Baile Persani, dupa 8 ani

TIPĂREȘTE

Ati pornit vreodata intr-o directie necunoscuta, doar asa, pentru ca afara era cald, frumos si pentru ca in casa vi s-a urât de atâta televizor si computer? Sau doar pentru faptul ca v-ati luat masina in „leasing” si v-ati intrebat „ pai de ce dau eu atatea dobanzi lunare la banca, ca sa stea Loganu’ in garaj? ”. Vi s-a intamplat vreodata sa iesiti din oras doar pentru placerea de a rula pe o sosea impecabila? Sa porniti intr-o directie indiferenta si sa va opriti doar acolo unde vi se face foame sau ajunge indicatorul de la benzina pe rosu?

Mie da! Si-am ajuns la Baile Persani.

Mai intai sa va zic doua vorbe despre drumul ce duce, de data aceasta nu la Roma, precum o fac toate drumurile din lume ci spre aceste bai. Soseaua Sibiu -Brasov. a fost renovata. E-o sosea impecabila, pe care simti ca zbori si cu tamplele atingi usor, usor, norii. Simti ca aspiri tot cerul albastru de deasupra ta si scoti apoi pe nari numai flacari si raze de soare precum un dragon sau un cal nazdravan care a mancat jaratec la micul dejun. Simti, in timp ce esti la volan, c-ai vrea sa arunci parbrizul intr-un sant si sa iti umpli plamanii cu tot aerul curat ce se pravale de pe culmile Fagarasilor si ca nu trebuie sa le mai lasi celorlalti oameni nimic, nimic, nici macar o singura gura de aer. Totul e pentru tine! Simti ca trebuie sa furi cu privirea fiecare imagine de pe drum. Si-apoi, acesta sa ramana pustiu, precum drumul matasii sau ca un drum de beduini plin de dune de nisip din Sahel. Si ce daca? Atata timp cat esti pe-acea sosea, totul ti se cuvine!

Ei, nu! nu e visare, totul e realizabil, cu o singura conditie... sa nimeriti pe-acolo intr-o o zi insorita de vara... Nu! Nu confabulez, n-am ajuns inca printre nori, mergand cu 300 Km la ora, viteza la care rotile automobilului aproape ca nu mai ating soseaua si orice vehicol are tendinta de a deveni avion. Pe-aceasta sosea minunata, daca puneti pilotul automat, sau lasati pe altcineva la volan, incercati sa priviti doar in sus... veti avea senzatia ca alunecati lin pe una din multele autostrazi ale cerului, fara a avea aripi si elice, insotit de o sumedenie de nori pufosi ca niste ghemotoace de vata. De unde atatia nori? Probabil ca e vorba de norii care se formeaza prin evaporarea apei Cibinului sau a apei de ploaie din lacul Bâlea sau chiar a zapezii de pe muntii Fagaras. Cand ajungeti la celebra intersectie ce va indeamna s-o luati spre satul lui Badea Cartan (Cartisoara) si apoi spre Everestul tarii, spre Transfagarasan, vi se vor derula in mod involuntar dar constient, imaginile superbe ale ascensiunii la bisericade gheata de langa Lacul Bâlea, ce-ati facut-o poate anul trecut, pe o alta sosea a „mandriei nationale” laudata chiar si de actorii de la „TOP Gear”. Apropiindu-va de Brasov, in zilele caniculare, aveti doua alternative. O baie la Baile sarate Persani (47 km de Brasov) sau una la Baile mezotermale de la Codlea. (15 km de Brasov)

Baile Persani sunt situate pe soseau E68, Sibiu-Brasov, l a 97 km de Sibiu si 47 km de Brasov.

In anul 2003, am vizitat Baile Persani pentru prima data, apoi am mai ajuns acolo si-n alti ani si le vedeam crescand sub ochii mei. Te bucuri cand vezi ca ceva incepe „sa miste” in tara ta si s-o ia intr-o directie buna. Un investitor din Zarnesti, a concesionat, in urma cu 8 ani aceste bai. Pe-atunci, pe-aici, era doar o piscina pentru adulti si una pentru copii, un camping, un loc pentru impachetari cu namol si in afara bailor, o terasa. Dar era mult, mult entuziasm pe la Baile Persani in acea vreme. In acest an, aproape ca n-am mai recunoscut statiunea, ascunsa dupa o padure de masini, parcate peste tot, chiar si pe o mica sosea colaterala in panta. Parcarea statiunii, destul de mare, a devenit neincapatoare. Intrarea la bai costa 20 de lei pentru adulti si 17 lei pentru copii in week-end, si respectiv 18 lei si 15 lei in cursul saptamanii. Am intrat. Faţă de anii trecuti, in jurul piscinelor au aparut sute de sezlonguri. Practic, nu mai aveai loc pentru altceva... cumparai biletul, coborai niste scari si te-aruncai intr-un sezlong din panza de cort; sirurile de sezlonguri inaintau pana la marginea bazinelor. E bine si rau. Cele din primul rand, erau aproape de apa si erau mereu stropite iar sub ele, fiind iarba si pamant, se innoroiau. Dar, astfel am gasit si eu un sezlong, un pic mai patat dar liber, chiar langa piscina, intr-o zi „full”, pe la ora pranzului, cand te topeai odata cu asfaltul de sub tine. Sezlongurile erau comode si se balansau mereu, ceea ce mie mi-a placut. Aveam si sezlong si balansoar. Plus ca, puteai urmari direct din piscina, sacosa ta cu obiecte pretioase: cheile masinii, portmoneul, sulul cu hartie higienica, telefonul mobil, lipiciul pentru proteze dentare, fotografia soacrei sau slipul de rezerva, daca faceai cumva verun plonjon nereusit si te trezeai in piscina in costumul lui Adam sau Eva...

Campingul era de doua feluri... chiar langa intrare, erau vreo 10-12 casute trunghiulare la 40 lei pe noapte iar ceva mai incolo, inca pe-atâtea, dar nu toate ocupate, la 80 de lei. Aveai si un locşor, nu prea mare, pentru a-ti parca rulota, am vazut doar una singura, a unor englezi. Sa nu va mire aceasta goana dupa progres, in Trasilvania sunt vreo 30 de lacuri sarate mai mari sau mai mici, deci concurenta intre ele, e mare si benefica. Sa nu va mire nici faptul ca nu erau ocupate toate cele aproape 250 de sezlonguri de la bai. Pe o raza e 100 de km, pe-aici, mai gasesti inca vreo 4-5 locuri de scaldat. Baile sunt dotate cu un grup sanitar curat, jumatate din cladire e destinata femeilor si jumatate barbatilor, cu intrari separate. Ceva mai incolo, zareai o balta cu namol, in care o duzina de oameni in varsta isi faceau habitualele impachetari. Analiza chimico-fizica a namolului de aici a fost efectuata in anul 2004 in Elvetia, acesta s-a dovedit a fi un namol complex, plurimineral, de cea mai buna calitate. Foarte multi turisti din Brasov, o zona mai rece a tarii, vin la aceste bai, desi in orasul de sub Tampa a aparut si un frumos Paradis Acvatic. Baile Persani iti ofera in plus si soare si namol. De uneva din spatele meu se auzea un sfarait de gratare iar cum vantul batea cum e mai rau, apetisantul parfum al mititeilor nu-mi dadea pace. Administratia a permis, chiar daca pierde ceva din clientii de la terasa proprie, ca acestia sa-si gateasca singuri ceea ce vor. Baile Persani au deci instalatii traditionale tip „grill”, pentru „self service”. Dusurile mi s-au parut curate, jetul de apa dulce, necesar indepartarii sarii sau a namolului, insa, insuficient. Mai era pe-acolo si un lac pentru agrement, erau in special hidrobiciclete, dar la 34 de grade C in aer si 26 de grade in apa, ai alte prioritati. Apa din bazinele sarate, (unul pentru adulti si doua pentru copii), avea o culoare bruna, datorita si altor multe saruri minerale ce apar din adancuri alaturi de sare (NaCl). Apa din piscine se incalzeste direct de la razele soarelui, asa ca, aici la Baile Persani, zona aflata la poalele muntilor, sa nu va asteptati niciodata ca ea sa fie foarte calda, precume la Felix. In acea zi torida insa, as fi facut baie si-ntr-un ciubar plin cu cubulete de gheata! Dupa o ora de balaceala, aud un pusti din Brasov ca plange ca din gura de sarpe. Plagea cu sughituri. „Mi-a piedut fratele mai mare tubul de scafandru in apa si maine mergem la mareeeee! ”. Bunicul sau s-a apropiat de el incercand sa-l linisteasca. „Las c-o sa-ti cumpar altul, la fel ca acela. ”... ”Nuuuuu, eu il vreau pe-acela de pe fundu' bazinului! ”. Am organizat cu totii o actiune de cautare submarina, gasind cativa voluntari mai inalti, care atingeau cu picioarele apa adanca de 1,60 m. Era o actiune de „baleiere”, a fundului bazinului cu picioarele. Dar nimic. Dupa un sfert de ora ne-am declarat invinsi. Pustiul plangea si mai tare. Atunci ne-am dus cu el la „nenea de la bilete” si l-am rugat sa-si noteze numarul de mobil al tatalui baiatului, numar pe care acesta a reusit sa-l pronunte doar din 3 sau 4 incercari, printre sughituri. I s-a promis ca, atunci cand apa din bazin va fi golita, tubul de respirat sub apa, ii va fi adus acasa.

Ei si uite-asa mi-am facut eu cativa prieteni la Baile Persani.

Dupa o balaceala de cateva ore, am servit si masa la restaurantul bailor, pe terasa, unde stiam din cateva experiente anterioare, ca se gateste bine si la preturi rezonabile

Imi place sa trec pe la Baile Persani, din cand in cand, pentru cel putin trei motive. 1. -soseaua impecabila, 2... - bucatarul de la restaurantul bailor care stie sa gateasca una dintre cele mai bune ciorbe de fasole cu ceapa rosie din intreg Sud Estul Europei si mai ales pentru faptul, ca, 3. - am urmarit aceasta statiune crescand sub ochii mei. Umbland mai intai de-a busilea, apoi facand primii pasi nesiguri, asemenea unui copil mic. Iar astazi o vad alergand.

Vi sa intamplat vreodata sa plecati de-acasa, asa, aiurea, lipindu-va de umeri niste aripi de ceara, precum Icar, doar ca sa va fluture cerul pe la urechi si norii pe la tample? Si-apoi sa incercati sa atingeti cu genele, razele de soare? Sa priviti doar in sus, numai in sus, fara a mai observa mizeriile de sub talpa?

Incercati, caci uneori, soarele si cerul si norii din Corfu, din Bora-Bora sau din Seychelles, sunt la fel ca si pe la noi, pe-aici, pe-acasa, prin Romania.

Dorgo

---

VIZUALIZĂRI: 8311 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI