GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
TIPĂREȘTEAm vazut ca exista o rubrica "Iarna la mare". Daca scriu "Vara la mare", pai nimeni nu ar mai citi...
Am pus si eu titlul "Vara... la Constanta", fiindca toata lumea se duce ca sa faca plaja la mare. De ce s-ar mai duce la Constanta?
Ei bine, mie imi era dor de nisipul fin de pe litoralul nostru. Dar nu mai aveam bani, fiindca fusesem in Costa Brava.
Si mi-am zis eu: ia sa plec eu la Constanta, ca pe vremuri, la gazda. Si de-acolo, ma duc la Mamaia, la Eforie, la Neptun...
Zis si facut! Am luat un autocar de pe langa Gara de Nord (asa ziceau pe site, dar era mai aproape de Piata Matache).
Am calatorit cu o tataroiaca alaturi! Placuta calatoria! Am tot vorbit cu Nichi! Era din Cobadin. Am avut si eu un iubit de-acolo: Lutfi. Era turc. Nationalitati conlocuitoare in Cobadin: turci, tatari, romani. Lutfi era un turc care mancase soric de la ghiauri, vecinii lor! Taiasera porcul ghiaurii si Lutfi era prin preajma, S-a intors acasa muscand cu pofta din sorici. L-au spalat ai lui si cu detergent, dar degeaba, Lutfi prinsese gustul carnii de porc si de-atunci a cazut in pacat!
In gara la Constanta, Nichi s-a dus sa ia autobuzul catre Cobadin, ca avea mare nunta in familie. Se faceau baclava, sarmale... petrecere mare! Eu m-am dus sa vad daca mai functioneaza sistemul "gazda... doriti o gazda???" In cel mai rau caz, ma intorceam la Bucuresti.
Insa am gasit! O batranica cu palarioara... Mi-a zis ca sta langa Plaja Modern, la casa. Si ca e aproape de statia de autobuz, daca vreau sa ma duc la Mamaia, ca baia este in casa, ca are bucatarie. 60 de RON pe noapte.
Cand am ajuns acolo, vaiiiii... dar am zis ca nu mor eu 3 nopti!
Mi-am lasat rucsacelul, si am plecat la Mamaia. Nu stiam unde sa cobor! Eu nu mai fusesem de 25 de ani la Mamaia. Am mers eu ce-am mers, pana ce am ajuns intr-un loc oarecum familiar... Fostul Hotel International.
Am mers eu ce-am mers... m-am uitat la preturi... citisem ca este extrem de scump. Nu m-a costat nimic sa ma plimb pe malul marii cu picioarele prin apa. Am baut si o bere stand pe un sezlong. Mi-a placut! Cand am ajuns la Casino, lucrurile s-au schimbat: muzica proasta, inghesuiala, telegondola. Nu mai recunosteam nimic! Am fugit spre Constanta!
A doua zi, am zis ca ma duc la Plaja Modern. Gazdele mele mi-au zis ca e la doi pasi! Am urmat indicatiile, insa zaream marea, dar nu puteam cobori. Am trecut pe langa Inspectoratul Scolar (Doamne, iarta-ma, cate injuraturi am tras, ca eram in vacanta si etc), am trecut pe langa Centrul Cultural Turc, pe langa case frumoase, dar nu descopeream coborarea la mare! Si-mi era cald, si dor de marea cea albastra!!!
In sfarsit, am dat peste niste scari. Ma uit eu... scarile erau cam ciobite, darapanate, asa... si niste balarii, mizerie... Dar... ma astepta o recompensa: mareaaaaa!!! La fiecare scara coborata, ma intrebam oare cum o voi urca... Si-am coborat, si-am coborat... Pana ce-am ajuns! Plaja era plina de pamant, nu de nisip. Era un santier, in stanga... Erau pietre, mizerie...
Era si lume! Curios!
Am mers eu ce am mers, dar nu mi-a facut cu ochiul nicio particica de "plaja". Culmea este ca lumea aia platea si sezlonguri: 20 de RON. Dar nu stiu pentru ce...
Tot mergand eu asa... pandeam cu ochiul drept scarile, ca sa scap din zona aceea, dar sa nu fie atatea scari!!!
M-am oprit, cam la capatul plajei, sa beau o apa si sa manac ceva, eventual... Era un fel de autoservire. Dar cand am vazut preturile, am cerut doar o bere la pahar. Si am intrat in vorba cu barmanul. L-am intrebat cum ies eu de pe plaja aceea de pamant, fara sa trebuiasca sa ma intorc la "scarile mele". Mi-a spus ca erau vreo 400 si ceva de scari, numarate... M-a sfatuit sa ma duc tot inainte, pana la Casino. Si mi-a explicat si de ce era asa de urata plaja. Cica tot sapau mai incolo, si au distrus plaja.
Tot mergand eu asa (nu aveam in cap decat cum sa scap de plaja aia fara sa fiu obligata sa urc 400 si ceva de scari), am dat peste un fel de port fitzos!!! Frumoasa zona! Nimic de zis! Ambarcatiuni, diguri, restaurante...
Am tras cu urechea la o conversatie: doi pescari amatori, suparati foc ca era interzis pescuitul acolo, ei care au pescuit o viata in acea zona.
Am admirat ambarcatiunile, restaurantele... si am zarit "scari"!!! Erau multe, dar ma scoteau la niste cladiri pe care eu le admirasem de jos, de pe plaja: un minaret, si alte cateva,
Imi facusem temele de la Bucuresti: voiam sa vizitez Moscheea, si Centrul Vechi.
Scarile acelea m-au lasat exact in Piata Ovidiu. Statuia lui Ovidiu trona in fata Muzeului. Alaturi de muzeu, am pozat si am citit cate un epitaf.
Vazand statuia lui Ovidiu, ca era tot acolo, mi-am amintit cum, imediat dupa pseudorevolutie, un smecher din iasi, Michi Ancuta, a vandut statuia lui Ovidiu unor japonezi naivi. A incasat o suma buna de bani, excrocul!
Din piata lui Ovidiu, am facut la stanga... M-am dus pe strada Dianei, unde sunt niste cladiri excelente, dar lasate in paragina. Am mers in fata si am vazut portul. Apoi, tot la stanga, spre hotel Intim. Se tinea in picioare, insa carau moloz din curte,
La hotel Intim a stat o vreme Eminescu.
Am mai mers pana la o Biserica Catolica... apoi spre Catedrala Ortodoxa, prospera, extrem de prospera, Isi uscau covoarele pe zidurile vechii cetati (erau sapaturi arheologice), vis a vis de muzeul Ion Jalea, concetateanul meu, ca sa zic asa...
Inainte de a intra pe strada Diana, intrasem la moschee, Si am incercat sa si urc in minaret. Am renunantat dupa ce am urcat vreo 68 de scari, fiindca sunt claustrofoba. Daca nu as fi auzit zgomot, as fi continuat sa urc, Dar cineva cobora, ,, ,,Si am luat-o la goana, inapoi. De. acolo mi s-a tras intinderea musculara de la glezna dreapta...
Am continuat plimbarea... spre Cazino. Cazinoul mi s-a parut un monstru!!! Lasat in pragina! L-am fotografiat si dintr-o parte, si din alta! Nu-mi venea sa cred!!!
Esplanada, foarte frumoasa. Numai Cazinoul neglijat. Parca i se reprosa ca inca mai exista! Ca ar trebui sa dispara.
La fel, li se reprosau atator cladiri vechi, istorice, frumoase din Constanta! Inclusiv, celui mai bun liceu din oras!
In ziua aceea, nu mi-a mai trebuit plaja! M-am intors la gazda, ca sa imi trag sufletul!
Si am plecat, pe la 16.00 spre Eforie Nord. Alta deziluzie!
Urmatoarea zi, am fost in Mamaia toata ziua. La capatul statiunii, unde este camping-ul. Era apa buna, plaja excelenta.
A 3-a zi nu am mai vrut sa mai stau: am plecat la Bucuresti.
Trimis de cristina47* in 06.03.16 00:55:21
7 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (cristina47*); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
7 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Mutat, la reorganizare, în rubrica "Excursie la malul mării, CONSTANȚA" (deja existentă pe sait)
Rog așteptați...
@cristina47 - O incursiune frumoasă în istoria oraşului cel mai cunoscut de pe malul românesc al Mării Negre. Pe aceste urme am călcat şi eu de câteva ori în anii din urmă... păcat de centrul vechi şi clădirile istorice de pe anumite străduţe. Prin 2014-2015 s-au mai investit ceva bani în reabilitări, dar nu suficienţi.
Păcat că nu aţi urcat până (la capăt) în balconul minaretului de la Marea Moschee „Carol I” - aerul marin suflă cu putere la înălţime, priveliştile se deschid în faţa ochilor. Scările în spirală şi spaţiul strâmt pot fi într-adevăr intimidante. Monumentul se află în stare de degradare și nu știu cât se va mai permite accesul în turn. În interior se află şi covorul adus de pe insula Ada-Kaleh, 145 de metri pătraţi; se pare că e deja afectat de umezeală.
@tata123 - Si mie imi pare rau. Am urcat vreo 80 de trepte cand m-am hotarat sa renunt. Prea coborasem si urcasem scari in ziua aceea. Mi-a creat usoare probleme si o veche entorsa la glezna dreapta. Adaugam si claustrofobia... Insa data viitoare, daca minaretul ramane in picioare, voi urca. Este pacat de frumusetea lui ca sa fie lasat prada distrugerii. Asa cum este pacat de atatea case frumoase din centrul vechi al orasului Constanta.
@cristina47 -
Frumos articol Cristina. Poza 16 mi-a amintit de "prietenul" Ovidiu care acum cateva zeci de ani a lasat doi tineri sa stea la picioarele lui, era seara casatoriei lor dar ei erau franti de oboseala si abia asteptau sa se termine totul si sa plece spre Moldova intr-un scurt voiaj (vis-a-vis de statuie era un local unde se organizau si nunti). Constanta este un oras frumos, pacat ca turcii si tatarii nu fac si acum braga aceea buna, halvita si baclava, plus ca sunt multe de vazut si Constanta, se spune, este unul din motivele pentru care noi nu suntem in Schengen, asa sunt unele barfe.
@elviramvio - 
Frumoase amintiri!
Cat despre Schengen, nu prea cred. Insa, intortocheate sunt caile...
Superb comentariul!
O plimbare care merită mai multă atenție decît i se acordă de obicei este scurtul parcurs dintre Muzeu și Mozaic, pe latura din stînga a muzeului: aleea cu sarcofage, de unde văd și aici două poze - 18 și 19. Multe dintre epitafurile sarcofagelor sînt traduse și expuse (după cum se vede și în poză). Ele conțin amănunte despre viața și realizările celui decedat și uneori mici reflecții despre viață, toate într-o adresare la persoana 1, directă, către drumeți: „Salutări, trecătorule! etc. ”, încheiate cu urări de bine.
Pe lîngă elementul de inedit al practicilor funerare ale unei culturi dispărute, dialogul ăsta de peste timp e înduioșător și percutant. M-am lăsat prins în el, am zăbovit mult în fața fiecărei inscripții, reflexiv și amuzat în egală măsură, pentru că nu ai cum să nu cazi pe gînduri cînd te vezi aproape pus în sandalele celui despre a cărui efemeră trecere prin lume citești, dar nu poți evita nici o emoționantă simpatie față de modul cum au înțeles să ți se adreseze niște strămoși necunoscuți, creînd o apropiere care îți aduce un zîmbet pe buze (alături de constatări fruste, directe, simplisime, ale evidenței, de genul celei ce se vede în poza 18: „iată, am murit”).
În cele simple, ale vieții, sîntem la fel cu oamenii de acum 2000 de ani. Familia, prietenii...
@abancor -
... o „Săpânța” avant la lettre...
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Dec.2023 Cântecul adânc al Mării Negre – poveste de frumusețe și emoție — scris în 27.12.23 de Yersinia Pestis din MăRăşEşTI [VN] - RECOMANDĂ
- Aug.2021 Despre Marea Neagră cu bucurie și dor! — scris în 20.08.21 de Yersinia Pestis din MăRăşEşTI [VN] - RECOMANDĂ
- Mar.2021 O zi în Constanța - pustiul din extrasezon — scris în 22.03.21 de ⭐ValentinB_88⭐ din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Aug.2019 Ovidiu – o localitate puțin cunoscută — scris în 12.09.19 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Oct.2018 Vacanta la mare in octombrie — scris în 11.10.18 de Nicu din TIMISOARA - RECOMANDĂ
- Aug.2018 Revenire pe Litoralul romanesc — scris în 23.08.18 de gcristian din TIMIşOARA - RECOMANDĂ
- Jun.2018 Marea Neagră. Review fără pretenții al unui om cu mofturi — scris în 09.07.18 de Yersinia Pestis din MăRăşEşTI [VN] - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată