Descopera “very wild carpathian mountain”

TIPĂREȘTE

Am sa incerc din aminiri si poate uni mai tineri care au fost mai recent sa ma ajute la “comentarii - ecouri” sa descriu un traseu montan care mi s-a parut “the best” in Romania.

La invitatia unui coleg din Sibiu am pornit (pe vremea aceea cu trenul mergeam) din Cluj destul de bine echipat (bocanci din piele “de munte” rucsac tip “salvamont” mare dar usor pe cadru subtire din duraluminiu cu chingi –curele- de fixare pe talie, bine echilibrat (incarcat egal stg-drt) si tot felul de accesorii gen mini prius pt supe-ceai chiar 1-2 conserve cu fasole pt “viteza”, biscuiti, sac de dormit, etc.

Dupa ce ne-am intalnit in Sibiu am cunoscut grupul de vreo 7-8 prieteni (si -ene) care erau pregatiti si ne urcam intr-un tren personal Sibiu – Brasov care oprea prin toate haltele. Ne coboram In Porumbacul de Jos si de acolo o luam spre Porumbacul de Sus inspre Cabana Suru. Mi sa parut greu urcusul desi nu era f. abrupt dar fiind incarcat si neantrenat pt mersul pe munte rapid (ei erau obisnuiti) am ajuns leoarca la cabana unde ne astepta cabanierul cu un zambet larg si alea, alea (romica, mancare, muzica la chitara rece, jocuri de cabana etc). Ma rog dupa o seara minunata dimineata pornim pe traseul de creasta a Fagarasului (very wild Carpathian- apropo de documentarul BBC) si dai si dai pana la lacul Avrig o splendoare ca toate lacurile montane din zona aceea. Aici mancam (ciugulim) ceva biscuiti un ceai cu apa din lac, o pauza de vreo ora dupa care mai departe spre Refugiul Scara unde am inoptat prin ceva corturi si unii in refugiu. Sigur ca seara acolo a fost magica cu cantat alea, alea... Urma best of the best Varful Negoiu pe care am ajuns si nu-l voi uita cat traiesc fiind ascutit si numai cativa puteau sta sus de unde se vedea toata Romania daca era limpede cerul sau erau norii sub noi daca era un pic inorat... Ce sa spun in al noualea cer nu imi gasesc cuvinte sa descriu ce-am simtit acolo.

De acolo a urmat cel mai greu traseu din viata mea si anume prin Strunga Dracului (care am auzit ca nu mai e deschisa publicului) spre refugiul Caltun unde am ajuns epuizat si fizic si nervos (eu am ramas sa ajut fetele (3) cu rucsacii dati jos pe portiunile unde trebuia sa te tii mai mult pe maini)...

Ajunsi spre seara la Refugiul Caltun ne-am "impacat" si cu ce mai aveam prin rucsace (rom cu fasole si carnat incalzite pe prius) si iar ne-am simtit f. bine cu cantece si “aere” de la fasole...

Dimineata pornim mai departe spre Cabana Balea Lac care era un pic mai “elevata” adica avea restaurant si camere cu paturi, dar ma rog si acolo ne-am simtit bine si am baut chiar si bere (raritate pe creasta unde romul era baza!!!).

Apoi am urcat pe Varful Moldoveanu care este f. frumos dar nu asa ascutit ca Negoiu si era multa lume pe acolo asa ca nu am stat prea mult si am plecat spre Cabana Podragu ca era mult de mers si am ajuns cred spre seara. Acolo stil montan mancare f. buna si iar cantece jocuri de cabana f. fain...

Ultima oprire a fost la Cabana Sambata de Sus unde ne-am despartit prieteni pe viata si cu un rucsac plin de amintiri...

Pentru iubitorii traseelor montane din Romania si nu numai eu zic sa-l incercati, poate ca nu este la fel daca nu ai un grup de 7-8 tineri (baieti si fete de gasca) dar privelistea si locurile sunt de neuitat. Cei care doresc camere cu pretentii (paturi, baie, stele) nu-l recomand, acolo predomina priciurile (paturi comune din lemn cu saltele si aveam sac de dormit iar uni si mici corturi de 1-2 persoane...

---

VIZUALIZĂRI: 776 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI