După marmote și capre negre pe potecile dintre Podragu și Bâlea

TIPĂREȘTE

Pentru intoarcerea la Cabana Bâlea, ca să evităm monotonia, ne-am decis să nu mai mergem pe traseul de pe creastă ci să il parcurgem pe cel caremerge prin văi, sau căldări. Să nu credeți insă că acest traseu ete mai ușor, ba chiar sunt culmi mai inalte de urcat și de coborât. Diferența este că acest traseu nu are porțiuni dificile, și, cu o singură mică excepție, nu prezintă niciun fel de dificultate tehnică. Și mai este un mare avantaj in parcurgera acestui traseu – nu este așa de circulat, iar in timpul săpămânii ai toate șansele să nu intâlnești țipenie de om. Poți in schimb să teintâlnești cu marmote sau cu turme de capre negre, aflate in număr mare in această parte a muntelui.

Dar, ajunge cu vorbăria și să pornim la drum.

După o a doua noapte petrecută la Cabana Podragu, ne-am trezit pe la ora șapte dimineața, am luat micul dejun și am pornit la drum. Până la Bâlea Lac aveam de parcurs aproximativ șase ore, teoretic nu prea aveam motive de grabă. Doar prognoza meteo ne cam impingea de la spate, prognoză care anunța ceva ploi cu descărcări electrice după prânz.

De la Cabana Podragu am pornit pe marcaj cruce albastră, intr-un urcuș de aproximativ 30 de minute, până pe Șaua dintre Lacuri, la 2269 m altitudine. Denumirea șeii este dată de cele două lacuri aflate de o parte și de cealaltă a ei – Lacul Podragu și Podrăgel. Odată ajunși sus in șa, a urmat, așa cum ii stă bine unui traseu din Munții Făgăraș, o coborâre accentuată și dificilă, cu multe porțiuni alunecoase. Această parte a muntelui este in cea mai mare parte a zilei in umbră, culmile muntoase din jur blocând razele soarelui să incălzească și să usuce valea. Din acest motiv iarba și pietrele erau umede și extrem de alunecoase. Am ajuns in Căldarea Podrăgelului pe care o parcurgem cu ușurință până sub Coama Vârtopului. Aici este, după părerea mea, cel mai dificil urcuș din acest traseu. A fost a treia oară când l-am urcat, și, deși de fiecare dată mi s-a părut mai ușor decât data precedentă, in continuare spun că este o porțiune dificilă, un horn pietros și inalt, cu porțiuni de grohotiș și cu o inclinație mare. Acest urcuș ne-a dus la Strunga Podrăgelului, la 2135 m altitudine, unde am făcut un prim scurt popas. De aici am pornit spre stânga, mai intâi pe o curbă de nivel apoi intr-o coborîre ușoară pe fața Căldării Vârtopului. Țipetele marmotelor ne insoțeau permanent dar nu reușeam să vedem niciuna. Am trecut peste un pârâu și o porțiune de zăpadă am urcat in Căldărușa Frunții și prin Portița Frunții am trecut in Căldarea Pietroasă. Pe tot parcursul traseului peisajul era de vis. Nori albicioși se jucau pe munți, se ridicau din văi și acopereau vărfurile ca mai apoi să plece repede lăsând soarele să strălucească. In timp ce urcam am intâlnit o gaură in munte, puțin mai mică decât o minge de fotbal. Era intrarea in apartamentul unei marmote, puțin mai sus găsind și cealaltă ale de acces. Am mai intâlnit câteva” apartamente” ale marmotelor, dar nici urmă de ele. Era foarte greu să le observi in marea de pietre albicioase printre care se ascundeau. Doar țipătul lor ne insoțea, semn că ne văzuseră și atenționau intregul cartier de marmote că sunt intruși in zonă. Dar, până la urmă am avut noroc. O impușcătură (probabil a unor vânători) a răsunat in intreaga vale. Imediat o marmotă s-a speriat și s-a mișcat din zona pietroasă, moment in care am reușit să o vedem. Am văzut-o și mai bine cu ajutorul unui binoclu dar nu am reușit să o fotografiem, pentru asta ne-ar fi trebuit un aparat foto cu un obiectiv mai mare. Tot uitându-ne după marmotă am văzut mai jos, in vale, o turmă de șapte capre negre, care pășteau liniștite. Cred că nu ele au fost ținta vânătorilor, nu păreau deloc speriate.

Dar nu numai marmotele și caprele negre ne-au oprit din drum, ci și peisajul care ne inconjura. In partea stângă se vedea creasta zimțată pe care o traversasem cu două zile inainte, când mergeam spre Podragu, iar in dreapta șirul de vârfuri ascuțite ale Muchiei Albota. După incă un mic urcuș, am ajuns trecut prin Portița Arpașului și am ajuns din nou, in Fereastra Zmeilor. Nici acum nu era vreun zmeu acasă. I-am căutat pe ambele părți ale ferestrei, ba chiar m-am cocoțat și pe fereastră, dar degeaba. Zmeii erau plecați in vacanță!

De la Fereastra Zmeilor am intrat pe drumul spre Lacul Capra, marcat cu bandă roșie, drum pe care venisem cu două zile in urmă. Norii incepuseră să se adune amenințători, acopreind crestele. Am grăbit pasul, sperând să ajungem inainte de a incepe ploaia. Dar nu am avut noroc. O ploaie puternică insoțită de tunete și fulgere a inceput exact când eram la Lacul Capra. Nu aveam ce să facem, am continuat drumul spre Lacul Bâlea deși ne cam tremurau picioarele de câte ori vedeam lumina fulgerelor. Am ajuns in Șaua Capra de unde am inceput repede coborârea spre Bâlea, scurtând cât mai mult timpul de staționare in zona de creastă.

Coborârea spre Lacul Bâlea in timp ce plouă cu găleata este departe de a fi ușoară sau plăcută, dar, nu prea aveam de ales. Am coborât cât de repede am putut și am ajuns intr-un final la Cabana Bâlea, uzi dar fericiți că reușisem să stăm trei zile pe munte.

Ne-am schimbat, am băut o afinată, am mâncat câte o ciorbă fierbinte, și am pornit spre casă cu gândul la viitoarele drumeții.

Munți inalți, creste zimțate, lacuri cristaline, pășuni incă verzi cu câteva flori de munte, marmote și capre negre. Doar atât am reușit să vedem in drumeția noastră ????

Ne-am distrat la Cabana Podragu dormind o noapte pe mese și alta pe un pat vechi și denivelat. Apoi ne-am relaxat urcând și coborând câteva culmi, ascultând țipătul marmotelor, urmărind caprele negre și căutând zmeii la fereastră. La final am avut și un spectacul de sunet și lumină dat de mama natură, ajungând la Cabana Bâlea uzi și relaxați ????

---

VIZUALIZĂRI: 423 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI