Meniul zilei la Restaurant Amarillo

Webmaster, am vazut ulterior ca exista pe site si rubrica Restaurant Amarillo. Va rog, mutati si articolul meu acolo. Multumesc!

@iulianic: Organizarea restaurantelor este un pic altfel — sunt implementate pe subrubrici

Voi folosi un exemplu practic, mai jos == cel al rubricii de față „Unde mâncăm în București”

- toate reviews-urile pe acest subiect se încarcă în rubrica” Unde mâncăm în București”

- un moderator alocă, ulterior, reviews-ul unei subrubrici (unui restaurant = cel recenzat)

Reviews-urile NU SE POT încărca într-o subrubrică (nici de autori, nici de moderatori) — ci doar în rubrica de tip „unde mâncăm” a orașului / zonei în cauză (de aici, moderatorii pot face alocarea pe subrubrici)

@webmaster: Multumesc pentru explicatii! Am inteles. Am crezut ca, din greseala, am incarcat eu articolul unde nu trebuia. Mi s-a mai intamplat.

Mă bucur că ai ajuns și în cartierul tinereții mele, unde am locuit cam 45 de ani! (acum stau tot în zonă, dar puțin mai la nord, în Militari).

Am fost și noi la „Amarillo” acum vreo șase ani. Ne-am regalat cu o înghețată și o bere, tot pe terasă. Nu știam că au spații de servire și sus. Este printre primele terase-restaurant care au apărut după revoluție și care mai rezistă. Adevărul este că are „vad” , fiind amplasat la intersecție de drumuri și în centrul cartierului.

Prea multe lucruri interesante nu sunt de văzut în cartier, în afara parcului. De curând au deschis - în parc - serele, despre care a scris de curând un articol @tata123, și pe care îmi doresc să le văd și eu!

Felicitări pentru articol! Nu știam că oferă „meniul zilei” , pe care am să-l încerc și eu, mai ales că este la un preț accesibil!

@iulianic:

Restaurantele care se respecta isi primesc oaspetii si cu meniul zilei, ba chiar fac si livrari la domiciliu conform comenzii tale telefonice.

Eu nu sunt de acord cu afirmația asta. Cred că restaurantele comune, afectate puternic de pandemie și de criza pe care abia o întrezărim (chiar cred că se poate și mai rău și că va urma un și mai rău din perspectiva valorii banilor, ca să-i zic așa), restaurantele care plătesc prost și astfel nu au personal, restaurantele aflate lângă șantiere (meniul zilei fiind mană cerească pentru muncitori), împrejurare în măsura să alunge mușterii, sau restaurantele fără pretenții în arta culinară au meniul zilei.

Restaurantele care chiar se respectă sigur nu au meniul zilei, pentru ca nu sunt interesate să se transforme în cantine sociale (volum la preț mic).

În cel mai rău caz servesc brunch-uri unde prețurile se duc la peste 60 lei/om.

Să nu fiu înțeles greșit... Și mie îmi place să mănânc bine și ieftin și mă bucur să găsesc astfel de oferte, dar nu am mâncat niciodată un meniul zilei la un restaurant care se respectă, adică unul cu ștaif...

Este DOAR părerea mea!

@iulianic: să vă fie de bine! La o astfel de locație, ar merge și o cântare potrivită.

Cu permisiunea dvs: youtube

@doinafil: Multumesc pentru ecou si pentru aprecieri!

Nu este prima oara cand ajung in cartierul tineretii tale. De fapt, cartierul Drumul Taberei a fost cel care m-a facut cetatean de Bucuresti. Tot acolo am locuit - temporar - cand am venit in capitala pentru examenul de admitere la facultate. Pe atunci am traversat parcul de cateva ori, dar nu mi-au ramas amintiri. Doar Tricodava in locul careia am gasit acum o zona cu blocuri si un mare complex comercial, precum si Piata Moghioros.

Am vazut serele, chiar le-am vizitat si mi-au placul plantele de acolo. La iesire, am discutat mai mult cu o doamna care locuieste la cateva blocuri distanta de parc. Venise cu nepotul, un copil de vreo 10 ani si fusese racolata de ghida de la sere. De mirare era ca inca nu vizitase serele pana acum, dar si mai de mirare era ca nu-i place parcul asa cum arata el acum. Desi eram sub un tei inflorit, ametite de miros, regreta teii de odinioara si chiar numele Pietei Alexandru Moghioros. Spunea: “Era un nume, acum…”

@creivean: Sigur, ai dreptate! Exprimarea mea nu a fost chiar cea mai potrivita. Nici nu ma gandeam ca un restaurant cu mare staif s-ar preocupa de meniul zilei sau sa preia comenzi si sa faca livrari la adresa. Dar nu trebuie nici sa crezi ca toate restaurantele – cele comune – care fac asta, sunt niste cantine sociale. Muncitorul de la constructii nu vine la restaurant sa ia masa. Meniul zilei abia daca i-ar ajunge lui pe o masea. El merge la supermarket, isi cumpara o paine pe care o mananca (in intregime) cu o bucata de salam.

Am trecut cu masina (pe Soseua Viilor din Bucuresti) pe langa un loc in care mi s-au umezit ochii de mila. Pentru ca traficul era anevoios, am putut observa o cladire pe care scria mare "Supa comunitara - Toata lumea la masa! " Este vorba despre un program implementat de primarie prin care saracii primesc o supa sau o ciorba calda. Sa-i fi vazut cum stateau la rand sa-si primeasca punguta cu paine si casoleta cu ciorba… Unii primeau 4-5 portii, probabil si pentru cei de acasa. Le asezau cu grija in sacosa, apoi plecau tacuti. Nu era chiar o cantina sociala, era si mai rau.

@zapacitu: Multumesc pentru deconectare! Azi parca toate mi-au mers pe dos.

@iulianic:

Și restaurantele cu ștaif... (mare sau mic) fac livrări. Dar fac la preparatele din meniul a la carte cu preturile respective.

Afirmația mea era ca restaurantele bune nu își doresc sa se transforme în cantine sociale... Pentru ca dacă dau 2-3.000 euro salariu chefului + alți angajați + etc, nu pot și nu vor sa vândă meniul zilei la 15 lei (nu se întâmplă nicăieri în lume sa ai meniul zilei la 3 euro)...

Nu ma refeream la celelalte, care și-au ales aceasta cale... Angajați putini, prost plătiți, locații cu chirii ieftine, carne la reducere (am avut prilejul sa vad un proprietar de astfel de stabiliment cum dădea iama zilele trecute la Carrefour pentru a lua pulpă de porc la 15 lei), etc...

Tocmai am terminat o casa... Credeți-mă ca am dus muncitorilor sute de meniul zilei... Va asigur ca după ce își mănâncă pateul, parizerul și franzela (cum aveți 100% dreptate) la ora 10.00, la 15.00 infuleca un meniu, fără sa aibă obiecțiuni.

În rest, aveți perfecta dreptate...

Și, aveți toată admirația și considerația mea. Și nu de azi...

A fost doar o expresie în discuție, ... prilej ca să ne mai conversam... Sa păstrăm saitul viu, ca prea-i liniște pe aici ????

@creivean: Multumesc pentru "admiratie si consideratie". Si eu sant cuprinsa de sentimente frumoase, dar si de melancolie atunci cand ma gandesc la inceputurile pe AFA, la cei pe care i-am cunoscut si i-am apreciat atunci, dar care acum rar isi mai fac simtita prezenta pe aici. Unii chiar au disparut cu totul. Ai dreptate, site-ul se pastreaza viu prin noi, cei care inca mai scriem si mai conversam uneori.

Multa sanatate si vacante frumoase oriunde si oricand!

@iulianic: Ca să mă spovedesc ca la biserică, aflaţi că după ce am bucătărisit peste 60 de ani, (uneori doar noaptea când aveam presiune la gaze), nu-mi mai place deloc să fac mâncare şi parcă nici nu mă mai pricep. Am citit reviewul tău cap- coadă pentrucă am locuit la extremitatea cartierului, la capul maşinii 168 de la 35 la 70 de ani. Cu toate greutăţile, au fost ani frumoşi. Ce legătură au confidenţele astea cu reviewul tău? Au, pentru că mi-ai dat curaj să merg solo cum ai spus, să mănânc ceva bun, gătit de altcineva. Lângă mine sunt jde de localuri dar n-am avut curaj să intru. Pot alege de pe internet unul mai omenesc ca preţ. Mi-ai dat curaj, odată de două ori pe lună aşi putea încerca mai ales că nu pot mânca decât o singură porţie de mâncare şi o bere fără alcool. Ar fi şi cattering dar e altceva când îţi spală altul farfuria.

@Michi:

Mama Michi, acum aflu că am fost „vecine” , și eu tot la capătul lui 168 am locuit, din 1973 până în 2015. Am stat chiar vis-a-vis de complexul alimentar, pe Valea Argeșului.

Acum mașina 168 nu mai circulă pe-acolo. De când au dat drumul metroului din Dr. Taberii, au scos/introdus alte mașini/troleibuze, de la fosta „Tricodava” la Valea Oltului, fostul capăt al lui 168. Este un cartier liniștit și mai puțin zgomotos decât Militari, cu artera lui principală ce face ieșirea spre autostrada Pitești. Noroc cu termopanele care au și rol de antifonare, altfel ar fi fost de nedormit!

Să dea Domnul să ne revedem sănătoși la întâlnirea anuală AFA, pe care o așteptăm cu bucurie!

@Michi: Nu stiu daca a fost curajul sau doar curiozitatea motivul pentru care am ajuns acolo. Ca foamea nu era chiar atat de mare. Oricare ar fi fost, a avut ca stimulent faptul ca terasa nu era aglomerata la ora trecerii mele pe acolo.

Aveti dreptate cand spuneti ca nu mai ai chef de gatit atunci cand esti singur. Toate retetele trebuie regandite, recalculate, pentru ca una este sa gatesti pentru o familie si alta este sa gatesti pentru unul singur.

La Restaurant Amarillo eu nu m-am simtit singura. Mai intai, parca il aveam pe scaunul din fata pe sotul meu (imagine care mi s-a intiparit in memorie de la atat de multele noastre iesiri impreuna), apoi pentru ca o alta imagine, reala, i-a luat locul celei imaginare – doamna in varsta care venise cu nepotica.

Daca pentru a merge solo la restaurant aveti nevoie de curaj, atunci va doresc mult curaj! .

@iulianic: Nu e vorba numai de curaj, ci de mentalitatea oamenilor. Cred că aşi fi unicat ca la vârsta mea, la cum arăt şi cu baston să mă aşez la o masă. Noi românii ne-am occidentalizat dar mai suntem tributari mentalităţii balcanice. Bineînţeles că voi încerca, luând asta ca o provocare.

@Doinafil: Am fost chiar vecine ptcă eu am stat în primul bloc după alimentară, pe Aleea Callatis. Nu ştiu dacă n-aşi fi rămas definitiv în casă ptcă locuiam la et. 3 fără lift plus că distanţa până în centru m-ar fi ţinut prizonieră. Înafară de asta apart. era micuţ şi cum eu stau f. mult în casă, contează să te mişti într-unul mai mare.