Foşnetul mătăsii, tropotul cailor şi gospodarul român

TIPĂREȘTE

Intr-un mini circuit in vestul tarii am dorit ca o zi sa vizitam al doilea oras al tarii si nefiind cu masina am cautat un hotel cat mai aproape de centru pentru o noapte de cazare si iata-ne ajunsi la hotel Transilvania, situat in centrul istoric al orasului, intr-o cladire ce-mi aminteste de hanurile din filmele cu Margelatu, adica foarte veche.

Intrarea este o bolta prin care treci intr-o curte interioara pavata cu piatra, din care se auzea parca tropotul cailor ce au adus la han o caleasca din care coboara obosita dupa un drum lung de la Viena o tanara contesa imbracata intr-o superba o rochie de matase.

In camere se ajunge la parter direct din curte, iar la etajul 1 urcand pe o scara exterioara cum a fost si cazul nostru.

Dupa formalitati rapide am intrat in camera, un fel de junior suite compus din hol mare sau camaruta in care se afla o canapea extensibila si dulap, baia si camera propriu zisa incare era un pat dublu si un LCD ce contrasta evident cu batranetea zidurilor. Senzatia pe care am avut-o e ca ne aflam in camera de oaspeti a unei case taranesti in care gazdele s-au straduit sa compenseze vechimea prin curatenie desavarsita si renovare frecventa. M-a amuzat ca au aplicat un modern parchet laminat peste vechile dusumele, creand un groaznic scartait la orice pas prin camera.

In curtea interioara era amenajata terasa la care am servit o cina excelenta, personalul dand dovada de profesionalism si promptitudine.

Una peste alta o cazare decenta la un pret rezonabil, pe care o recomand tuturor celor care stiu ca la un hotel te duci sa dormi nu sa-l cumperi.

---

VIZUALIZĂRI: 843 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI