Nopti albe in Leningrad

TIPĂREȘTE

Da aceasta era denumirea acestui oras... Leningrad in 1980 atunci cand AmFostAcolo, a fost prima mea iesire in afara granitelor tarii, (Doamne Dumnezeule ce repede au trecut 30 de ani), era chiar cu 2 saptamani inaintea olimpiadei si erau pregatiri febrile in toata Rusia pentru acest eveniment adica majoritatea magazinelor erau goale, acestea urmand sa fie pline doar pe perioada olimpiadei ca sa vada toata lumea ce bine este in oranduirea colhozurilor adica a cooperativelor agricole de productie in care toti erau egali si se bucurau in mod egal de "bunastarea si abundenta comunismului"!

In timp amintirile s-au estompat insa pot sa spun ca pentru mine acest oras a fost o prima fereastra spre lume, in mintea mea au ramas franturi de amintiri, de exemplu faptul ca intr-o seara am ajuns tarziu la hotel si restaurantul se inchisese asa ca am iesit in oras sa mancam, un oras pustiu la ora 21 un oras in care intunericul cadea abea dupa ora unu si se lumina dupa numai 2 ore adica pe la 3 dimineata, un oras in care nu ma mira lipsa oamenilor la o ora asa de devreme pentru ca eram invatat cu asta de acasa, in fine cu greu am gasit un restaurant deschis, si nu orice restaurant unul cu pretentii intr-o cladire baroca, cu sala de mese imensa ornata cu basoreliefuri aurii, deci un fel de restaurant scump unde pe masa trona un bol de cristal cu icre negre care vrei nu vrei erau trecute in nota finala, dar noi nu stiam acest lucru asa ca nu ne-am atins de ele in speranta ca nu o sa le platim, deasemenea nu stiam ca pretul acestora era doar 10 ruble (100 lei vechi) ! Apoi mi-amintesc ca am intrat intr-o speluca la demisol, pe malurile Nevei in zona portului sa mancam peste sarat si sa bem bere, si chelnerul un individ burtuhanos cu cel mai murdar sort pe care l-am vazut in viata mea ne-a intrebat ce vrem stergandu-ne masa cu o carpa cu care-si stersese nasul 3 secunde mai inainte, mai tin minte ca la un moment dat a trecut pe linga noi o tanara intr-o rochie inflorata dintr-un material ieftin cu sandale si sosete trei sferturi in picioare si cu fata plina de acnee, si un tanar din grupul nostru i-a spus zeflemitor " Ce moaca ai! " iar tanara a facut 2, 3 pasi dupa care s-a intors si ne-a spus evident flatata, " mutzumiesc!

Apoi mi-aduc aminte orasul cu cladirile sale baroce, un oras cum nu mai vazusem, cu bisericile palatele, gradinile, podurile sale care noaptea se ridicau lasand sa treaca navele spre Marea Baltica, aud si acum chitarele tinerilor asezati pe bancile ce strajuiau malurile Nevei, a urmat apoi Palatul de Iarna cu muzeul Ermitaj si zambetul Florei lui Rembrant, catedrala Kazan ce semana cu pozele pe care le vazusem cu Biserica Sf. Petru din Vatican, apoi palatul din Ekaterinburg cu cupolele sale aurite si fortareata Sfantul Petru si Pavel si plimbarile in zona cu multe canale si poduri arcuite ca la Venetia de multe ori aceste poduri fiind flancate cu grifoni, lei sau alte animale mitice din granit negru si avand aripi aurite ce parca stateau de veghe in umbra impresionantelor palate baroce si neoclasice.

Am vazut acest oras la o varsta nepotrivita, la o varsta la care nu ma interesau cele peste 200 de muzee ale acestui oras, multe dintre acestea muzee memoriale ale marilor personalitati precum: Pushkin, Dostoevski, Rimsky-Korsakov sau Chaliapin, sau muzee de renume mondial ca Muzeul Rusiei, Kunstkamera (un muzeu de curiozitati din toata lumea fondat de Petru cel Mare si considerat de multi cel mai important muzeu din Rusia), Muzeul Maritim, Muzeul de antropologie si etnografie, la acea varsta habar nu aveam ce reprezinta Teatrul Kirov (actualmente teatrul Mariinsky) un templu al artei si culturii in special al baletului. iar parcurile orasului nici atat (English Garden este cel mai mare parc din lume 240 ha situat intr-o zona citadina, plin cu fantani in genul celor de la Versailles)

Dar speranta moare ultima, si eu tot mai sper sa mai traiesc cateva nopti albe, candva in noul oras de pe malurile Nevei... Sankt Petersburg!!!

---

VIZUALIZĂRI: 5335 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI