La Tess Club Junior Buzău, întâlnire de seniori

TIPĂREȘTE

Spuneam într-un review anterior (vezi “La “Curtea Veche” din Buzău poți mânca boierește”) că întâlnirea de la acest restaurant a fost un fel de preludiu pentru ceea ce urma să se întâmple a doua zi, pe 19 mai curent.

În această zi era programată o întâlnire cu foștii colegi de liceu, o revedere după 51 de ani de la absolvire. Ca și în cei doi ani anteriori, când au mai fost evenimente de acest gen, adunarea pentru masă, distracție ș. a. m. d. urma să se desfășoare la restaurantul “Tess Club Junior – Bistro Junior”, situat în Buzău pe str. Gării nr. 4 – 6, vis-a-vis de fosta noastră școală, actualul Colegiu B. P. Hașdeu. Loc de întâlnire ales de către colegii noștri organizatori, în virtutea faptului că la cele două revederi anterioare am fost mulțumiți de serviciul și de meniul servit, la fel pentru toți participanții.

De această data comanda a fost à la carte. E o problemă să ai cca. 60 de persoane la masă, să iei comenzile și să-i servești pe toți, atunci când ești singurul ospătar, responsabil (sau iresponsabil) de problemă, pe zona respectivă. Și de aici s-a declanșat un eveniment care, în final a cam fost de cascadorii râsului, dar care inițial a produs destulă iritare între participanții la masă. Evenimentul respectiv (eu n-am mai întâlnit așa ceva până azi) l-aș încadra la la categoria “a fugit mirele cu banii”, mirele fiind în acest caz ospătarul, iar banii – comenzile noastre.

Hai să nu lungesc vorba și să vă spui cam cum a fost.

Cum ziceam am fost cam 60 de persoane, unii au venit mai devreme, alții mai târziu. Primii care au venit au comandat și au primit mâncarea.

Cei veniți mai târziu, majoritatea, au început și ei să comande, însă pentru că era un singur chelner, până a luat ultima comandă (mâncare, băutură) a trecut ceva timp. Flăcăul a plecat cu comenzile la bucătărie, iar noi cu ochii pe televizor la nunta regală, așteptam comanda (ospătarul ne avertizase că vom primi mâncarea cam peste o oră). De la o vreme, lungindu-ni-se urechile de foame și neivindu-se omul cu comenzile noastre, am început să ne agităm: “unde e mâncarea noastră? ”. Aflăm cu stupoare că ospătarul, sigur depășit de situație, a lăsat uniforma de lucru și a plecat pur și simplu acasă. Dar nu a plecat și cu comenzile noastre, pe acestea le-a înregistrat astfel încât la un moment dat ne trezim cu notele de plată, însă fără să vedem mâncarea (sigur notele alea de plată nu ne-ar fi ținut de foame :)). În P07 se vede puțin din profilul lui “el fugitivo” în partea dreaptă a fotografiei.

Într-un final, prin prezența unei doamne din staful restaurantului (șefă de sală sau așa ceva) și a doi, ba chiar la un moment dat, trei opătari, s-au luat rapid comenzile, care au fost aduse cam după 20 min.

Bun! Cam asta a fost partea de râsu-plânsu (tragicomedie). Să ne întoarcem la oile noastre. Ce-am mâncat și ce-am băut.

Oferta restaurantului este destul de bogată, comenzile noastre mergând spre preparate cunoscute, mușchi de porc și ceafă grătar, platouri de 4 persoane cu diverse cărnuri, grătar de pui ș. a. m. d. Noi (soția mea și cu mine) ne-am orientat spre o ceafă de porc la grătar cu salată de varză albă, udată cu bere Silva blondă. Bine gătită, gustoasă, am savurat-o (ceafa bineînțeles) cu multă plăcere. Alte preparate comandate de colegi (am tras cu ochiul) au fost: piept de pui la grătar cu cartofi țărănești, platou de 4 persoane cu cărnuri diverse (mici, cârnați, fripturi de porc și pui), mușchiuleț de porc la cuptor cu cartofi, rozmarin și sos brun, etc.

Și încă ceva: n-am știut, până aici, că iepurele este tot un porc (probabil prin comportamentul său când atacă tarlaua de varză), lista de meniu cu preparate de porc începând cu: iepure la ceaun cu cartofi înăbușiți!!! :)).

Câteva cuvinte despre localul propiu-zis.

Restaurantul are un număr de trei săli și o terasă, cu suficiente locuri. Terasă e acoperită, cu podeaua din lemn și împrejmuită cu jardiniere pline de flori și plante ornamentale. Sala principală, în care se intră din terasă, este destul de mare, aerisită, destul de bine amenajată, cu aranjamente florale și decorative plăcute. În cea de-a doua sală, mai mică decât prima, se găsește și bucătăria deschisă, la vedere, conform trendului actual în localurile de acest tip. Mi-a plăcut curățenia, prezentă în toate spațiile: terasă, săli, grupuri sanitare. În această sală printre alte obiecte de decor se aflau și două acvarii cu diverse tipuri de peștișori.

Sala în care am avut noi organizată masa, suficient de mare pentru participanții la întâlnire, era prevăzută și cu un ring de dans, unde ne-am fi putut desfășura în voie, însă doar vreo trei – patru am încercat, restul preferând să stea la taclale și să-și povestească ce au mai făcut de un an de când nu s-au mai văzut, sau, luând exemplu de la nepoții lor, să mai dea cu ochiul pe telefonul mobil (grea boală!). Cert este că după ora 13.00, fericiții care aveau în față un televizor (și erau acolo vreo 5-6 televizoare) s-au uitat la nunta regală.

Decorațiunile murale erau realizate cu fotografii, sau, pe unii pereți, un fel de lambriu din tablă de oțel inoxidabil, găurită prin care treceau gâturile, cu capace, ale unor sticle.

A fost o după-amiază reușită, chiar dacă a fost și acel eveniment neprevăzut, dar de care sigur ne vom aminti, râzând, la o revedere ulterioară.

---

VIZUALIZĂRI: 1508 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI