Bucătăraşul cel Dibaci – dacă vă este foame şi sunteţi prin zonă……

TIPĂREȘTE

Undeva prin luna decembrie, tot frunzărind netul am dat peste un anunţ interesant: “Doar 6 lei în loc de 19 lei pentru o porţie delicioasă de Pui Specialitatea Bucatarasului la Restaurantul Bucătăraşul Cel Dibaci”! Mi-am zis: să încerc, să nu încerc? Mai luasem un voucher cu o pizza la un restaurant şi am tras concluzia că restaurantele care vând astfel de vouchere sunt cam retrase şi au clienţi puţini.

Până la urmă am zis să încerc, că nu îmi pot face părerea doar cu un singur voucher. Zis şi făcut! Am luat două vouchere şi am aşteptat momentul când vom putea merge.

Restaurantul se află pe str. Olteni nr. 3, undeva între Sf. Vineri şi Unirii, pe partea dreaptă cum vii dinspre Unirii. Cel mai bine sunaţi când sunteţi în zonă pentru îndrumare, deoarece o luaţi pe câteva străduţe până ajungeţi la el.

Locaţia este într-o clădire veche renovată şi lângă alta ca după război, probabil în curs de renovare sau demolare...

Intrarea se face printr-o curte ce foloseşte şi că terasă, cu destule locuri, aşa că vara se poate sta aici.

Restaurantul dispune de mai multe încăperi cu câteva mese şi scaune şi are şi o încăpere pentru nefumători. Această încăpere este delimitata de o draperie de alta mai mică, am crezut iniţial că tot de una în care se poate lua masa, dar, de fapt, acolo se schimbă personalul... Adică noi mâncăm şi personalul care pleca se ducea după perdea şi se schimba... Nu ştiu, dar asta mi se pare lipsă de profesionalism. Chiar trebuie clienţii să vadă ce se întâmplă în culisele unui restaurant?

Pentru a ajunge la toaletă, am trecut pe lângă bucătărie, am intrat într-un hol lung şi cu pereţii jupuiţi la bază, am trecut pe lângă o scară ce ducea la un bar la subsol cred, că se auzea gălăgie şi undeva pe stânga este o singură toaletă pentru bărbaţi şi femei, intri direct în WC-ul cu chiuvetă, ca la benzinării şi care nu arată chiar perfect...

Din fotografiile de pe site şi din prezentare, îmi făcusem altă viziune. “Bucatarasului Cel Dibaci, un loc atât de cald şi primitor, exact ca la mama acasă!” Sinceră să fiu, nu pot spune că e un loc “cald” şi asta pentru că eu am o altă definiţie a unui loc primitor, mesele şi scaunele erau din lemn, nu erau tapiţate sau să existe canapele ori fotolii ca să te simţi “că la mama acasă”….

Acum să trecem şi la părţile mai bunicele. “Bucătăraşul cel Dibaci” este “un restaurant la fel ca celelalte dar totuși ALTFEL. Altfel, prin căldura și discreția cu care te primește și te servește, prin preocuparea permanentă de a-ți oferi doar lucruri proaspete, gustoase și, lucru foarte important, la prețuri de bun simț” (cu preţurile nu prea m-am împăcat...).

Într-adevăr, am fost primiţi bine, iar ospătarul a fost politicos. Am stat totuşi cam mult pentru cele două porţii de pui tăiat feliuţe şi cu câteva firicele de legume amestecate, soţul tot chestionându-mă ce mâncăm şi cât a fost voucherul. Când i-am zis că a costat 6 lei, s-a strâmbat şi a făcut feţe-feţe, ce mănâncă el de 6 lei?? Am încercat să îi explic că porţia era de 19 lei şi că numai preţul era redus, nu cantitatea! (oare?). Până la urmă au sosit şi porţiile noastre care nu au fost îndestulătoare, iar dacă ar fi fost să plătesc 19 lei pentru una, nu aş fi făcut-o. Neavând nici garnitură, nu cred că merită banii, deşi a fost bună mâncarea, m-am sculat de la masa nemâncată. Puiul din farfurie nu cântărea mai mult de 100 de grame! La un moment dat m-am întrebat dacă nu cumva la porţiile date cu vouchere, nu se micşorează cantitatea... Dar ca să plătesc 19 lei pentru o altă comandă ca să fac diferenţa, nu mă risc!

Noroc cu salata de sfeclă roşie şi cu plăcinta de casă cu mere, care a fost delicioasă, de ne-am mai amăgit stomacul.

Pâinea a fost prăjită şi caldă. Apa a costat 3.9 lei, salata 6 lei, prin urmare, preţuri ca la restaurantele mai bunicele. Nu ştiu care este criteriul după care se fac preţurile la băuturi şi nu înţeleg de ce există aceleaşi preţuri şi la un restaurant “bun” şi la unul de “cartier”. Ce m-ar determina să mă duc la un restaurant mai puţin grozav, dacă nu preţurile mai scăzute? Aşa mă duc la “Caru cu bere” sau la altul similar, mă simt mai bine, nu am senzaţia că am intrat în casa cuiva, nu văd ospătarii cum se schimbă şi mănânc o porţie de mâncare care să mă îndestuleze... Poate că aşa se explică de ce aceste restaurante sunt cam goale şi vând vouchere. La preţuri similare cu cele de la restarantele mai oacheşe clienţii se duc la acelea.

Nu spun că mâncarea nu a fost bună, deşi doar după o porţie de pui şi plăcintă cu mere nu poţi caracteriza mâncarea dintr-un restaurant, dar ar trebui că preţurile să fie corelate cu locaţia şi aspectul restaurantului. Până la urmă, şi cheltuielile de regie sunt mai mici.

O cafea costă 6 lei şi un suc 5 lei. Alte preţuri edificatoare găsiţi pe site-ul oficial: bucatarasul.ro/?page_id=2

Concluzia? Dacă sunteţi în zonă şi vă e foame, îl puteţi încerca. Dacă vreţi să ieşiţi într-o seară la “un restaurant”..., e plin Bucuresti-ul... Alegeţi un alt ambient! (“Nu ştiu dacă aş recomanda” acest restaurant ar fi fost opţiunea mai exactă pe care aş fi ales-o...)

---

VIZUALIZĂRI: 2653 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI