Neptun 2013, între amintiri şi întristări...

TIPĂREȘTE

În anul 2013, s-au împlinit nu numai 40 ani de când am făcut Botezul Mării, ci şi 30 ani de când s-a sfârşit periplul meu din copilărie prin ceea ce am numit paradisul litoral. Voi fi continuat, începând cu anii '90, incursiunile în lumea care mă impresionase într-un mod sublim şi original în primii 11 ani de vacanţe şi, iată că m-am trezit în jubiliarul an 2013 - motiv de bucurie, dar şi de tristeţe... Din paradisul de altădată, mai sunt azi doar reminiscenţe...

Ultima vacanţă litorală a copilăriei (8-20 iulie 1983) fusese petrecută la Neptun, cu cazare la Hotel Ovidiu şi masă la Restaurant Marea Neagră (unde, dacă vă mai amintiţi, s-a filmat şi o scenă din filmul "B. D. la munte şi la mare")...

În 2013, am regăsit aceste locuri după cum ilustrează pozele prezentate (prin contrast): hotelul redus la stadiul de schelet (de mai mulţi ani fiind în această stare), iar restaurantul demolat (din 2008, când a intrat buldozerul în el, nemaiconstruindu-se nimic în loc şi nici măcar ruinele necurăţându-se definitiv).

Staţiunea Neptun a fost prima construită în cadrul complexului Mangalia-Nord (începând cu 1965), remarcându-se prin cele două lacuri (Neptun şi Jupiter, sau, cum figurează în unele lucrări, Neptun I şi II), pe care se practicau sporturi nautice, prin cele mai multe restaurante cu specific rustic (Crama, Calul Bălan, Rustic, Insula, Popasul Căprioarelor), prin cele mai mari spaţii comerciale (complexele Neptun, Mercur şi Galerii), prin cel mai mare bazar (căruia i se adăuga complexul Prichindel), prin hoteluri în general joase (cu maximum cinci etaje), dezvoltate mult în lungime, dar emblematic era Hotelul Neptun (de cat. Lux), care azi este doar un biet hotel de două stele (sau nici atât)...

Ţin minte cât de sublim se aprindeau firmele principale de la hoteluri şi restaurante (mai ales cele de la hotelurile Midia, Tomis, Istria, Callatis, Delta, Sulina, Ovidiu, Dobrogea), azi ele fiind dispărute în negura timpului (ba, la Istria şi Tomis, am văzut că mai erau, dar moarte pe timp de noapte, nemaiavând tuburi care să se aprindă). De asemeni, hotelurile aveau şi pe laterală firme mai mici, de diferite forme, care erau deosebite...

Am rămas surprins să constat, în 2013, că Neptun este o staţiune în care, pe timp de noapte, nu poţi să mai identifici aproape niciun hotel, deoarece firmele ori nu mai există deloc, ori sunt defecte. Prin 2009, se încercase reactivarea unor firme (la hotelurile Apollo, Terra, Romanţa, Caraiman, Bîlea, precum şi la restaurantele Caraiman şi Romanţa) - o cârpăceală, deoarece noile corpuri de iluminat au ţinut de joi până mai apoi... Le-a spulberat vântul ca pe praf... Totuşi, la Restaurant Caraiman, am mai regăsit o tentativă de firmă aprinsă (dar fără farmecul tuburilor fluorescente subţiri de altădată)...

Câteva firme aprinse şi foarte frumoase am găsit la unele din noile restaurante, precum şi la Hotelul Recif (fostul Covasna), cu menţiunea că n-am înţeles de ce este necesar să se schimbe numele hotelurilor, cum am văzut şi în alte staţiuni, iar ceea ce condamn cu fermitate este modificarea specificului arhitectonic original (aspect totuşi puţin întâlnit la Neptun). Renovările trebuie să se facă la interior, iar exterioarele să fie, desigur, curăţate, văruite, dar arhitectura să rămână aşa cum a fost ea concepută! Şi litoralul turistic românesc tocmai prin arhitectură se detaşa de alte litoraluri, prin faptul că fiecare staţiune avea specificul ei, bine gândit, atât estetic, cât şi funcţional!

Mi-a plăcut zona lacurilor, care este destul de bine luminată antropic. Nu mi-a plăcut, însă, că trecând la un miez de noapte pe acolo, de la o terasă se auzeau manele, care m-au făcut să părăsesc locul urgent. Acum, n-aş avea pretenţia să aud tot "One, Two, Three" (Groupie), ca în 1983, dar nici abjecţiunile astea, care ne dezonorează mai ales în faţa străinilor (noroc că aceştia nu prea mai vin pe litoralul nostru!...)

La plajă, am regăsit cele 24 de steaguri (spre deosebire de 2012, când stâlpii erau goi), ceea ce m-a bucurat, dar hidoasele şezlonguri (prezente pe plajele din toate staţiunile) m-au făcut să nu stau mult pe acolo. Totuşi, nesimţirea nu este la Neptun atât de imensă ca la Mamaia, unde scârbele astea din plastic sau lemn ocupă plaja 100 %. În Neptun, mai găseşti câte un umil locşor pentru a sta şi pe nisip... Oricum, prezenţa şezlongurilor pe suprafeţe atât de mari este o sfidare ordinară a domeniului public (căruia plajele îi aparţin) şi o discriminare ultragiantă la adresa celor ce merg vara la mare pentru a sta pe nisip, nu pe plastic sau lemn! Şi, chiar în celelate anotimpuri dacă ar merge, când nu sunt şezlonguri, plajele sunt populate de haite de câini vagabonzi, care nu te lasă să te plimbi în linişte... Şi pe alei, printre hoteluri şi restaurante, mai ales pe lângă clădirile părăsite, aceşti caraghioşi cu patru picioare, cărora nimeni nu le face nimic, terorizează eventualii trecători în extrasezon... Este o batjocură la adresa cetăţenilor care contribuie, prin taxe şi impozite, la întreţinerea domeniului public!

Zona vilelor de lux (ce se continuă în Olimp) este bine conservată.

De asemeni, mi-a plăcut că sunt funcţionale restaurantele Rustic, Insula, Crama şi Calul Bălan (acesta, redeschis în 2012, după o perioadă de pauză).

Pădurea Comorova a fost, însă, agresată de construirea, la limita cu Jupiter, a unor blocuri înalte, ce nici măcar nu sunt terminate. E adevărat că şi pentru edificarea staţiunilor s-au făcut defrişări, dar măcar acelea au avut un scop nobil: crearea de locuri de vacanţă, de agrement, accesibile turiştilor români şi străini. Şi, cum am zis, ansamblurile arhitectonice au fost bine gândite, adică nimic nu s-a făcut la întâmplare. Aceste blocuri din prezent, însă, nu-şi au rostul acolo...

Am constatat că s-a păstrat şi Satul de Vacanţă Neptun, cu căsuţe.

Nu mai există, însă, terenurile de minigolf, care altădată mă impresionau prin lămpile colorate în formă de calotă sferică, ce seara şi noaptea relevau imagini divine...

Recomand la limită staţiunea Neptun, doar pentru cine nu e atât de legat de luminile trecutului... Ca om pasionat de fotografie, mai ales de nocturne, sincer, pot spune că nu mi-a plăcut la Neptun, în 2013, spre deosebire de Jupiter şi Mamaia, pe care le-am găsit încântătoare în puterea serii şi nopţii...

Legat de servirea mesei, am fost foarte mulţumit, mai ales de restaurantul cu autoservire Springtime (lângă H. Clăbucet), unde se mănâncă bine şi ieftin (comparativ cu alte locuri). Fiind cazat în Olimp şi acolo nefiind autoserviri, am apelat la acest restaurant, pentru a servi unica mea masă zilnică - cea de seară.

Prezint acum o parte din albumul foto realizat la Neptun, în anul 2013.

---

VIZUALIZĂRI: 5727 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI