Classico un restaurant primitor

TIPĂREȘTE

Vad ca nu prea am ce citi in ultimele 2 zile si atunci am zis sa va dau eu ceva voua ceva de citit si poate se mai ia si altcineva dupa mine.

Este primul meu review despre un restaurant sau manastire, daca la manastiri nu am nici o compatibilitate de nici un fel, la restaurante sunt totusi mai deschis.

In Bucuresti noi nu am fost la restaurant in ultimii ani, decat in 2 locuri si unul dintre ele este restaurantul Classico. Acesta este situat pe strada Gh. I Sisesti nr 23-25 in sectorul 1, in nordul capitalei, intr-un cartier linistit de vile, apartamente si case, la cativa kilometri de aeroportul Baneasa. Mai exact restaurantul se afla la intersectia strazilor Sisesti si Oaspetilor.

Am ajuns prima data aici, din cauza aglomeratiei de la intrarea in Bucuresti pe DN1. Veneam intr-o dupa-amiaza de duminica, octombrie 2008, de la Snagov, unde fusesem cu nasii nostrii la o plimbare, la aer curat. Fiind cu masina nasilor, i-am lasat sa ne duca pe unde stiau si intrucat era coada mare de tot la intrare in Bucuresti, la primul giratoriu, acolo unde daca faci stanga pe sub pod, ajungi la padurea Baneasa si Casa Alba, nasul a virat dreapta, intrucat altfel era foarte greu spre imposibil totul fiind blocat, pe strada Jandarmeriei, a mers repede pana in capat si apoi stanga pe Oaspetilor. Pe vremea aceea Bd Oaspetilor era cu dublu sens, acum are sens unic. Si stupoare, la iesirea in Bd Sisesti alta coada imensa care ne dadea ceva nervi la stomac. Se iesea cu mare greutate din cauza prioritatii ce trebuia acordata, acum acolo exista semafor si lucrurile sunt mult mai civilizate.

Stand noi asa la coada si inaintand cate 5 m pe minut, nasa vede reclama unui restaurant si ne propune pe loc, sa intram sa luam o gustare ca sa mai treaca aglomeratia si sa stam linistiti ca platesc ei. Normal negociem un pic, ne facem ca nu vrem, dar pana la urma, ca gaina care se preface ca fuge si se impiedica in fata cocosului, acceptam cu zambetul pe buze.

Zis si facut. Dupa ce parcam in fata restaurantului, ce parea foarte nou, intram si imediat, un domn inalt, bine facut, foarte prezentabil, in jur de 40 de ani, imbracat la 4 ace, ne intampina zambind cu „- Buna ziua, bine ati venit pe la noi” si ne conduce la o masa libera. Spatiul este foarte larg inauntru si lasa loc de intimitate oaspetilor de la mese.

In scurt timp am aflat ca am fost intampinati chiar de patron si ca restaurantul se deschisese cu doar 2 luni inainte. La momentul respectiv avea specific italian, dar acum dupa cateva transformari si colaborari, specificul este romanesc si international. Afacerea este una de familie exact asa cum imi place mie, asa cum sunt cu miile in Grecia si asta le-a placut si nasilor. Ei intra in discutii cu toata lumea, obisnuiti ca in Grecia, deci si aici s-au comportat la fel, au descusut bietul om pe toate partile, pana l-au determinat sa ne-o prezinte si pe sotia sa, ba chiar si pe cumnata sa, impreuna ocupandu-se de managementul restaurantului. S-a facut schimb de carti de vizita si promisiuni de revenire.

Restaurantul arata foarte bine, mirosea a nou, iar mesele, scaunele si fetele de masa ni se pareau imaculate. Totul arata foarte bine, totul e classic, pana si muzica care se aude in surdina face parte mai mult din muzica anilor 80. Exista doua saloane, unul mare la intrarea din strada pentru maxim 120 de persoane si altul mai mic pentru 50 de persoane. Din strada se intra intr-un mic hol unde exista si o garderoba dar si o masuta cu oferte speciale si carti de vizita ori pliante de prezentare. In salonul mare exista un bar pentru bauturi unde doi baieti harnici, dau bauturile chelnerilor sau fac cockteiluri ori frappeuri sau capuccino. Scaunele sunt din piele ecologica iar mesele sunt frumos aranjate. Atmosfera generala e foarte placuta si nimic strident nu iti atrage atentia. Din contra, intreg aranjamentul interior e facut cu mult bun gust si lasa impresia de loc primitor, unde ai vrea sa te intorci.

Pe langa bar se intra la bucatarie care este de ultima ora, acolo o echipa intreaga de oameni harnici se ingrijesc ca mancarea sa fie servita repede si sa fie extrem de buna, asa cum a fost si masa noastra de atunci. Din pacate nu mai tin minte exact ce am luat atunci. Stiu ca nasa si-a luat o dorada la gratar (e moarta dupa peste si in special dorada) iar noi ceva mai usor, o ciorba de vacuta si ceva o gustare usoara.

Din cauza ca nasilor le-a placut mult aici atmosfera, localul si mancarea, dupa cateva luni, am revenit in aceeasi formatie tot la invitatia lor. Din nou am fost multumiti si am remarcat deja ca sunt mai multi clienti ca data trecuta. Am descoperit cu placere ca exista in plus o frumoasa terasa, afara in lateralul restaurantului.

Pentru a 3-a oara am revenit aici in urma cu 3 saptamani, cand un prieten aflat in vizita la Bucuresti ne-a invitat sa bem ceva in oras. Stiind ca la Classico e sarbatoarea mustului, pentru ca seful de acolo imi trimite mereu ofertele lor speciale pe mail, am mers toti trei acolo, inainte ca prietenul nostru sa ia avionul spre casa. Fiind duminica seara, nu era aglomerat si am fost serviti imediat, iar mancarea a fost mai mult decat delicioasa. Chelnerii s-au miscat foarte repede si sunt bine instruiti.

Eu am comandat o pizza calzone, pentru ca imi doream o pizza si daca ma pui pe mine sa aleg dintr-o lista de meniu, citesc juma de ora si pana al urma aleg tot calzone. Pizza a fost poate cea mai buna din cele gustate de mine, desi nu am incercat una de la mama ei din Italia, inca. Prietenul nostru si-a ales bulzul ciobanesc si dupa spusele lui a fost excelent, iar Cris care nu prea mananca seara si-a luat niste excelente foccacia cu parmezan si ulei de masline. De baut am luat un litru de must, si 50 de wiskey pentru a trezi curajul de a merge cu avionul al prietenului nostru.

Comanda a venit in maxim 10 minute si totul a fost delicios. La sfarsit dupa ce am achitat consumatia (80 roni), chelnerul ne-a anuntat ca mustul a fost din partea casei, lucru care ne-a mangaiat orgoliiile si ne-a facut sa revenim foarte curand. Mustul excelent este facut din struguri si fara nici un adaos de zahar, nu are alcool deloc si e foarte bun. Am plecat spre aeroport spre seara observand ca restaurantul era aproape plin, desi cand venisem noi era destul de liber.

Ieri pe la pranz am revenit de asta data doar noi doi ca doi porumbei, avand treaba prin zona, am trecut pe langa Classico si am observat un banner urias cu petrecerea de Halloween ce are loc in seara asta de 30 octombrie. Stiam ca nu o sa venim de haloween, dar macar sa ne interesam de petrecerea de revelion pentru cativa prieteni si chiar si pentru noi, am intors si am intrat un pic. Din pacate nu am putut sa mai iesim prea repede, pentru ca fiind ora pranzului si vazand oferta irezistibila de meniul zilei la 19 lei de persoana, imbiati fiind si de patron, nu am rezistat si am luat si noi cate un meniu al zilei.

De cum am intrat, nu am putut rata una din primele mese, unde 4 baieti stateau linistiti cu ceva bauturi in fata discutand. Doi dintre ei pareau cunoscuti, poate prea cunoscuti imi zic, si aflu ca erau Razvan si Dani de la Neata’! Baietii au mancat linistiti au baut o racoritoare si au plecat, insa eu nu am putut face poze cat au fost ei in restaurant, pentru a nu fi confundat cu un paparazzo si pentru a nu-i stanjeni. Am pozat dupa ce au plecat ei si meniu si peste tot unde am vrut. L-am cunoscut si pe bucatarul sef Cristi Vaduva, care este foarte talentat si despre care mi s-a spus ca s-a inscris la concursul Bucatarul de aur, profit si ii urez succes! Intreaga echipa e formata din baieti tineri si foarte agili, serviabili si atenti.

Meniul nostru a constat dintr-o supa de pui cu taitei, o portie de spaghete bolognese si pandispan cu prune. Inca ma ling pe degete dupa pandispan si plang dupa spaghete. Supa a fost si ea foarte buna, dar eu sunt adeptul exclusiv al ciorbei de vacuta nedreasa cu nimic, asa cum o face nevasta-mea cu zeama de varza. Dupa toate astea am baut la final cate un frappe si un capuccino, foarte bune si aspectoase.

Meniul Zilei are 3 forme, prima de 15 roni, a doua de 19 roni si a treia de 21 de roni. La 15 roni ai meniu fix trei feluri, in fiecare zi altceva si produsele sunt luate la pachet sau sunt livrate in zona apropiata restaurantului. La 19 lei poti servi acelasi lucru in restaurantul Classico, iar la 21 de roni poti alege intre mai multe feluri existente in meniu si pe care o sa le puteti vedea in pozele mele. In rest meniul e plin de toate nebuniile posibile, pe care bucatarul sef se straduie sa le faca cu mare arta, insa la preturi pe masura.

In seara asta este o petrecere de haloween a carei oferta o veti vedea atasata in poze. Patronul profita de orice ocazie deosebita si organizeaza din cate stiu, cate o petrecere dansanta cu clientii doritori. Preturile sunt accesibile zic eu si poate de acest revelion vom fi si noi printre petrecareti. In restaurant se pot organiza tot felul de evenimente ca nunti, botezuri, zile onomastice, oamenii fiind foarte deschisi la problemele clientilor. Cele doua saloane asigura spatiul necesar oricarei doleante.

Am hotarat sa scriu acest review din simpatie si apreciere pentru cei care conduc acest restaurant, oameni deosebiti, care se straduie din rasputeri sa faca aceasta afacere sa mearga, intr-un moment foarte greu, de criza.

Mai multe date, oferte speciale, poze si harta google le puteti gasi pe site-ul oficial aici.

---

VIZUALIZĂRI: 5745 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI