Un hotel în curs de renovare

TIPĂREȘTE

Cea de-a doua noapte din mini-circuitul făcut la sfârşit de august, despre care am povestit aici, am petrecut-o la Hotel Transilvania, din Alba Iulia.

Am sosit la hotel încă de dimineaţă, deşi ştiam că check-in-ul nu se face decât după prânz, dar am făcut-o ca să lăsăm maşina, pentru a merge apoi pe jos în cetate.

Rezervarea la hotel am făcut-o pe booking.com, conform criteriilor obişnuite, pe care le impunem de obicei: poziţia potrivită, în funcţie de ce urmează să vizităm, preţ rezonabil, condiţii decente (obligatoriu toaletă şi baie în cameră), dacă este posibil acces internet wireless şi, dacă suntem cu maşina, posibilitate de parcare.

Fostul "hotel al partidului", din vremea comunistă (cel puţin aşa ne-a spus recepţionera) este în prezent în plin proces de reamenajare, dar acest lucru îl ştiam din comentariile pe booking.com şi AFA ale celor cazaţi aici (unele de dată foarte recentă), dar aceste comentarii nu erau negative, ci doar făceau observaţii cu privire la acest aspect care, poate părea neplăcut, poate că şi este într-o oarecare măsură, dar pentru noi nu a reprezentat un impediment. E drept, întrucât reamenajarea constă în recondiţionarea completă a camerelor, recepţiei şi restaurantului, iar apoi, în a doua etapă, adăugarea unui corp nou, sunt unele aspecte mai neplăcute. Astfel, în prezent, doar jumătate din camere (cele dinspre vest) au fost refăcute, recepţia şi restaurantul hotelului fiind încă în curs de reamenajare. Ca atare, recepţia a fost mutată provizoriu în sala de conferinţe de la mezanin, în capătul estic, pe unde se face şi accesul în hotel. Tot în acea sală s-a amenajat şi sala de mese pentru mic dejun. Evident, restaurantul nu funcţionează, dar domnişoara de la recepţie ne-a spus că el, împreună cu recepţia va fi dat în folosinţă în două, trei luni.

Hotelul nu dispune de o parcare proprie, dar el este situat în Piaţa Iuliu Maniu, astfel că în faţa lui se găsesc numeroase locuri de parcare publică şi cât timp am stat acolo nu s-a întâmplat niciodată să fie ocupate toate.

Cum spuneam, am sosit de dimineaţă, am lăsat maşina în parcarea din faţa hotelului, ne-am dus la recepţie să verificăm rezervarea (era, ca de obicei, la rezervările prin booking.com, OK), după care am plecat să vizităm cetatea. Am stat acolo până seara, când ne-am întors la hotel. După chech-in, de la recepţia de la mezanin am luat liftul până la etajul doi, prilej cu care am constat că acesta este unul ultramodern, silenţios şi rapid, dar totodată lin, în contrast cu ce citisem într-un comentariu cu privire la liftul vechi şi zgomotos.

Ajunşi în cameră am aflat şi la ce servea cardul ataşat cheii de la uşă: evident, la deblocarea alimentării cu energie electrică, prin introducerea lui în lăcaşul corespunzător, de la intrare. Nu am înţeles de ce nu au pus şi încuietori cu card, dacă tot au făcut instalaţia electrică în acest mod. Camera este destul de mare (20 mp) şi deşi hotelul este cotat doar cu două stele, dotările se apropie de cele de la unul de trei stele. Evident, cum camerele sunt de curând renovate, totul este nou. Mobilierul este de calitate, la fel şi lenjeria, perdelele şi celelalte lucruri.

Camerele sunt dotate cu telefon, televizor cu ecran plat, minibar (cel din camera noastră era însă gol), iar baia este dotată cu cabină de duş şi uscător de păr. Prosoapele au fost suficiente (cinci), iar articolelele de toaletă au constat din două săpunuri şi două geluri de duş.

Am observat că există şi instalaţie centralizată de aer condiţionat, dar ea nu funcţiona, nu ştiu de ce, e drept că nici nu se simţea nevoia.

Oricum, a fost o cameră curată, cochetă, în care ne-am simţit bine, mai ales că internetul wireless a funcţionat foarte bine în cameră, conexiunea fiind cu totul liberă, nefiind nevoie nici măcar de o parolă.

În preţul camerei intra şi micul dejun, aşa că dimineaţa am coborât la recepţie, unde, aşa cum spuneam, este şi spaţiul destinat servirii acestei mese. Ca la multe alte hoteluri din România, micul dejun nu este de tip bufet suedez. La Hotel Transilvania ni s-a adus un meniu (care avea trecute şi preţuri), din care îţi puteai alege tot ce doreai şi care era suficient de bogat, astfel că, practic, puteai alege ca şi cum ar fi fost un mic dejun de tip bufet suedez, dar nu cu autoservire, ci cu serviciu à la carte.

Cum scopul nostru nu era să lâncezim în camera de hotel, ci acela de a vizita cât mai multe locuri, timpul petrecut aici a fost redus la strictul necesar, astfel că imediat după micul dejun, ne-am luat bagajele şi am plecat la drum, mai ales că plătisem deja la sosire (cu cardul), după ce domnişoara de la recepţie, scuzându-se în mod repetat, m-a rugat să fac acest lucru, pentru că a doua zi, când plecam, urma să aibă o întrerupere de curent electric, timp în care, evident, POS-ul nu ar fi funcţionat. :)

În concluzie, Hotel Transilvania este pe cale să ajungă din nou "ce a fost şi mai mult decât atât", dar pentru asta trebuie să mai treacă ceva timp. Oricum, este de lăudat efortul de a păstra funcţional acest hotel, în timp ce este renovat din mers, ceea ce nu e rău, de fapt, nici pentru biznis...

Interesant este şi faptul că proprietarii au ales să renoveze hotelul păstrându-i integral aspectul exterior iniţial.

Dacă aveţi drum prin Alba Iulia, nu-l ocoliţi, pentru condiţiile oferite, pentru raportul preţ/calitate foarte bun şi pentru amplasarea, în apropierea cetăţii, dar şi a instituţiilor publice importante din Alba Iulia.

În plus, personalul, format din domnişoare tinere şi drăguţe este foarte amabil şi vorbitor de limbi străine. La data vizitei noastre, în hotel am văzut că erau cazaţi nişte turişti portughezi, spanioli şi englezi (niciunul dintre ei nu părea afectat de lucrările de renovare).

P. S. Noi am mâncat în cetate, la Pub13, aşa că la revenirea la hotel nu ne-am uitat cu atenţie ca să găsim vreun restaurant prin preajmă. Am zărit câteva, dar nu vă pot spune nimic despre ele. În schimb, vă pot spune că zona e plină de magazine alimentare, mai mici, sau mai mari.

---

VIZUALIZĂRI: 2162 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI