Form

TIPĂREȘTE

Am ieșit la o plimbare de promenadă la ceas de seară deși aș fi dormit dar era ora potrivită de plimbare, mai erau 2 – 3 ore de lumină, Someșul era aproape astfel că erau întrunite condițiile de ceva hoinărit mai ales că tv ul nu funcționa – ăsta era motiv de reclamație dar cin’ să-și mai bată capul cu asta mai ales că timpul era scurt astfel că am ieșit să vedem emisiunea live de afară.

La mine pe stradă era bine că nu prea treceau mașini dar curând am ajuns la bulevard și ne-a zăpăcit vacarmul n-a mai fost așa de bine. Pe lângă trafic mai era și șantier și două betoniere făceau concurs de viteză pe podul rutier peste Someșul Mic. Podul e lat, cu multe benzi de circulație și cu clădiri ca și castele alături, unde privești numai turnuri baroce și basoreliefuri. Mereu când merg în Cluj îl găsesc altfel deși orașul e mereu la fel. Și, evident, depinde mult ce treabă am acolo că asta formează starea de spirit. De data asta era doar o după-amiază de plimbări aiurea, fără un scop precis. Nici n-a trebuit să căutăm prea mult. Am trecut podul și am apucat pe o stradă secundară să scăpăm de traficul infernal. Am dat de o curte cu gazonul la 1,2 metri mai sus de trotuarul pe care pășeam și cu mâțe care se plimbau pe pervazul de sub gard ce lăsa vederii un mic spațiu foarte potrivit ca să ofere mâțelor condiții să ne fenteze cum aveau ele chef. Alături era și-un cățelandru nebunatic și toate aceste făpturi ne-au mâncat jum’ate de oră din viață. Când am scăpat am ajuns curând la ceva amenajări stradale bogate ce semănau cu o terasă. Zic: wow, ce loc! Ce-o fi aici? Hai să intrăm! Hai!

Înăuntru am găsit o cafenea primitoare, de fapt un pub, cosmopolit, aglomerat, rafinat, original unde am găsit o masă joasă, la perete, cu canapea – parcă era verde închis și ceva imitație de piele. Erau și mese mai înalte, pentru servit masa, și din astea mai joase, pentru băuturi.

Ne-am tolănit prin fotoliile de lângă canapea. O fată e venit urgent. Pe cât de pretențios părea locul, pe atât de cooperantă era fata, comunicativă fără să exagereze și destul de flexibilă, fără acea rigiditate de loc pretențios. Nu-i un loc cu pretenții dar e super fain și are o grămadă de chestii cu care să-ți umpli timpul: ceva rafturi cu cărți – pe sus, pe jos, peste tot, ceva jocuri kids friendly pe un scrin, chiar lângă noi, o junglă urbană adică un perete invadat de verdeață spre baie și – atracție: o fată cu un umăr scos din rochia neagră ce se plimba printre mese și făcea conversație sau stătea la bar – host, adică. Să spun drept, m-ar deranja să vină cineva băgător de s’amă la masa mea, să-mi caute de vorbă. La ce bun? Tot nu ne știm, n-avem valori comune. Doar că ne-am nimerit sub același acoperiș o oră – două. Nu-i un motiv suficient. Dar, asta-i, există obiceiul și, poate, unora le place. Cert este că pub-ul era plin și tot mai veneau. Nu prea era vreme de stat afară, fiind cam rece și toți veneau la intetior dar, nu știu cum, mereu erau 2 – 3 mese libere, parcă așa, să nu fie nimeni refuzat.

Meniul era de pub adică nu prea stufos. Totuși, aveai de unde alege. Am luat un șut ???? de tequila că era un pic rece afară, o salată, ceva cartofi prăjiți cu sosuri și pan. cakes cu sirop de arțar, în premieră – hai s-o vedem și pe asta! Era bun, nu zic, cu un gust specific. Salata a fost foarte bună, într-o prezentare elaborată și cu denumirea casei: FORM. Ce vrea să zică „form” ăsta? Abia când am primit nota am înțeles: prescurtare de la „perform” care este în numele firmei, astfel, locul se numește FORM CAFE. E plin de pub uri prin vecini pentru că tocmai am intrat pe pietonală dar ca și Form nu e nici unul. Practic am intrat în primul pub de care ne-am împiedicat dar care s-a dovedit a fi și cel mai cozzy și interesant, cu alură tinetească într-o zonă cu clădiri vechi și ponosite – unele.

La masa de alături se relaxa un cetățean cu un câine lup ce ședea cuminte lângă masă, cu bolul său în față. E un loc cosmopolit cu atmosferă cozzy. Și oaspeții au ei o alură aparte, par toți travelleri, originali, burdușiți de povești și originalitate. Am mai observat chestia asta în Cluj și înainte și nu știu chiar cum să explic exact, specificul ăsta social al omului din Cluj. Presupun că nu toți erau turiști și mai erau și loco din ce am întâlnit în acea seară de plimbare. Orașul ăsta, Cluj, are așaaa, un vibe specific. Tot încerc să explic și tot îmi dau seama că nu prind esența... Deci Cluj, pub, arțar, plimbare, cosmopolit, arhaic, vechi, nou, zumzăială, ospitalitate și decență și... tot încă mai lipsesc o mulțime de epitete. Mă rog... Cluju-i Cluj și asta-i.

Chiar nimic de cârâit aici. Umblau ospătarii cu tableta după ei, cu chinga trecută pe după gât și un braț și erau foarte eficienți. Am tot modificat la comandă și ei au reținut mereu varianta bună (de fapt ea + bucătăria). Am primit repede ce am cerut, comunicarea a fost bună deci maxim la aprecieri.

Iar no comment, gust, design, prezentare, tot ce trebuie.

Asta-i chiar super, a fix unde începe zona pietonală, în partea dinspre Someș. E centrul vechi al Clujului și mai dai și de locuri haotice dar ăsta-i farmecul.

---

VIZUALIZĂRI: 606 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI