Trei zile relaxante la Neptun

TIPĂREȘTE

Ideea s-a ivit pe când se apropia momentul plecării în vacanța programată încă din martie, la Mamaia, și ne gândeam să prelungim puțin sejurul la mare într-o stațiune în care n-am mai fost.

N-am ales Neptun doar pe criteriul „acolo n-am mai fost” , de fapt Neptunul m-a ales, dacă pot spune așa, pe când „răsfoiam” internetul cu gândul la vacanță. Nu mai fusesem în sudul litoralului de prin 2008, la Venus, unde nu mi-a plăcut locația hotelurilor, departe de mare. Eforie Nord și Costineștiul au reputația de stațiuni aglomerate, murdare și gălăgioase iar celelalte, de învechite, dărăpănate... Oricum, exclusesem demult ideea de a merge în sudul litoralului. În ultima perioadă însă, Mamaia nu mai pare o stațiune turistică, a devenit un fel de zonă urbană, un veșnic șantier + club în aer liber cu decibelii la maxim. Drept pentru care ideea unui loc mic și liniștit a început să fie îmbietoare.

Mi-a atras de la început atenția imaginea de stațiune înverzită și „uitată de lume” și, după ce am văzut mai multe fotografii, hotărârea a fost luată chiar cu entuziasm: Neptun! Zis și făcut, un drum la agenție și gata.

DRUMUL – cu trenul

Din Constanța circulă trenuri R și IR (CFR și private) spre și dinspre Mangalia aproape din oră în oră. Am ales ora 13:50, care ne lăsa timp suficient pentru check-out la hotelul Comandor din Mamaia și drumul spre gară, care durează 45 de minute cu autobuzul 100M. Biletul până în Neptun Haltă a costat 5 lei/pers.

Drumul a fost plăcut, la geamuri se perindă peisaje frumoase, mai ales de la Eforie Sud: lacul Techirghiol, câmpuri înflorite pe țărmul mării... Trenul regio a făcut până la Neptun o oră și 20 de minute, a oprit în toate stațiile și a așteptat alte trenuri. Mai rapide sunt trenurile private, care fac 45 de minute, problema e că nu au case de bilete, trebuie achiziționate online sau direct în tren, dacă sunt locuri.

PRIMA IMPRESIE

Gara

Mă documentasem înainte cu ajutorul Google Map despre împrejurimile haltei din Neptun. Citisem că peroanele sunt degradate sau lipsesc și că trebuie să faci salturi riscante din tren, dar spre norocul nostru, garnitura regio a avut ușa de acces joasă și nu au fost probleme. Hotelul Apollo unde am stat este la 200 de metri de gară, așa că am mers pe jos, pe strada Plopilor (imediat în spatele gării). Erau și câteva taxiuri, în spatele gării, stânga. Strada Plopilor, puțin circulată, umbrită de copaci mulți, era asfaltată de curând iar trotuarul tocmai fusese reabilitat cu pavele (se mai lucra pe o mică porțiune). Această stradă trece prin dreptul hotelurilor Doina, Bâlea, Miorița, Agora, Apollo, Terra, în această ordine. Am făcut aproximativ 10 minute pe jos până la Apollo, și am ajuns cu trolerele intacte. Paralel, este strada Trandafirilor, de fapt strada principală din stațiune, care face legătura cu Olimp și Jupiter.

Stațiunea

Imediat după cazare, pe la ora 16, am pornit să explorăm Neptunul. De data asta, pe strada Trandafirilor. Spre surprinderea mea, (plăcută, recunosc) era o atmosferă aproape ireală de pace și liniște, câțiva turiști abia se vedeau ici-colo, m-am lămurit mai târziu de ce. Mi-a plăcut faptul că totul era verde, mulți copaci, multe flori. Liniște... Hotelurile înconjurate de vegetație... și niciun bloc, nicio macara! Atmosferă de stațiune. Citisem despre lacuri, despre rezervația de stejari și eram nerăbdătoare să le descopăr.

Ne-am îndreptat spre Aleea Steaguri care trece printre cele două lacuri. Aleea e mărginită de pâlcuri de copaci, totul e verde. Câteva mici tarabe cu produse pentru plajă ne-au amintit că suntem totuși la mare, nu la munte. În vecinătatea lacurilor am descoperit un parc frumos amenajat, cu bănci la umbră, apoi ne-am îndreptat spre Lacul Neptun II, sau lacul cu lebede, unde grațioasele păsări s-au adunat ca la comandă pentru o poză. Am revenit la scările dintre lacuri și din vârful lor ne-am edificat unde sunt toți turiștii din Neptun la ora aceea: la plajă sau forfota printre tarabe! Ne-am avântat și noi în valul uman vesel și relaxat, să facem cunoștință cu plaja. Întâi am văzut steagurile care dau și numele plajei. O imagine frumoasă. Plaja era plină ochi. După cea din Mamaia, mi s-a părut mică de tot.

Ne-am întors înconjurând Lacul I, cel cu nuferi, o splendoare! Am ieșit pe lângă hotelul Insula, un loc minunat amenajat, îmbrăcat în plante înflorite.

IMPRESII GENERALE

ASPECT

Mie Neptunul mi-a făcut o surpriză frumoasă: mic, curățel și aerisit. Știu că acum e o umbră a stațiunii de odinioară, am văzut și poze vechi, dar și așa, ca fantomă, arată... odihnitor. Spațiile verzi nu sunt toate perfecte, dar ele există din abundență și prezența lor e relaxantă.

Hotelurile joase, înconjurate de vegetație, arată decent, unele sunt renovate iar dispunerea lor ordonată de-a lungul stațiunii creează un aspect îngrijit. Complexurile comerciale păstrează același aer comunist, de pe vremuri. Nu am văzut zone în construcție, macarale, șantiere. Doar în fața hotelului unde am stat se amenaja o parcare. Mi-a plăcut mult faptul că nu sunt construcții recente, moderniste/kitsch presărate haotic, ca în Mamaia. (Știu că nu pentru toată lumea impresiile coincid, ceea ce e pentru mine nostalgic și retro, poate fi pentru altcineva învechit. Eu rămân la convingerea fermă că arhitectura modernă e dizarmonică și obositoare, iar cea veche, chiar degradată de timp, e superioară estetic.)

Ca peste tot la noi, parcările sunt o problemă, se strică foarte mult spațiu verde pentru a putea încăpea miile de autovehicule. Păcat că edilii nu găsesc o soluție elegantă.

Marile atuuri ale stațiunii la capitolul aspect sunt evident zonele naturale: lacurile și rezervația Stejarii Brumării. Locuri deosebit de frumoase, unde se pot face plimbări relaxante, fotografii cu flora și fauna. La Neptun am avut tendința să uităm că suntem la mare pentru că oferă o diversitate naturală deosebită: pădure, lacuri, nuferi, păpuriș, crânguri, pante ușoare... Valurile și nisipul sunt bonus.

PLAJA

O caracteristică a stațiunii este că hotelurile sunt cam departe de plajă, la o distanță care se parcurge în 25-30 de minute. Acest lucru se pare că a creat un obicei turiștilor din Neptun: toată lumea stă pe plajă de dimineață până seara.

Spre plajă am mers pe Aleea Steaguri sau pe lângă lacul cu nuferi. Aleea Steaguri este foarte aglomerată dimineața, când turiștii se îndreaptă cu mic, cu mare, spre aceeași destinație - marea. De la Steaguri, se deschid două plaje distincte: la stânga (spre Olimp) o plajă liberă, doar pentru cearșafuri, la dreapta (spre Jupiter) obișnuita întindere de șezlonguri și umbrele. Nisipul e clasic - putem spune de-acum :) -, fin și plăcut, dar plaja mi s-a părut foarte mică și aglomerată, mai ales având termen de comparație recent pe cea din Mamaia.

Intrarea în apă e lină mai ales pe plaja cu cearșafuri, dincolo, ceva mai abruptă, cu pietre pe mal și în apă. Nu sunt scoici aproape deloc. Este destul de liniște, doar într-un singur loc, pe plaja amenajată, era muzica tare. Șezlongurile aveau prețuri cam piperate, între 35 și 60 de lei.

Sincer, nu mi-a plăcut plaja, nici măcar cea neamenajată, se stătea cearșaf lângă cearșaf, la fel în apă, lumea de pe lume. Toată faleza îngustă care mărginește plajele este plină de terase, autoserviri, baruri, mai mult sau mai puțin inspirat amenajate. Se poate mege pe faleză până în Jupiter.

Un alt minus: din cauza distanței mari față de hoteluri, e destul de incomod să mergi dimineața pentru a vedea răsăritul pe plajă. De asemenea, seara nu prea poți să faci plimbări lungi pe malul mării, din cauza plajei limitate ca întindere și a faptului că e plină de șezlonguri.

ATMOSFERĂ & DISTRACȚIE În perioada în care am fost noi (12-15 iulie) nu am văzut nimic închis, dimpotrivă, impresia era de loc viu, în centrul stațiunii sunt foarte multe magazine, terase, restaurante, forfotă de trăsuri, titicare, tonete cu clătite, înghețată. Acest amestec nu dă totuși impresia de bâlci ieftin datorită spațiului degajat și plin de verdeață. „Buricul târgului” este zona complexului Springtime, cu multe magazine, hoteluri și parcul de distracții Prichindel (nostim pentru mici și... mari).

Există posibilitatea plimbării între stațiuni, cu trenulețul (10 lei biletul) sau pe jos. Plimbările în jurul lacurilor sunt de asemenea foarte plăcute.

Stațiunea nu a fost nici pe departe pustie, seara se anima, era chiar aglomerație, dar una plăcută, specific turistică. Deși la unele terase era muzică, uneori live, nu era asurzitoare, nu se creea impresia de club. Doar în zona parcului de distracții atmosfera era mai zgomotoasă, cu iz oriental. Partea de nord a stațiunii e mai liniștită, după ora 23 pacea se așternea peste tot, ceea ce mi se pare normal pentru o stațiune de odihnă.

UNDE MÂNCĂM De-a lungul străzii centrale sunt câteva restaurante frumoase, cu terase înconjurate de verdeață și flori. Prețurile – puțin cam mari mi s-au părut, se pot consulta pe meniurile afișate la intrare. Seara erau mesele pline peste tot. Noi am ales Springtime, un complex de restaurante din centrul stațiunii, unde este o linie de autoservire, cu mâncare gătită, foarte diversificată, dar sunt și fast-food-uri cu pizza, mâncare cu specific oriental, hamburgeri, o cofetărie cu prăjituri delicioase. Am încercat și restaurantul Insula, pentru locația deosebită, a fost foarte bună mâncarea, prețurile - mărișoare. Sunt și multe tonete cu fructe, înghețată sau clătite. Există și câteva supermarketuri foarte bine aprovizionate, mai bine chiar ca în Mamaia.

CONCLUZIE Influențați probabil și de entuziasmul descoperirii unui loc nou, am plecat mulțumiți din Neptun, chiar cu dorința de a reveni pentru un sejur mai lung.

---

VIZUALIZĂRI: 2449 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI