Crama Domneasca - O experienta greu de uitat

TIPĂREȘTE

Alegem o zi de primavara (pe naiba, zapada mai sus de glezde scartiind bine sub apasarea ghetelor) pentru a merge la un pahar de vorba cu (virgula) colegii. Zis si facut:

Unde sa fie, unde sa fie? Pai acolo nu…pai dincolo am mai fost…hai ca s-a votat: Crama Domneasca. Eeee, suna bine mi-am zis…nume boieresc…in centrul istoric (care daca va mai vrea bunul Dumnezeu il vom vedea si renovat) …asa ca toate motivele sa mergi “la pomul laudat”.

Ajung pe la ora 19 si intru tantosa pe frumoasa usa, daaaarrrr, mai sa fie…miros de mancare…. eee, poate or fi uitat usa deschisa la bucatarie…pana sa apuc sa duc scenariul meu departe ma intalnesc cu unul cu altul, ba o pupatura ba o barfa…ia uite-o si pe aia ce coafura are, ,,ia uite-l si pe ala ce camasa…si uite asa am uitat de bucataria din nasul meu.

Gasim mesele deja pregatite cu aperitivele care aratau aranjate ca la carte si la fix asortate cu locatia: am uitat sa va spun ca pentru intalnire s-a ales crama (care este la un demisol), restaurantul fiind la parter. Crama (asa cum ii sta bine unei crame) are peretii din caramida, dar care nu este lacuita sau o alta forma de conservare, astfel ca pe fiecare margine a incaperii vedeai praf de caramida. Ma rog, nu este un capat de tara, dar ma gandeam ca asa cum “curge” de pe pereti…la fel de bine este pudrata si mancarea pe mese (de la tavan), nu?

Dar sa revenim la subiectul principal: mancarea: cand a venit momentul degustatului…mare ne fuse dezamagirea…sa nu spun doua treimi, dar jumatate din aperitiv nu putea fi mancat. Si cumparate de la supermarket de erau…tot ar fi fost mai comestibile. Asa ca am sarit cu totii pe chiflele care erau delicioase: cred ca sunt productie a cuptorului propriu: calde si bune!

Am trecut repede peste dezamagirea aperitivului, ca doar nu ala era scopul intalnirii:)), asa ca ne-am intors la ale noastre: un dans, o gluma…si iaca vine felul principal: friptura…Dar nu apuca sa puna un platou pe masa ca…pana de curent…Nicio problema: cu o lanterna aduc la mese toate platourile si suntem invitati sa servim ca se raceste. Mai sa fie…. nici furculita nu o gaseam, ,,dara sa mai nimeresc vreo friptura…dureaza o jumatate de ora “dicstractia”, numa’ bine cat sa se raceasca totul pe masa...

Pana la urma se facu’ lumina-n sat asa ca luam cu asalt “fundurile de lemn” pe care era asezata friptura. Indraznesc la un carnacior…proasta alegere…alerg dupa o farama de friptura de porc…fara gust, fara miros…asa ca ma rezum la doua felii de cartofi copti: waw, in sfarsit buni, dar reci:). Aaaa, avem si muraturi, vrem…ba nu mai vrem…au fost uitate in apa la desarat si sunt sub orice critica!!

Gata cu servitul mesei…ca doar daca vroiam sa mancam stateam acasa, aici am venit la socializare:)).

Mai stam o vreme in care gustam din prajiturile cumparate de noi, radem toti strugurii cumparati tot de noi si inchinam un pahar... ati ghicit, adus tot de noi…

Si uite asa s-a incheiat o seara care ne-a costat 110 de lei/pers, constand intr-un aperitiv si o friptura exact cum vi le-am descris.

Ce se mai poate spune desprre Crama Domneasca? Un restaurant la parter foarte elegant (dar nu uitati de impactul intrarii povestit mai sus), iar despre personal, numai de bine, o atitudine profi.

Dar stati, ca nu ati scapat de chinurile acestei “pove’shtiri”….

Si iata-ma iesind pe cheiul Dambovitei in cautare de taxi…tup repede intr-unul…zic adresa si liniste, cand dau sa atipesc, nenea soferul:

De la restaurant?

Ma scuzati dra….

Ma rog…nu i-am mai continuat ca as vrea eu sa mai fiu dra…intre timp ajunsesem acasa…las un bacsis gras ca i-am lasat omului damf de mancare in masina si intru in casa…aici, ce sa vezi?? Sotul meu nici buna, nici nimic:

dar unde ati fost??? Ca mirosi numai a mancare…

O, nuuuuu, nu din nou………...

Morala: Mergeti cu incredere la Crama Domneasca, dar nu uitati sa mancati acasa si nu va folositi Chanel-ul, riscati sa amestecati doua parfumuri si stiti ca nu este o etica agreata! Sau poate acum la terasa este mai in siguranta...

---

VIZUALIZĂRI: 4680 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI