Indigestie necomandata a (de) la... Casa Diham

TIPĂREȘTE

Este primul articol pe care vreau sa il scriu... pe repede inainte... despre un restaurant! Veti sesiza ca este un articol mai putin pregatit fata de altele.

Despre restaurante nu scriu prea des sau altfel spus nu scriu despre toate carora le-am trecut pragul. De obicei trec de 2 -3 pragul unui restaurant pana ca acesta sa intre in calcule daca sa il mentionez pe AFA sau nu. Exista si exceptii si aceasta este una.

Adresa

Restaurantele Casa Diham din Bucuresti sunt in numar de trei: unul in zona Diham, altul in Pantelimon si un al treilea in Tineretului.

Articolul acesta se refera la Casa Diham Tineretului. Restaurantul & Pizzeria cum scrie pe frontispiciul acestuia sunt situate in Bd. Tineretului, nr. 8 – 10, sector 4, si sunt vecine cu ex-Palatul Pionierilor (Palatul Copiilor).

Scurta descriere

Ieri (duminica) am fost invitati sa serbam trei sarbatoriti din familia noastra largita in aceasta locatie. Nu m-am inarmat nici macar cu telefonul pentru poze, necrezand nicio clipa ca la mai putin de 24 ore voi da drumul la sarabanda literelor ordonate pe AFA. Nici nu am cercetat toate cotloanele restaurantului pentru a putea posta o prezentare completa.

Am urcat la etajul unu unde era rezervata o masa pentru circa 20 persoane pentru chermeza aniversara amintita. La etaj, s-a deschis o sala imensa in care ne-am intalnit cu Elvis, dar si cu Cpt. Hooke ca si personaje de decor. In stanga intrarii un loc mare de joaca si mai in capat toaletele, in dreapta sala de mese. Sa fi fost vreo 150 – 200 locuri capacitate. Vara functioneaza si o terasa.

Servicii

Copii erau supravegheati (chipurile) de o domnisoara care statea la accesul in zona spatiului de joaca, ii mai si picta gratis asa putin pe copilasi, dar ii mai si ademenea cu cate o masca de plastic de 5 lei, sau o pictura pe fata de 10 lei, sau cu caciuli de Mos Craciun de 10 lei sau cu alte cele pentru care sa scoti bani din buzunare.

Deservicii

Un band cu doua soliste care cantau alternativ populare, ne-populare si “la multi ani!” acoperea la propriu vorbele mesenilor. Eu sunt mai tare de urechi de felul meu si in general ma deranjeaza excesul de decibeli. Am vazut insa ca multi au fost deranjati de volumul sonor al band-ului; ca sa nu mai spun ca solista “ne-populara” nu le avea cu muzica deloc.

Ospatarii si ajutoarele lor erau total depasiti. Mai intai am inteles ca s-au lasat asteptati mai mult decat era regizat momentul la prima imbogatire a mesei cu merinde. Comenzile suplimentare de genul; “va rog o apa”, “va rog o cafea” trebuiau repetate de mai multe ori si nu trebuia sa iti faci sperante ca vor fi servite prea repede. Tactica corecta era sa anticipezi ca ti se va face sete peste 15 minute sau ca vei avea paharul gol / halba goala, astfel ca sa suntezi timpii de asteptare. Limonada care s-a servit in cantitati destul de mari, deh! multi copii si soferi, era plina de cuburi de gheata si prin urmare foarte rece. Ospatarii nu intrebau daca doriti cu mai multa, cu mai putina sau fara gheata, cu toate ca aproape jumatate din consumatori erau copii. Doar cand am cerut explicit fara gheata, a venit o cana de limonada cu... un singur cub de gheata!

Asa se face ca pe Denisa si pe mine ne-a durut in gat dupa limonadele servite

D-ale gurii

In general, fara a intra in detalii, s-au servit doua randuri de platouri (adultii) si pizze (copiii). Nu pot spune ca mi-a placut ceva din ce am servit, dar as fi preferat sa pot pastra o nota neutra (medie) pentru cele servite la masa. Din pacate carnatii de casa si suncile lasau mult de dorit si v-o spune unul care nu e prea mofturos. Motivul principal pentru care scriu aceste randuri este insa pizza. Emi a primit o pizza salami (de fapt a primit o diavola din care a indepartat ardeiul iute). El, mare amator al acestui fel de pizza, care nu venise cu burta plina la restaurant, nu a mancat decat jumatate, dar initial nu am dat importanta. Mai tarziu am consumat si eu 2 felii din pizza ramasa de la Emi, dupa care am trimis pe esofag in jos mai multe masline verzi si lichid de limonada sa tai gustul care nu voiam sa persiste prea mult.

Consecintele

In afara durerilor in gat de la limonada rece, peste noapte atat eu (asa mai soft), dar mai ales Emi ne-am imprietenit cu camera de baie. Dar lunga prietenie am zamislit intre orele 2 si 4 noaptea (sau dimineata). Ne-am tratat cu antivomitive, si ceai de menta, ca apoi sa reusim sa mai prindem cateva ore de somn pana la ivirea zorilor.

A doua consecinta (deh! ghinion) a fost ca datorita starilor de disconfort trei sferturi din familie aveam sa anulam vizitarea unui obiectiv de exceptie din centrul orasului, programat pentru astazi. Celalalt sfert, adica eu, care stransesem un grup de alti 16 interesati, nu numai din Bucuresti, am vizitat Muzeul BNR, despre care va voi povesti sper in curand.

De fapt puteam sa va spun simplu si sec:

Daca doriti sa aveti sanse mari sa capatati o indigestie, va puteti adresa Casei Diham.

Acum in prag de Craciun, cand multi dintre noi consumam mai multa mancare si bautura decat este pregatit organismul nostru sa primeasca, cand poate unii tineti post sau va pastrati pentru bunatatile de pe masa de Craciun, noi putem declara ca suntem deja full si ni s-a cam taiat de mancare pentru o vreme.

Va uram sa mancati si sa beti cu masura, sa aveti parte numai de bucate gustoase pregatite de maini vrednice, sa va bucurati de Sarbatoarea Craciunului care se apropie, sa primiti si sa oferiti daruri, pentru ca este un moment minunat al anului si un gest de care multi au nevoie, si a propos si de Secret Santa, poimaine ma transform personal in ren.

Craciun fericit!

---

VIZUALIZĂRI: 6596 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI