Cavoul mausoleu al bancherului Mauriciu Blank – inca o picatura de istorie aruncata la gunoi

TIPĂREȘTE

Anul trecut am fost voluntar pentru HHC, in cadrul maratonului de toamna, Baneasa Forest Run, astfel ca am petrecut intr-un punct fix cateva ore, asteptand alergatorii, intre timp admirand si ascultand padurea Baneasa cu toate frumusetile si sunetele ei.

De unde sa stiu ca la 1 km mai incolo este un vestigiu istoric… uitat de vreme (este un pleonasm, nu? :) ) … dar mai ales parasit si distrus de oameni?

Am ajuns aici, adusi fiind de Andrei, geograful nostru de serviciu, de la Arhiva de geografie, ca o prima surpriza in periplul nostru catre manastirile din jurul Bucurestiului.

Venind pe Soseaua Bucuresti - Ploiesti, am facut stanga si am intrat pe Aleea Padina, catre Gradina Zoologica, si, la aproximativ 600m distanta, peste drum de Academia de Politie, in marginea padurii, dar totusi ascuns privirilor de vegetatia abundenta, am gasit, stand parasit si profanat, cavoul Mauriciu Blank, un monument istoric de aproape 100 de ani, construit fiind intre anii 1927 - 1929, dupa un proiect al arhitectului Duiliu Marcu (1885 - 1966).

Cavoul a fost creat de acelasi om care a lasat Romaniei cladiri importante precum Palatul Victoria (sediul Guvernului Romaniei), Academia Militara, Palatul Elisabeta, Palatul CFR, Hotelul Athenee Palace sau Politehnica din Timisoara.

Mauriciu Blank (1848 - 1929) a fost un bancher roman evreu, unul dintre fondatorii Bancii Marmorosch Blank, cu sediul central pe strada Doamnei, in apropierea zonei Lipscani, cladire proiectata de catre arhitectul Petre Antonescu, special pentru aceasta destinatie, cladire care se pastreaza pana azi, fiind la momentul asta in reabilitare si transformare (se pare ca va fi transformata in hotel).

Mauriciu Blank, prin banca pe care a condus-o exclusiv din 1870 (avea doar 22 de ani), a participat activ, cu fonduri financiare la viata sociala si economica a Romaniei, facand donatii pentru intrajutorarea financiara a evreilor dupa primul razboi mondial, lasand o mostenire de 400.000 lei primariei orasului sau natal, Pitesti, pentru intrajutorarea saracilor din oras, sau prin lucrari importante, cum ar fi: cai ferate, tunelul de la Barbosi, canalizarea orasului Bucuresti, modernizarea portului Constanta, sau de importanta istorica, finantand Campania militara pentru obtinerea Independendei de stat (1877). In perioada primului razboi mondial a trimis 55 milioane din necesarul de 400 de milioane, iar in palatul băncii a deschis un spital cu 200 de paturi.

Facand mai mult decat sa investeasca banii bancii, Mauriciu Blank a ajutat enorm si statul roman, atragand fonduri externe de la Bruxelles sau Berlin, orientate catre CEC, si ajutand chiar si Ministerul de Finante sa treaca prin criza economica din 1899, acordandu-i un credit de 16 mil de lei.

Investind si in industrie, in diverse fabrici si intreprinderi pe diverse ramuri, productie de hartie, zahar, incaltaminte sau in industria forestiera, petroliera etc, infiintand diverse societati de asigurare si achizitionand participatiuni la alte banci, Mauriciu Blank ramane ca una dintre pietrele de temelie in istoria financiar bancara si economica a Romaniei si un reper important al secolului sau, "unul dintre pionierii dezvoltării economice capitaliste a regatului român până la primul război mondial" asa cum a spus despre el ministru de finante al vremii, Virgil Madgearu, in cuvantarea tinuta la inmormantarea sa.

Poate ca tezaurul Romaniei ar fi avut alta soarta daca Ion I. C. Bratianu ar fi ascultat sfatul sau, si l-ar fi trimis in Anglia, in loc sa-l trimita la Moscova!

In 1929, a incetat din viata, la 81 de ani, la sanatoriul din Viena, unde mersese pentru ingrijiri medicale. A fost adus in tara si inmormantat in cavoul familiei, proaspat construit pe propietatea sa, unde a stat alaturi de familia lui, pana in anul 1960, cand ramasitele lor au fost mutate in cimitirul evreiesc.

2 ani mai tarziu, mai exact in 1931, si Banca Marmorosch Blank a intrat in faliment, intrerupand o traditie de zeci de ani, fiind desfiintata de catre comunisti in 1948.

Anuntul mortuar al familiei: "Îndurerata familie aduce la cunoştinţă ... Ceremonia înmormântării va avea loc marţi 26 nov. ora 3 a.m. la mausoleul familiei din pădurea Aviana, situată la 10 km. pe şoseaua Bucureşti-Otopeni unde se găsesc depuse rămăşiţele pământeşti."

Sa ma intorc la cavou… intrati in padure, am ajuns la el, prin vegetatia inalta cat noi, calcand-o in picioare, si starnind roiurile de tantari, care ne-au atacat hamesiti.

Usile de lemn erau deschise si trantite de perete, iar cele de fier forjat, cu rol de protectie, alta data ferecate cu lacat, stateau la fel de deschise.

Caramida exterioara, lasata naturala, simpla, fara niciun fel de ornament, lasa impresia ca lucrarea a ramas neterminata, mai ales ca cele 12 spatii circulare dintre cei 12 contraforti, au ramas nedecorate, desi acolo ar fi trebuit sa existe, conform lucrarii sale, douasprezece medalioane sculptate, reprezentand cele douasprezece semne ale Zodiacului. La fel si piatra de deasupra usii, este goala... inscriptia comemorativa a fost stearsa de vreme. Caramida inca arata bine dupa 92 de ani, si nu ar trebui prea mari eforturi sa ajunga la starea initiala si cu siguranta nici structura nu este afectata.

In interior, jaf… prin cele 12 ferestre semicirculare, dimprejurul cupolei, ale caror gavane goale nu au fost niciodata acoperite cu vitralii sau alte ornamente, intra soarele, aruncand o lumina slaba asupra sacrilegiului facut de mana criminala care a profanat mormintele, spargand sarcofagele si unele locuri de jos.

Cavoul a fost proiectat pentru 10 locuri, 5 incastrate si zidite, la nivelul solului, si 5 deasupra lor, in sarcofage de piatra, din care doar unul mai este intreg, dar si el cu capacul rasucit. Cel din mijloc, fost loc de odihna vesnica al sotiei bancherului – Bettina Blank (1860 – 1930 - asta am reusit sa inteleg eu din piatra funerara) – este distrus complet, piatra funerara zacand imprastiata prin tot cavoul.

Cele 18 coloane interioare, postate in colturile hexagonului format de podeaua din marmura, impart spatiul circular, simetric, in 6 parti, 5 spatii pentru sarcofage si unul pentru intrare. Interiorul este tencuit si varuit, ca pregatit pentru o fresca, care nu s-a mai executat.

Urme de “oameni” (mai exact dejectii) erau peste tot, trebuind sa fii atent pe unde si in ce calci. Dupa una dintre coloane era chiar si o sticla de vin goala, iar intr-un pahar un tirbuson.

Aici s-ar putea face cu o investitie minima, inainte sa fie prea tarziu, un minimuzeu al familiei Blank, restaurand pietrele funerare si afisand imagini din istoria familiei si a realizarilor lui Mauriciu Blank, folosind profitul bancii Marmorosch.

---

VIZUALIZĂRI: 1822 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI