Intre Bucegi si Valea Ialomitei

TIPĂREȘTE

O zona deosebita pe care pusesem ochii a fost Valea Ialomitei. Am asteptat momentul prielnic: sa apara culorile toamnei si un timp frumos, senin. Cand ambele conditii au fost indeplinite am plecat la drum. Si cum scopul era sa vedem cat mai mult am urcat o zi spre Saua Strunga si a doua zi spre Babele. Inca nu banuiam ce ne asteapta, nu stiam in ce ne bagam, dar aveam curaj destul.

Am ajuns acolo in jurul pranzului pe traseul urmator: Sinaia- Cuibul Dorului- Dichiu- Bolboci-Valea Ialomitei cu cazare la Vila Coteanu. Zona ne-a hipnotizat instantaneu. Atat de naturala, salbatica, un peisaj incremenit parca - eram doar noi si natura.

Cateva cuvinte despre cazare. Vila este de 2 stele, modesta, nu cu mari pretentii dar conditii decente: curat, apa calda permanent, caldura, personal cat de cat amabil. Oricum cam asa sunt cazarile in zona cu exceptia Hotelului Pestera. Camera a costat 100 lei/noapte cu mic dejun inclus. Am stat 2 nopti.

Ziua 1: Am urcat spre Saua Strunga. Fusesem in august 2010 in Moeciu de Sus si am descoperit o zona foarte frumoasa- totul era verde: copacii, iarba peste tot, rar vedeai alta culoare. Si de unde se putea vedea si mai bine toata zona? De sus de pe Saua Strunga. Am tinut minte si uite asa anul acesta am pornit increzatori la drum, de la Puncul Salvamont Padina, cu rucsac in spate, aparat foto de gat, apa - tot ce trebuie. Ne facusem lectiile de acasa, stiam traseul dar trecand pe langa Punctul Salvamont am zis sa mai intrebam si sa si spunem in acelasi timp unde mergem. Omul de acolo ne-a explicat, am inteles, era cum stiam si noi, ne-a zis ca nu e chiar dificil traseul si ca bonus, ne-a dotat cu insotitori: doi caini ciobanesti, simpati si lipiciosi foc de ne venea sa-i luam acasa cand am plecat de acolo.

Si am pornit la drum. Ne-am uitat in sus, ne-am asigurat - senin, frumos, putin racoare tocmai bine sa nu transpiram si am urcat si am urcat pana am ajuns la o stana (pustie atunci). Salvamontul ne zisese ca pana aici o sa mearga cu noi cainii. De unde- nu mai scapam de ei nici daca am fi vrut. Dar nu voiam, bineinteles, ne dadeau o senzatie de siguranta. De la stana credeam ca mai e putin pana sus, dar a fost destul si din ce in ce mai abrupt. In fine, o mai scurtez, am ajuns si am crezut ca suntem in alta lume. Privelistea de aici e extraordinara: spre vest cuprinzi tot Moeciu si Muntii Piatra Craiului iar spre est Valea Ialomitei-Padina si Muntii Bucegi- Babele. O sa va convingeti din fotografii dar senzatia pe care o ai acolo sus nu poate fi descrisa nici in cuvinite, nici in foto. O liniste infinita, aer curat, o incantare a ochilor- n-ai mai pleca de acolo. Dar nu e cum e cum vrem noi asa ca am luat-o la vale cu insotitori cu tot. Cand am ajuns jos noi ne-am indreptat spre cabana Padina iar cainii spre casa lor, la Salvamont. Ne parea asa de rau ca ne despartim si noua, dar si lor: se oprisera si se uitau nedumiriti de ce nu mai mergem cu ei. Apoi incercau sa mearga ei cu noi dar vazand ca se departeaza de zona lor se opreau, se uitat si spre Salvamont si spre noi. Pana la urma, cu greu, ne-am despartit. Dupa ce am cumparat de la Padina ce ne trebuia am ajuns la cabana. Asta a fost prima zi.

Ziua 2: Dupa o noapte de refacere ne-am urcat in masina si am mers pana langa Hotel Pestera cu gandul sa urcam cu telecabina sus la Babele. Surpriza: telecabina inchisa. Ups eroare!!! Intr-un fel, ne asteptam sa fie inchisa in perioada aceea dar speram la o minune. N-a fost sa fie. Asadar, cu chiu, cu vai, am pornit perpedes - aveam cu noi tot ce ne trebuia in rucsac. Prima portiune a fost si cea mai grea, de era gata sa ne intoarceam, dar hai, hai, hai am trecut de ce a fost greu. A urmat o zona mai putin inclinata in care ne-am mai revenit, am facut un popas si am continuat cu ce a fost cel mai dificil "Saritoarea": o zona cu grohotis, greu de urcat, fugeau pietrele de sub picioare. Cine a fost acolo stie despre ce vorbesc. Cred ca am facut aici o jumatate de ora. Am trecut, inclinatia s-a mai diminuat, dar mai era destul de mers pana la Babele. Ajunsi sus, alt spectacol al naturii. Incantator. Aici era mai populat, fel de fel de oameni- si cei carora le place muntele si altii (altele) care vin si ei ca asa trebuie - ce mai: de-ai nostri cu totii.

Coborarea a fost poate chiar mai grea. Oboseala acumulata, din nou grohotisul de la Saritoarea dar am ajuns cu bine la masina. Cine zice ca nu e confortabil Loganul sa faca o tura aici si mai vorbim (asa am zis si eu si apoi mi-am schimbat parerea). Cand am pornit imi tremura piciorul pe ambreiaj ca la examenul de permis, de mai aveam putin si il tineam cu mana. Senzatii tari, romanesti.

Una peste alta a fost foarte frumos. O zona care mi-a ramas in suflet. Daca as mai face-o o data? Sincer DA. Cand ajungi sus uiti de toate si de tot. Avem o tara cu munti extraordinari (cred ca atat a mai ramas frumos in tara asta)

Va urez drumetii placute!

---

VIZUALIZĂRI: 2399 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI