albe) şi bănci (albastre) de lemn, puse direct pe nisip, protejate cu umbrele mari de soare în timpul verii. Mesele şi băncile erau încă la locul lor, umbrelele dispăruseră. Am vrut să ne aşezăm la o masă dar am fost invitaţi pe un ton repezit înăuntru, pe motiv că ’sezonul s-a sfârşit, strângem terasa’. Era o zi de vară autentică, cu soare fierbinte şi o briză binefăcătoare care răcorea pielea încinsă... N-am să înţeleg niciodată mentalitatea multor proprietari de restaurante şi hoteluri de pe litoralul românesc. Mai ales când vrei să-ţi meargă afacerea tot anul!

Cu toate că am fi dorit să stăm afară, am intrat pe terasa închisă, unde ne-a izbit aerul sufocant. Ne-am aşezat totuşi la o masă pregătită pentru oaspeţi, cu vedere la plajă şi Mare, şi am rugat să deschidă geamul din dreptul nostru. Deja era mult mai bine! Am privit îndelung plaja minunată, liberă, aproape pustie la ora amiezii, Marea linistită, albastru-turcoaz. Câteva bărci pescăreşti vechi, decolorate de soare, şi un leagăn simplu din lemn, întregesc peisajul marin. Atât de simplu şi atât de frumos, încât nu mă saturam să privesc şi să respir adierile sărate ale brizei ce pătrundeau prin geamul deschis!

Înainte de a porni spre Cherhana am căutat meniul pe internet, şi am nimerit pe pagina de facebook. Ne-a atras atenţia meniul de prânz, oferit clienţilor de luni până vineri, între orele 12 şi 18. Preţul de 49 lei mi s-a părut tentant, ţinând cont că aveai de ales între borş pescăresc, storceag şi borş de pui de ţară cu tăieţei de casă (servite cu mujdei, genocid, ardei iute şi verdeaţă). La felul doi, peşte proaspăt din Marea Neagră sau Dunăre: saramură de chefal sau de file de crap, hamsie, guvizi sau stavrid prăjit, file de chefal pe plită. Ca variantă pentru cei care nu iubesc peştele: şniţel de pui crispy sau ceafă de porc la grătar cu cartofi prăjiţi. Puteai renunţa la ciorbă sau la felul doi în favoarea unui desert: lava cake cu îngheţată de vanilie, tartă cu mere sau vişine. Desigur, am observat gramajul, mai mic decât în cazul porţiilor standard, dar am considerat că este suficient, mai ales că aveam de gând să comandăm şi o porţie de icre de ştiucă, preferatele mele şi ale fiului meu.

Am primit meniul, l-am răsfoit în grabă, şi am remarcat oferta bogată de peşte de Marea Neagră şi de Dunăre (saramură, prăjit sau la grătar). Midii, scoici, rapane, preparate în mai multe feluri! Icre de crap şi de ştiucă, borş pescăresc, storceag, platouri bogate, cu multe feluri de fructe de mare, cu peşte de apă dulce sau sărată... Oferta obişnuită a restaurantelor pescăreşti de pe litoral. Preţurile, nici prea-prea, nici foarte-foarte! Să zicem, în ton cu restul cherhanalelor, ceva mai mici decât la restaurantele din Portul Turistic Tomis (poate aşa mi s-a părut mie...), cam la acelaşi nivel cu Cherhanaua Taşaul din Năvodari.

Am comandat repede două limonade reci şi o porţie de icre de ştiucă cu pâine prăjită (45 lei/ 100 gr.). Am întrebat de meniul zilei... ospătarul s-a mirat, nu auzise de aşa ceva. Cum domnule, nu faceţi reclamă pe facebook? Omul, dă din umeri nedumerit şi pleacă la bucătărie să se intereseze. Mai aşteptăm un pic, nu ne grăbim, şi primim răspunsul. Se poate! Eu aleg storceag şi file de chefal pe plită cu mămăliguţă; băiatul meu comandă borş de peşte şi saramură de crap de Dunăre.

Până să vină mâncarea, am traversat restaurantul spre toalete (curate, dotate cu tot ce trebuie). Trecând pe lângă bucătărie, aud fără să vreau conversaţia dintre ospătar şi bucătăreasă. ’Acum, eu ce mă fac? Cum pun porţiile? Pune şi tu din ochi, mai puţin! ’

Primim castroanele cu ciorbă fierbinte, ceva mai mult de jumătate de porţie. Însoţite de tot ce trebuie: mujdei, genocid, ardei iute. Gramajul a fost corect, dacă citeai cu atenţie oferta de la meniul zilei, vedeai că porţile sunt mai mici decât cele normale. Ciorbele au fost gustoase, dar zeamă chioară, cu două bucăţele anemice de peşte. Am mâncat repede, cu plăcere, ciorba ne-a hidratat într-o zi călduroasă de septembrie.

Felul doi a fost bun, bine pregătit, alături de peşte am avut mămăliguţă. Saramura băiatului meu arăta foarte bine, chefalul meu a fost delicios, consistent, chiar n-aş fi putut mânca mai mult.

Având în vedere că porţiile au fost mult mai mici în comparaţie cu cele normale, mare economie n-am făcut cu meniul zilei. De exemplu, o porţie de borş pescăresc (35 lei) şi o saramură de crap (69 lei) ar fi costat 104 lei. La meniul zilei, au costat 49 lei dar cantitatea a fost cam la jumătate. Deci... n-a meritat! Mai bine alegeam doar un singur fel din meniu, şi nu mai puneam oamenii în încurcătură.

Dacă tot am avut de cârcotit, vă veţi întreba, pe bună dreptate, de ce am revenit a doua zi la Cherhanaua Pontica?! Ora prânzului ne-a prins pe plaja aceea minunată de care vă povestii. Eu şi fiul meu, amatori de plimbări lungi la ţărmul Mării... restul familiei fugise la umbră. Restaurantul pescăresc, cu atmosfera lui intimă şi tihnită ne plăcuse, chiar dacă ospătarii mi s-au părut amabili dar cu capul în nori. Nimeni nu e perfect, nu-i aşa?

Ne-am hotărât să mai dăm o şansă Cherhanalei Pontica. Dar fără meniul zilei! Mie nu-mi era foame, mâncasem bine dimineaţa la hotelul Bavaria Blu, mult mai mult decât mănânc de obicei. O limonadă rece mergea... şi o îngheţată...

Am întrebat totuşi de meniul zilei, din pură curiozitate. Răspunsul a fost ferm: ’Nu mai avem această ofertă! ’ Desigur, oferta nu dispăruse de pe pagina de facebook. Băiatul meu a comandat o porţie de borş pescăresc şi gujoane de şalău cu cartofi. Bun, proaspăt, îndestulător.

Nu ştiu exact cât a costat mâncarea pentru că a plătit băiatul meu. Eu am plecat în fiecare zi de pe plajă fără portofel, fără card, fără nicio grijă... însoţită de un tânăr domn care nu se dezlipeşte de telefon. Domnul a achitat nota de plată cu telefonul din dotare (inclusiv bacşişul).

După ce ne-am întors din vacanţă, am urmărit ofertele restaurantului. În scurt timp, a apărut o altă variantă de meniul zilei la ’doar’ 59 lei. Luni- borş pescăresc şi guvizi prăjiţi; marţi-stoceag şi saramură de chefal, şi tot aşa (o ciorbă şi peşte), până vineri. Prin februarie a apărut iarăşi prima variantă de meniul zilei (cea din septembrie), la 59 lei. Mă întreb: ospătarii cunosc aceste oferte prezentate pe facebook?

Impresiile mele despre Cherhanaua Pontica sunt tot atât de amestecate ca nisipul de la ţărmul Mării. Localul cu specific pescăresc are farmecul lui, un loc simplu, curat, colorat, aşezat pe o plajă care îmbie la plimbări romantice în orice anotimp. Peştele, pescuit zilnic din Marea Neagră sau adus de la Dunăre, este proaspăt şi gustos. Un pahar cu vin de la cramele dobrogene s-o găsi, pentru doritori. Pe de altă parte n-am priceput strategia cu meniul zilei, a fost penibil momentul dar n-am pus prea tare la suflet.

De dragul plajei, aş reveni la Cherhanaua Pontica, dar n-aş mai citi nimic pe facebook, şi n-aş alege nicio variantă de meniul zilei. Aş bea o limonadă, aş mânca o ciorbă de peşte... aş privi îndelung Marea. Cu toate acestea, nu am curaj să recomand Cherhanaua Pontica! Pentru că oamenii de acolo mi s-au părut neserioşi, şi n-aş vrea să-mi dezamăgesc prietenii.

---

VIZUALIZĂRI: 33 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI