Cacica - credință și sare

TIPĂREȘTE

Anul trecut am făcut câteva plimbări prin țară, am scris despre cazări și foarte puțin despre ce am văzut. Voi încerca să vorbesc acum despre unele din obiectivele turistice și localitățile care merită vizitate de câți mai mulți dintre cititori.

Una din plimbări a fost prin zona Iași și Nordul Moldovei pentru a vedea, revedea câteva din frumusețile de acolo. Într-una din zile, vezi impresii, am mers de la Iași la Rădăuți când am trecut pe la mănăstirile de pe traseu, pe unele le-am văzut, pe altele le-am revăzut, și prin mai multe localități printre ele și Cacica despre care voi povesti câte ceva aici. Am vrut să vizitez această localitate, știam despre ea mai multe dar nu ajunsesem până atunci acolo...

Cacica de la „kaczka”, în poloneză înseamnă „rață”, pentru că în regiune erau mlaştini cu stufărişuri în care mişunau cârduri de raţe sălbatice, a fost oprirea noastră. Este o comună în județul Suceava, deosebit de frumoasă din punct de vedere peisagistic, datorită atât pășunilor și fânețelor de pe terenurile plate ale comunei, cât și pădurilor de conifere ce o înconjoară. Pentru a ajunge la ea am urcat și coborât frumoase coline, drumul este șerpuitor….

Are circa 3.000 de locuitori, din care 20% o minoritate poloneză destul de mare, romano-catolici. Minoritatea poloneză, urmașii celor aduși la sfârșitul secolului 18 pentru exploatarea sării, este acum destul de mică, pentru că prin anii 1930 polonezii erau majoritari în Cacica.

În sat se pot vedea Mina Salina Cacica deschisă în anul 1791, Cimitirul Vechi ce datează din anul 1800, Monumente funerare ale polonezilor și germanilor, Biserica Greco-Catolică construită în 1865 pentru credincioșii greco-catolici ucraineni, Biserica Sfântul Ioan cel Nou biserică ortodoxă construită în 1896 și Biserica Romano-Catolică construită în anul 1904, scrise în ordinea vechimii.

Ca puncte de agrement se pot menționa, Terenul de Paintball, un original teren amenajat pe liniile de apărare austro-ungare din Primul război mondial, Ștrandul cu Apă Sărată cu toate dotările necesare pentru plajă, înot, distracție. Sunt marcate câteva Trasee de Parcurs pe jos într-o singura zi, se organizează Plimbări pe dealurile înverzite ale localitatii, acestea putând fi parcurse și călare sau pe biciclete, însoțiți sau nu de localnicii care le cunosc foarte bine.

Bazilica „Adormirea Maicii Domnului”, o biserică romano-catolică, tânără de aproape 120 de ani, a fost prima noastră oprire în Cacica. Voiam să o văd pentru că în anul 2000 a fost proclamată de Papa Ioan Paul al II-lea ca Basilică Minor și pentru că Am Fost Acolo imediat după vizita Papei Francisc în România, la o săptămână. Fusesem în Buenos Aires, îi văzusem catedrala de unde a plecat și iar mi-am adus aminte de Sfântul Părinte…. Este deschisă zilnic, oaspeții o pot vizita și face poze în interiorul clădirii în orele în care serviciul nu are loc. Bazilica este situată în centrul satului, pe Str. Principală, are site-ul sanctuarcacica.ro.

Apropiindu-ne de biserică am văzut mai întâi Turnul roșu ce se înalță la 50 de metri, apoi și restul bisericii. Construită în stilul bisericilor poloneze, „mi-a sărit în ochi”, fiind prima biserică din acest fel văzută de mine, este realizată din piatră cioplită și cărămidă roșie, este acoperită cu eternit și are multe ornamente de piatră. Apropiindu-ne, privirile și aparatul foto ne-au fost atrase de Crucifixul mare cu Hristos răstignit, plasat în fereastra de la balconul corului, de Ceasul din turn și de Balconul circular susținut pe zidurile turlei de numeroase coloane din piatră terminate în formă de turnulețe, ce par niște capele, dar nu se văd cele patru Clopote. Am parcat mașina, am mers la Ușa de stejar sculptată și am intrat în biserică pe sub Balconul în care se află Orga.

Interiorul mare și luminos era înviorat de lumina ce se filtra prin mai multe vitralii, cinci ce reprezintă cele „Cinci Mistere de Slavă ale Rozariului Maicii Domnului”, altele în colțurile și în spatele bisericii. Am mers pe covorul central, de mozaic, dintre cele două rânduri de bănci de stejar, pe sub marele candelabru originar de acum mai mult de o sută de ani, printre cele două altare laterale, în stânga Altarul Sf. Iosif, în dreapta Altarul Sf. Varvara, patroana mineritului.

În fața noastră se vedea Altarul, bogat ornamentat cu Iconostasul sculptat în lemn de tei, pictat și aurit, și cu Icoana Fecioara Maria cu Pruncul în brațe (Madona Neagră) , miraculoasă, replică a vestitei „Madone Negre de la Mănăstirea Jasna Gora din orașul polonez Czestochowa”, ce veghează asupra bisericii și credincioșilor. A fost adusă la Iași cu ocazia vizitei Papei Francisc. Interiorul bisericii nu este pictat. Câteva poze din apropierea altarului și am părăsit Basilica, dar vom rămâne în curtea ei.

Grota Lourdes construită la câțiva ani după sfințirea bisericii este o reprezentare a „Sanctuarului Maicii Domnului din Lourdes din Franța, (Grota Lourdes) ”, mai întâi gândit ca un zid protector împotriva alunecărilor de teren și apoi ca onorare a Doamnei din Lourdes. Mai târziu grota a fost mărită, săpată mai adânc și înconjurată, pe ambele părți, de galerii. În interiorul grotei se află Altarul originar, masiv din piatră, Statuia Maicii Domnului și statuia altui sfânt, povestea spune că „statuetele au fost inițial așezate în biserică, dar, a doua zi, au fost găsite în mod misterios în interiorul grotei” și un Puț de Apă despre care se spune că „este vindecător”.

Am continuat plimbarea prin Piațeta Papa Paul al II-lea ce găzduiește Statuia lui Papa Ioan al II-lea, un bronz nu prea mare, puțin peste 2 metri, ridicată în anul 2010 cu ocazia împlinirii a 10 ani de la acordarea bisericii titlul de Basilica Minor pe care l-am salutat și pozat.

Trecuse cam jumătate de oră de plimbare prin Bazilică, așa că am plecat spre următorul nostru obiectiv, doar traversând strada. Am vrut să văd salina, în aprilie același an fusesem la Turda și la salina de acolo, vroiam să compar și cu alte saline văzute de-a lungul anilor…

Mina Salina Cacica aflată vizavi de Bazilică este situată deasupra unui zăcământ de sare format cu milioane de ani în urmă, unde a existat una din cele mai vechi exploatări de sare prin recristalizare din saramură, prin fierbere și evaporare din Europa. S-a continuat exploatarea sării geme și a început extinderea amenajărilor și instalațiilor pentru obținerea sării brute până pe la sfârșitul secolului 18 când s-a dat în exploatare o salină, aducându-se muncitori şi tehnicieni din diferite regiuni ale Imperiului Habsurgic, mai ales din Galiţia, cei mai mulţi polonezi romano-catolici.

Este situată pe Str. Principală, are site-ul salrom.ro/cacica.php. Poate fi vizitată zilnic între orele 9 și 17, contra unei taxe de 15 lei, dar sunt oferite facilități pentru copii, grupuri, au și abonamente.

Salina a fost săpată manual, mai întâi puțul de extracție, cel prin care se coboară astăzi în mină, apoi s-a săpat o Capelă unde minerii se rugau și mulțumeau Domnului și cele trei orizonturi, Orizontul I aflat la 35 de metri adâncime, Orizontul II la 55 metri și Orizontul III la 70 de metri, cele 8.200 metri de galerii armate cu lemn, și s-au montat căile ferate de rulare a vagoneţilor impinşi manual, galerii ce sunt și astăzi în bună stare.

Am ajuns la clădirea de la intrarea în mină unde am găsit o scurtă prezentare a Minei cu obiectivele turistice ce se pot vedea, Capela Sf. Varvara, Capela Ortodoxă, Lacul Sărat, Sala de Dans și Muzeul Salinei.

La Casa de bilete am achitat sumă necesară și am început coborârea celor 196 de trepte ajungând la Capela Sfintei Varvara aflată la 29 metri adâncime. De formă dreptunghiulară, săpată manual în urmă cu peste 200 de ani, a fost prima sală de exploatare a sării.

Capela are tot ce îi trebuie unei bisericuţe, un Amvon masiv, Altarul simplu și o Cruce, toate sculptate în sare sunt impresionante în lumina Candelabrului din coarne de cerb, ajutat și de alte surse…, are și firidele și câteva icoane. În urmă cu ani, aici era celebrată zilnic Sfânta Liturghie la care participau minerii catolici, greco-catolici şi ortodocşi, mai apoi, la data de 4 decembrie a fiecărui an, de Sf. Varvara, preoţii celor trei confesiuni coboarau în capelă pentru a celebra un Te-Deum, iar copiii români, polonezi și ucrainieni îmbrăcați în costumele lor populare prezentau un program artistic în cele trei limbi. Nu știu dacă și azi…!?

Am continuat coborârea oprindu-ne la mica și simpla Capelă Ortodoxă, aflată la 35 de metri adâncime, unde pe masa din Altar se află o Cruce sculptată în sare, veche de peste 150 de ani, care, spune povestea, „a fost sculptată în sare după ce un miner a avut o viziune, apoi însoțea echipa de lucrători la deschidea unei noi galerii”.

În apropiere erau câteva basoreliefuri sculptate în sare, mai importante Maica Domnului cu Pruncul și chipul lui Iisus.

Am continuat plimbarea prin galerie până la Lacul de Saramură, în mijlocul căruia se află Pluta de Lemn cu care se plimbau în trecut vizitatorii dar și tinerii îndrăgostiți care își anunțau astfel intenția de căsătorie, cu ea s-a plimbat și Carol I regele Principatelor Române. Astăzi, plină de cristale de sare, stă nemișcată pe fundul lacului. Foarte aproape și la același nivel, 43 de metri, este Sala de bal ce se mai numește și „Sala inginer Agripa Popescu”, numele directorului general al Regiei Monopolurilor Statului în anul 1918, când Bucovina a revenit României, o încăpere cioplită tot manual, de peste 280 de metri pătrați, parchetată, înconjurată pe trei laturi de balcoane și cu două scări de acces.

Mi-ar fi plăcut ca și astăzi să se facă plimbări cu pluta pe lac, eventual oamenii care trăgeau pluta să fie înlocuiți cu mașini, și să aibă loc evenimente cu dans și muzică în sala de bal. Aș fi participat și eu cu mare plăcere….

De aici am ajuns la Sala de Expoziție care prezintă documente și fotografii, scule și echipamente folosite în mină, felinare, lopeți și târnăcoape, vagoneți, mi-a plăcut Butoiul Vagonet pentru transportul saramurii, pompe și altele. Am coborât apoi pe o scară de lemn la 75 de metri adâncime, la Camera General Grigorescu, o sală mare împărțită în două, Sala de Sport cu un teren pe care se joacă fotbal, volei, tenis și Sala de Agrement cu bănci, balansoare, mese și scaune, pentru relaxare în climat salin. Mi-au plăcut aceste amenajeri, dar era plăcută și utilizarea din ultimii ani ai secolului 20, „Depozit de Brânzeturi”, mediul salin și temperatura constantă fiind ideale pentru acest rol.

A fost ultima sală pe care am văzut-o și ne-am întors de unde plecasem, plimbarea prin Salină durând mai mult de o oră. Cu noi a mai fost un cuplu de tineri din Cluj, mina a fost practic a noastră, ne-am plimbat nestingheriți, parcă prea multă liniște…

Cacica este o salină mai mică dar mai naturală, nefiind atât de cosmetizată ca alte saline pe care le-am văzut în ultimii ani. Este destul de bine amenajată, cu galeriile vizitabile bine iluminate, nu este nevoie și de alte surse de lumină, dar sunt binevenite pentru a putea vedea detalii sau alte zone mai puțin iluminate. Scările sunt curate, nealunecoase, la fel și galeriile pe unde am mers. Temperatura constantă, iarnă-vară, în jur de 14 grade Celsius face plimbarea și mai plăcută celor pregătiți pentru ea.

Mi-a plăcut plimbarea prin această salină este altfel decât celelalte de la noi din țară, Târgu Ocna pe care am văzut-o la întoarcere spre casă, Ocnele Mari, Turda, Praid…Acestea sunt mult mai mari în interior la unele se ajunge cu autobuzul…Mergând prin salină, coborând în interior parcă eram un descoperitor de tunele, mi-a plăcut și micul lac mult mai mic decât cel de la Turda, iar pluta plină de sare îi da o notă de autenticitate…Mi-au plăcut capelele mult mai mici decât cele văzute la Târgu Ocna sau Ocnele Mari, mi-a plăcut pentru că este diferită…

Despre localitate spun doar că merită trecută pe lista de vizitare, nu numai pentru cele două obiective despre care am spus câteva cuvinte ci și pentru celelalte obiective care se află în Cacica.

---

VIZUALIZĂRI: 7634 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI