ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 30.07.2010
--- M ---
GR. VÂRSTĂ: 50-60 ani
DIN: Frumuşani [CL]
ÎNSCRIS: 03.03.08
STATUS: AUGUSTUS
DATE SEJUR
JUL-2010
DURATA: 2 zile
cuplu fara copii
2 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
100.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 12 MIN

AmFostşieuAcolo... hai-hui prin Tulcea şi iată ce am găsit de văzut:

Ilustrație video-muzicală
TIPĂREȘTE

Am plecat vineri pe la 6 p. m. şi am mers pe A2, apoi ieşind prin dreapta, am luat-o spre Giurgeni şi apoi am început ‘urcuşul’ spre Tulcea. Drumul bun, nu exagerat de aglomerat, ne-a permis să străbatem distanţa (vreo 280 de km) în doar 4 ore (cu trei opriri ‘tehnologice’ şi una la staţia de taxare de la pod).

Ce m-a determinat să plec aşa, tam-nisam in poarta Deltei? Nimic mai simplu: colegul meu de facultate de acum 21 de ani, George (dimpreună cu simpatica lui soaţă) ne-au invitat de ceva vreme să le călcăm pragul, după ce mă regăsiră pe un sait de “colegi”... Şi acum sosise în sfârşit ziua...

Bucuria revederii a fost mare; ne uitam unii la alţii (fiecare gândind în sinea lui “băi, ce flăcăi faini eram - mai ales io - şi ce moşi am ajuns - mai ales el” hihihi)... Nu intru în alte amănunte, că nu fac obiectul saitului, voi trece direct la poveşti. Îmi va fi greu să fac o împărţire coerentă, datorită structurii actuale a saitului, dar o să încerc să împart în felul următor:

- “hai-hui prin Tulcea”, adică acest “capitol”;

- “furtună în Dobrogea; cetea Heracleeaclick aici;

- “reculegere la mânăstirile din Jud. Tulcea” (click aici);

- “Complexul Insula; restaurantul Insuliţa” (click aici).

Sâmbătă dimineaţa, gazda ne-a luat la alergat şi în maximum juma’ de oră porneam la drum spre oraş, pentru o scurtă recunoaştere. Aici e timpul să spun că am revenit în Tulcea după mai mult de 40 de ani, timp în care oraşul a crescut, s-a modernizat, s-a preschimbat într-atât încât nu am mai recunoscut mare lucru. A avut şi o perioadă de declin, desigur, după 1989... De fapt, în afară de hotelul Delta, n-am reuşit să mai recunosc nimic. Mă rog, cu excepţia falezei şi a clădirilor gărilor: cea fluvială şi cea de cale ferată. Ce am găsit nou şi mi-a plăcut (mai în centru puţin) : teatrul "Jean Bart", construit DUPĂ revoluţie!

După câţiva paşi pe malul apei contemplând urmele recentului puhoi ce s-a scurs pe aici spre mare, ne-am regrupat şi am pornit spre Centrul Muzeal Ecoturistic al Deltei Dunării (Acvariul). Nu insist prea mult asupra acestui obiectiv; deja s-a scurs destulă informaţie pe ‘conducta’ netului despre această locaţie foarte interesantă. Voi puncta doar pe scurt ce mi-a plăcut mie acolo:

- curăţenia deosebită din întreg muzeul;

- amabilitatea personalului şi disponibilitatea acestuia de a oferi informaţii şi ajutor;

- partea interactivă a muzeului - foarte educativă şi atractivă. Cel puţin, pentru mine; dar sper că şi pentru generaţia mai tânără;

- răcoarea din muzeu, în condiţiile în care afară termometrele trecuseră de mult de 30 de grade...

- am admirat nu doar lumea liniştii, ci şi expoziţia de la al doilea etaj cu unelte şi scule specifice zonei şi activităţilor desfăşurate aici. Cel mai mult mi-a plăcut o lingură a cărei cupă era făcută dintr-o scoică enormă legată de un băţ ce-i servea drept coadă.

Există şi un mic magazin în incintă, dar din păcate nu au prea multe lucruri personalizate. Doar kitsch-urile uzuale împreună cu câteva cărţi şi vederi...

Am părăsit cu regret muzeul şi am pornit spre Enisala. Dar asta e altă poveste. Acum voi trece direct la întoarcerea noastră în municipiu, unde, aşteptând la semaforul de la intrarea în oraş, îmi picară ochii pe indicatorul de semnalizare a “atracţiilor” ce merită vizitate în târg; printre toate, mi-a sărit în ochi “Nava Republica - 1903”. atât scrie acolo. Restul...

Coborâm cu maşina spre faleză, amicul găseşte uşor un loc de parcare (deh! e localnic) printre blocuri (nava se află cam la jumătatea distanţei dintre Hotelul Delta şi Casa Sindicatelor, amarată la malul Dunării). Înainte să mergem spre navă, ne oprim în părculeţul cu fântâni arteziene, să savurăm o îngheţată, apoi pornim mai departe. Contrariat, George priveşte la vaporul pe care el îl crezuse doar o cârciumă ceva mai deosebită. “Cum să fie ăsta muzeu? ! ? Aici am fost să beau bere!!! ” În fine, ne învârtim, facem poze de pe mal, mai ne codim... În estimp, de pe puntea prova, văd că un ‘nene’ ne priveşte cu interes, iar când într-un final ne decidem să urcăm la bord, ne iese în întâmpinare: “V-am observat că sunteţi interesaţi de această navă; doriţi s-o vizitaţi? ” Normal! doar pentru asta eram acolo. Şi atunci, omul a început să ne poarte cu ajutorul vorbelor sale, de-a lungul a nu mai puţin de trei ore, de la un capăt la altul al istoriei nu doar a acelei nave, ci a întregii marine militare române! (click aici)

Mă numesc Gheorghe Avădanei şi sunt căpitanul acestei nave! ” să-l fi auzit cu câtă mândrie rostea aceste cuvinte! Împreună cu el, am mers de la un capăt la celălalt al navei (adică de la prora la pupa şi înapoi), trecând şi pe punte, şi pe la comandă, şi prin sala maşinii.

Captură de război (primul mondial), nava “Csobanc” a fost construită pe şantierul naval din Linz, dar asupra datei încă nu există date certe. Când s-a preluat de către români, aceştia nu au găsit pe nicio piesă din tot vaporul vreo etichetă cu date. Datarea s-a făcut pe baza datei de fabricaţie a altor nave confiscate în aceleaşi timp, despre care se ştia când au fost construite. Dar un alt marinar care a cunoscut atât acest vapor, cât şi un “frate” de-al lui cu zbaturi, anume nava de pasageri “Anghel Saligny” (navă cu care am avut şi eu plăcerea să intru prin Deltă, acum vreo 40 de ani în urmă), a arătat foarte multe similitudini între cele 2 nave. În special acelaşi motor, dar şi construcţia în proporţie de peste 90% similară. Iar despre pasager, există date: a fost proiectat şi construit la Linz în 1883!!!

Căpitanul ne poartă cu povestea lui şi prin iţele încurcate ale istoriei nescrise dar transmise din om în om, prin viu grai. La bordul acestei nave s-au întâlnit la ceas de taină mari oameni: Gheorghiu Dej cu Iosip Broz Tito. A doua zi, ziarele din Bucureşti îi publicau “poza” ‘călăului Tito’, cu toporul însângerat deasupra capului, călcând în picioare steagul sovietic...

La bordul acestei nave s-a semnat în 1953 (între Dej şi Hruşciov) retragerea trupelor sovietice din România, iar prin 1963, tot la ceas de taină, la bord a urcat Dej şi apoi a apărut Nikita Hruşciov. Gheorghiţă al nostru dorea să scape ţara de a mai pierde resurse preţioase prin conductele ce duceau petrolul nostru (fără nicio măsură sau contabilitate) spre marele vecin de la răsărit (URSS). Că tot se apropia data încheierii plăţii datoriei de război către ei. Nikita însă a refuzat categoric, promiţând mărfuri (camioane, tractoare) la schimb. La preţul lui, evident... (negocierea nu a dus la nimic; ulterior a fost ‘păcălit’ şi a semnat un decret prin care aproba închiderea “ROBINETULUI”. La câteva luni, după ce l-a chemat pe Dej la ordin la Moscova (să i-l prezinte pe “RADU” - elementul cu numărul 88 din tabelul lui Mendeleev), Hruşciov îi trimitea coroana mortuară...

Chiar şi preşedinţi ai României au urcat la bord: Ceauşescu şi Băsescu... :)

Cu mândrie căpitanul coboară cu noi la cazane şi ni le descrie, apoi la maşină. Aceasta este păstrată în condiţie excelentă, străluceşte de curăţenie şi de un strat fin de unsoare. Pitura ar putea fi refăcută, dar nici cum este acum nu-i rea. Totul a fost îngrijit şi mângâiat de mâinile aspre ale mecanicului Gheorghe Avădanei. Omul a învăţat meserie de la maiştrii bătrâni, şcoliţi la şcoli “de arte şi meserii” care l-au instruit cum să se poarte cu sculele şi cu metalul maşinii: ca şi cum ar mângâia o domnişoară... Fiind în faţa a nu mai puţin de 3 ingineri, omul se desfăşoară în voie... cu amănunte, date tehnice, descrieri amănunţite.

Redau doar un mic fragment din toată această parte: la un moment dat, nava e dusă la un şantier naval la reparaţii; dar toţi mecanicii care lucrau atunci acolo erau tineri, niciunul nu ştia să desfacă şi să facă întreţinere unei maşini cu abur! Directorul trimite atunci după vreo doi oameni pe care îi ştia bine, tineri şi ei; doar că... tineri pensionari! Veniră moşii acolo, le arătară puştilor ce şi cum să facă, iar la sfârşit, când să facă marşul de probă, bătrânii au spus că au nevoie de seu de oaie ca să ungă maşina!!! De unde tovarăşi? ! ? de la abator! zis şi făcut. Peste câteva zile aveau suficientă cât să greseze toate articulaţiile şi pistoanele, şi după aplicare nava ieşi pufăind veselă pe fluviu!

În pupa, într-una din fostele cabine ale militarilor îmbarcaţi pe acest vapor, acum complet remobilată (cu o masă ‘de careu’, înconjurată de câteva scaune), Dl. Avădanei a organizat o mini-expoziţie de tablouri (reproduceri după imaginile din 2 cărţi ce i-au deschis şi lui sufletul spre marinărie). Sunt redate imagini ale mai multor nave ce au avut un deosebit aport în cadrul marinei române, printre care: primul bric Mircea (scăpat din cea mai mare furtună a Mediteranei din secolul XIX - 1888 - şi reparat pe banii sultanului la Stambul, dar pierit în flăcări cu totul stupid, când, la 16 aprilie 1944, aflându-se în portul Galaţi, în timpul unui bombardament, a fost lovit de o bombă şi a ars ca o torţă) ; un pânzar moldovenesc de pe vremea lui Ştefan cel Mare, şalupa "Rândunica" care a scufundat cuirasatul otoman "Duba Seifi" la 1877 reuşind să ducă torpila pe şcondru până la acesta, nava "România" - prima nava a Marinei Romane... Dar şi câţiva dintre marii oameni ai marinei, atât române (contraamiralul Horia Măcelariu, care salvat Constanţa, în august 1944, de distrugerea de către artileria germană prin convingerea amiralului neamţ să se retragă fără luptă din port, ulterior fiind arestat de ruşi şi condamnat pentru înaltă trădare; Amiralul Demetriade care a înzestrat marina română la 1900 cu nave de luptă, Jean Bart al nostru, alias Eugeniu P. Botez, întemeietor al Ligi Navale Române - al cărei membru este şi comandantul Avădanei - ofiţer ce a îmbinat munca de marinar cu aceea de scriitor, fiind practic creatorul unui nou gen literar - literatura navală) cât şi străine (amiralul Horaţiu Nelson, învingătorul de la Trafalgar, datorită căruia până în ziua de azi, marinarii au trei dungi la rever care semnifică cele 3 mari bătălii navale, berete cu panglici lungi, asemeni pletelor sale şi o bulina pe mânecă - ochiul lui Nelson smuls de o schijă în Corsica[*]; Jean Bart al francezilor, faimosul corsar...) Am redat doar câteva dintre numele de oameni şi nave (şi super-rezumate ale poveştilor) ascultate cu ochii mari şi adesea cu un nod în gât în această încăpere.

Am mers apoi la prova unde am coborât din nou sub punte, în popota ofiţerilor şi acolo am avut onoarea de a scrie câteva cuvinte în cartea de aur, dar şi de a face câteva poze folosind “recuzita” creată de acelaşi om inimos, după ilustraţii de epocă: uniforme de matelot şi ofiţeri din secolul XIX. Tot aici, ne-a pus un scurt film, realizat de TVR, în care, în afară de o parte a poveştilor de-abia ascultate, încă una, pe care îmi permit să v-o spun şi vouă aici:

nu cu mult timp în urmă, într-o zi vine la domnul căpitan o doamnă în vârstă care începe să-i spună că, pe la 1960 era nebuneşte îndrăgostită de un marinar de pe această navă. “Îl chema Gheorghe şi era mecanic” povestea ea, “şi mă ducea de la Sulina la Tulcea în fiecare zi aproape”... “Doamnă, nu se poate, asta era navă militară! ” “Ba da! mă lua cu el şi stăteam uite aici - şi arată o ‘ascunzătoare’ - iar pe Dunăre stăteam mult de vorbă... Şi azi mi-e dor de el - a fost prima mea iubire!!! ” (în acest timp, doamna, condusă la bordul navei, recunoaşte maşina, arată cu degetul către locul unde erau acum 50 de ani mitralierele - acum demontate de mult...)

Doamnă dragă, uite, şi eu sunt mecanic, şi pe mine mă cheamă Gheorghe, şi eu am făcut armata pe nava asta. ... ” se uită femeia la el... “Să fie adevărat? ! ? ” “Nu, nu se poate - în 1960 eu eram abia un copil care abia căram un ghiozdănel la şcoală; dar o să întreb pe cei care ştiu că au mai servit pe acest vas, să aflu ce-i cu Gheorghe - iubitul Dv... ” Şi chiar a aflat că acest mecanic a existat cu adevărat. Care a fost morala? mergeţi şi aflaţi!

Vizita s-a terminat pe puntea teugii, unde ni se prezintă şi mecanismul (cabestanul) ancorei - tot un mecanism cu maşina cu abur.

Nu m-am putut abţine să nu intru şi eu câteva momente la comandă şi să mângâi timona. Parcă am simţit un pic de legătură cu toţi cei ce o mai manevraseră înaintea mea...

Dar, cum lucrurile frumoase nu ţin o veşnicie, a trebuit să ne luăm rămas bun de la amabila noastră gazdă şi am coborât în sfârşit la mal...

De pe faleză am pornit în grabă pe colina pe care se află Monumentul Independenţei (refăcut în forma sa iniţială în 1977, la centenarul independenţei) şi am admirat priveliştea asfinţitului de soare peste fluviul ce curge molcom la poale. Cu o fisă de 50 de bani, puteţi privi cam 10 secunde printr-o lunetă spre orice punct din împrejurimi.

Aş vrea să amintesc despre acest monument că însuşi Regele Carol I de Hohenzollern, în octombrie 1879 a pus piatra sa de temelie, însoţit fiind de Kogălniceanu şi de doctorul Carol Davila.

În apropierea acestei coline (la poalele ei, mai precis) se află şi ruinele cetăţii Aegyssus; dar pe astea le vom vedea când voi reveni aici la toamnă...

******************************************

NOTĂ: [*]

toţi marinarii... mai puţin cei francezi! iar pe când ceilalţi marinari salută drapelul cu mâna la bonetă, francezii duc boneta la piept, tot în amintirea bătăii încasate de la Horaţiu... :)


[fb]
---
Trimis de Dragoș_MD in 30.07.10 21:23:11
INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în TULCEA.
NOTĂ: Articol ARHIVAT (nu intră în calculul mediei acestei destinaţii)

VIZUALIZĂRI: 4359 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

27 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Dragoș_MD); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P01 Acvariul Tulcea - cred că m-ar mânca...
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 12700 PMA (din 18 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

27 ecouri scrise, până acum

Admin
[30.07.10 21:31:30]
»

excelent! un review-incantare, de-a dreptul o placere sa-l citesti.

Andox
[30.07.10 21:53:49]
»

Mi-a placut mult de tot, habar nu aveam de nava asta asa ca iti zic simplu... multumesc.

Dragoș_MDAUTOR REVIEW
[30.07.10 22:00:49]
»

dragi colegi, vă mulţumesc şi eu; apropo de vapor: TREI ore am stat acolo şi omul ăla mai avea poveşti în sac! şi avea un stil de a le spune, că pe mine în câteva rânduri m-au răzbit lacrimile...

biancuta
[30.07.10 22:11:24]
»

Foarte frumoasa prezentarea! Daca au fost atatea personalitati la bord si are o istorie atat de interesanta, atunci nava trebuie vizitata! Felicitari!

georgiana
[30.07.10 23:48:34]
»

Da, chiar un review excelent! Sper sa ajung si eu acolo in urmatorii ani, ca harta cu Delta mi-am cumparat de 3 ani si... inca n-a venit momentul!

Sa vad si eu ''Poarta Deltei''!

webmaster13
[31.07.10 10:51:52]
»

super review, sper sa placa melodia atasata, se poate insa schimba la cerere !

recul*
[31.07.10 13:47:29]
»

foarte frumos! un review documentat si picant! umor fin, de calitate impanat cu date istorice si nu numai! felicitarile mele! plus 400pma!

cosminp
[31.07.10 14:25:03]
»

intamplarile unice traite de tine ni le povestesti si parca le-am trai si noi in acelasi timp. felicitari.

Dragoș_MDAUTOR REVIEW
[31.07.10 14:46:27]
»

Mulţumesc; culmea este că încerc, dar când mă recitesc, mi se pare că nu am reuşit prea bine să cuprind chiar tot ce am trăit pe unde merg, în fiecare clipă...

Eu totuşi recomand celor care au ocazia, să încerce să retrăiască ei înşişi aceste momente; abia atunci vor vedea diferenţa!

Dragoș_MDAUTOR REVIEW
[31.07.10 20:36:07]
»

Am primit de la prietenii mei tulceni câteva poze făcute astă primăvară navei Republica. M-am gândit că merită să le vadă toată lumea.

Sanziana
[01.08.10 18:40:04]
»

coincidenta sau nu, ma pregatesc de o vizita scurta cu treburi la Tulcea. Imi poti spune daca sunt si alte posibilitati de cazare acolo, pe cat posibil pe langa apa?

Dragoș_MDAUTOR REVIEW
[01.08.10 19:00:37]
»

Chiar pe faleză sunt Delta, Esplanada şi Hotelul din Complexul Insula. Am mai văzut o pensiune care se află chiar la cca 50m de poarta pe care se intră la scara ce urcă spre Monumentul Independenţei.

Noi, fiind cazaţi "la particulari" (lol!) nu am prea dat atenţie acestui aspect...

Dacă vrei, dă-mi un p.m. să-l rog de prietenul meu să afle mai mult(e).

Sanziana
[01.08.10 19:09:19]
»

prompt ca intodeauna, mersi

Dragoș_MDAUTOR REVIEW
[28.09.10 20:44:28]
»

Dumunică amfost (iar) acolo, la nava muzeu Republica.

Domnul Avădanei era tot la datorie, ne-a spus iar poveştile sale, din păcate de astă dată doar versiunea pe scurt, colegii pe care i-am convins să meargă cu noi (dar chiar şi noi) trebuind să ne întoarcem în acea după-amiază acasă.

Au fost şi ei impresionaţi, sper că nu m-au bombănit că i-am dus acolo...

Mai pun ceva poze proaspete.

clemente*
[02.10.10 14:20:54]
»

Buna Dragos,

M-am emotionat cand am citit impresiile tale, cu atat mai mult cu cat sunt tulceanca (mutata in nebunia capitalei de peste zece ani), iar personajul de care povestesti cu asa entuziasm, mi-e tata. Incerc de un an sa-l conving sa vina aici, langa noi, dar nu e chip; cand vad reactii ca ale tale, inteleg de ce nu poate parasi vaporul, de care e atat de pasionat si de legat. Din pacate, doar turistii si oamenii care il cunosc intamplator apreciaza povestile si munca lui...

Dar nu vreau sa intru in astfel de amanunte. Ma bucur ca ti-a placut, iar pentru doritori, iata inca un articol reusit, pe aceeasi tema, din Adevarul de duminica: -)

click aici

Numai bine,

Lioara

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Dragoș_MDAUTOR REVIEW
[03.10.10 22:49:04]
»

@clemente, mulţumesc şi eu pentru vorbele-ţi calde. Ne-a spus tatăl tău despre tine (şi de dorinţa de a-l avea mai aproape). E greu cu (noi ăştia) mai bătrâni, să ne scoţi din ale noastre. Dar ştii ce ar fi minunat să poţi face? Să-l convingi/ajuţi/etc. să scrie cartea despre care ne vorbea, în care să pună practic toate poveştile sale şi nu numai...

Cu poze, schiţe şi tot ce a mai adunat...

După umila-mi părere, ar fi o pierdere mare să se piardă odată cu plecarea lui de acolo (care mai repede sau mai târziu, tot se va produce, să fim realişti)...

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
clemente*
[17.05.11 14:16:44]
»

Buna Dragos,

M-am gandit ca ti-ar face placere sa stii ca tata isi lanseaza cartea despre Nava Republica sambata asta, 21.05.2011, la ora 10, pe puntea navei (desigur).

Iata si link-ul de la TVR 2 cu inregistrarea emisunii Ingeri si meserii (click pe reportajul din 03 mai 2011), cu Capitanul Gheorghe.

Multa sanatate!

Lioara

Dragoș_MDAUTOR REVIEW
[17.05.11 23:42:56]
»

Lioara, încă odată îţi mulţumesc pentru atenţia ce mi-o porţi, spunându-mi despre realizările "bătrânului" (cu suflet atât de tânăr!) lup de mare care este tatăl tău. Mă bucur că a reuşit să facă nemuritoare acea navă şi printr-o carte; din păcate eu acum sunt la Londra - unde am admirat minute în şir statuia Amiralului Horaţiu Nelson (cum îi spune cu atâta farmec Dl. Avădanei), reamintindu-mi toate legendele ce le-am ascultat când ne-a făcut onoarea de a ne fi gazdă şi ghid pentru câteva ore pe "nava lui" - şi nu voi putea lua parte la acest eveniment fericit... Dar cu siguranţă abia aştept să revin şi să o caut în librărie, iar la viitoarea vizită să-l rog să ne dea un autograf...

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
clemente*
[18.05.11 09:47:02]
»

O, Londra; ce frumos! ... te-am nimerit bine, deci, cu vestile (apropos de Nelson); nu stiu daca aceasta carte va fi interesanta pentru librarii (nu cred ca e f comerciala: D), insa, daca doresti, facem cumva sa-ti aduc una (cu tot cu autograf si, cu ocazia asta, poate ne si cunoastem... oricum, de la anul, chiar cred ca tata va fi aici. Sunt sigura ca i-ar placea mult sa te revada si sa vorbiti. I-am povestit de "discutiile" cu tine si a fost incantat.

Iti doresc drum bun spre tara si sa ne auzim sanatosi.

L.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Dragoș_MDAUTOR REVIEW
[18.05.11 16:20:59]
»

Cred si eu ca mi-ar face placere sa o am...

Apropo de vase, aici am vizitat corabia lui Sir Francis Drake, The golden hinde, faimosul galeon care a facut chiar si inconjurul lumii.

Si mai e o nava de razboi, HMS Belfast, pe care urmeaza s-o vizitez in week-endul acesta.

clemente*
[18.05.11 20:38:08]
»

Wow, vad clar ca impartasesti aceeasi pasiune cu tata: vapoarele si ce tine de ele. Am sa-i povestesc despre ce vezi tu pe-acolo

Oricum, tocmai m-a anuntat ca nu e chiar asa sigur ca se retrage la anul!! : D

Dragoș_MDAUTOR REVIEW
[20.07.13 17:26:29]
»

@clemente: acum o săptămână am avut ocazia să revăd „bătrâna carapace” și pe bravul ei căpitan. Din păcate, nava nu mai e ce a fost... voi scrie în curând un nou articol despre vizita aceasta.

eadeea*
[29.01.14 19:05:07]
»

sunt din judetul tulcea dar spre rusinea mea nu stiam despre aceasta nava. cu prima ocazie cand voi avea ceva timp la dispozitie voi amanunti Tulcea

clemente*
[05.07.14 15:14:59]
»

@Dragos: Buna Dragos,

Sper ca esti bine, sanatos si ca inca esti pasionat de istorie si nave. :-)

Uite, m-am gandit ca ti-ar placea sa citesti articoulul pe care l-am scris despre povestea Capitanului Gheorghe si a navei "lui".

liorisme.wordpress.com/20 ... her-the-capitan

Numa bine,

Lioara

Dragoș_MDAUTOR REVIEW
[05.07.14 18:23:35]
»

@clemente: Sărut mâna!

Îți mulțumesc din suflet atât pentru poveste, cât și pentru faptul că ne-o împărtășești. Iar mi-ai umezit ochii, cu atât mai mult cu cât recent, de Rusaliile de anul acesta l-am revăzut pe veșnic tânărul lup de mare (mă rog, de Dunăre acum) și am mai schimbat cu el câteva vorbe. L-am vizitat cu scopul precis de a repara eroarea de la ultima mea vizită acolo, când am uitat acasă vederea adusă de la expoziția dedicată Titanicului de la Londra. Sper să-i fi făcut plăcere și să-i afle un locșor lângă restul de imagini cu nave și marinari celebri.

Cinste lui pentru ceea ce face, și ție pentru că-l înțelegi și îl sprijini.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
clemente*
[05.07.14 20:51:09]
»

@Dragos: Draga Dragos,

Eu iti multumesc! In aceste vremuri, atat de rar vibram alaturi de alti oameni si atat de rar reuseste ceva sa ne emotioneze, incat nu puteam sa nu iti scriu. Sunt sigura ca tata se bucura de fiecare data sa te reintalneasca, nu poate fi altfel. Si cine stie, ntr-o zi, poate ca si noi ne vom cunoaste. Cu siguranta m-as bucura. Pana atunci, tinem aproape, nu?

Sanatate si drum bun spre destinatiile viitoare!

Cu drag,

Lioara

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Ciaka
[06.03.21 13:34:14]
»

@Andox:  Acum nava Republica este parasita. Nu mai este nici Gheorghe, nici restaurantul, nici muzeul. Este lasata prada ruginei si hotilor. Pacat.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
7 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
biancuta, Ciaka, clemente*, cosminp, eadeea*, georgiana, recul*
Alte impresii din această RUBRICĂTulcea, poarta Deltei Dunării:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.089668989181519 sec
    ecranul dvs: 1 x 1