Cabana Poiana Izvoarelor

TIPĂREȘTE

Încerc să-mi dezvolt imaginația. Din cauza asta nu forțez memoria și nu țin minte nimic mai ales acum când avem memorie colectivă și net pe toate drumurile.

Dau un search pe net (că n-am voie să fac reclamă la motoare) ca să aflu altitudinea de 1.455 metri la care se află Cabana Poiana Izvoarelor din Munții Bucegi și în loc de metri dau peste un comment: „nu mai calc în vecii vecilor pe la cabana aia” .

Commentul e din 2010 dar e valabil și azi și nu e singura vorbă de duh și blagosloveală despre cabana asta.

Norocul meu e că am găsit-o mereu închisă astfel n-am avut de ceartă nici cu vre-un carpatin, nici cu vreun om și nici pisica languroasă nu era acasă. Nu știu unde era dusă.

Asta nu m-a împiedicat să servesc masa la Cabana Poiana Izvoarelor din Munții Bucegi (aveam o coajă de pizza în traistă – că slana a ajuns deja produs de lux) ș-am servit și băuturi locale – trece un pârâu prin proximitate – și de n-aveam grabă să mă întorc în capitală, îmi luam și-o noapte de cazare la ei (în curte) că, zău, n-am mai făcut bivuac demult și mi-i dor. Cu ursu... om vedea noi, o dăm la pace, doar pădurea-i largă (corectorul zice Ursus, nu era rău dar n-am în traistă că nu m-am gândit).

De cât tot am vrut să ajung la ei și, uite, am ajuns. Dar nu m-am cazat la ei, am mers mai departe pe potecă prin pădure, coborâre, sub copaci și-ntr-o oră și ceva am ajuns la asfalt, la Gura Diham (urăsc crâșma aia și o să vă spun într-o zi și de ce că numa’ special pentru asta, ca să fac poze, o să mă – mai - duc la ei la masă ca să mă mai cert o dată cu ei – a treia oară că de 2 ori deja s-a întâmplat).

Dar să revin la Poiana Izvoarelor. Primăvara asta, la vremea narciselor, a fost deschisă și știu sigur asta. Istoria e așa: s-a deschis, s-a ’nchis, s-a ’nchis, s-a deschis și copy paste și cred că mai multe înjurături și-a primit când era deschisă decât atunci când era închisă și cred că din cauza asta stă mai mult închisă. Acum e de vânzare deși s-a mai vândut o dată acum vreo 2-3 ani (și tot degeaba că tot de vânzare e) și dacă, poate, e careva interesat, găsiți contact în poze.

Glumesc, desigur. Cert e, soartă bună n-are și turismul montan e mult subțiat recent și nu știu, zău, cât și cum o mai duce.

Cadrul natural e pitoresc de-a dreptul dar, nah, viața-i grea. La tăț' ni greu.

Ambientul e superb,

Chiar m-am distrat

---

VIZUALIZĂRI: 1069 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI