Plaja cu nisip extra fin

TIPĂREȘTE

Dacă pentru nuntă am planificat totul până în cel mai mic detaliu, luna de miere am lăsat-o în voia norocului. Aşa am ajuns să cumpărăm din aeroportul din Muenchen ultimele două locuri disponibile în acea săptămână spre Mallorca.

În ziua plecării era frig şi ploua în Muenchen, noi speram însă – având în vedere distanța considerabilă – că pe insulă e cald şi soare. Surprizăăă... în Palma de Mallorca ploua după mai bine de 40 de zile de secetă şi temperaturi ridicate (după cum am aflat ulterior) dovadă şi aspectul în general uscat al acestei insule.

Aeroportul din Palma era foarte mare, am urmat „turma” şi am ajuns astfel la ghişeul agenţiei noastre (foarte aglomerat deşi erau mulţi reprezentanţi ai agenției) de unde am fost îndrumaţi spre un anumit autocar din parcare... dar oare în care din ele trebuia să ne îmbarcăm? Noroc cu blamatele telenovele cu ajutorul cărora am reuşit să comunicăm cu şoferii (pe al nostru îl chema Pamfilio) care cunoşteau doar limba lui Cervantes şi catalana.

Soarele era apus de ceva vreme când am ajuns şi noi la hotel, după ce autocarul aproape se golise lăsând turişti prin alte staţiuni.

Cazarea a decurs destul de repede (ar fi fost ultra-rapidă dacă am fi fost de acord să lăsăm actele de identitate la recepţie, dar fiecare cu piticii lui :)), am fost surprinşi (nu plăcut) de ideea că trebuia sa purtăm nişte brăţări (despre care nici unul din cunoscuții noştri care fuseseră la AI nu s-au gândit să ne spună, erau maro cu denumirea hotelului inscripționată pe ele) pentru a fi diferențiați de ceilalți turişti cu alt regim de masă. Despre cazare şi pachetul turistic am scris o altă recenzie (vezi impresii).

Între așteptările noastre legate de luna de miere pe primul loc se situa relaxarea așadar cel mai mult timp l-am dedicat plajei şi bălăcelii în mare.

Stațiunea era mare şi curată întinsă de-a lungul ţărmului. Plaja era foarte lungă şi cu o lățime considerabilă. Nisipul era atât de fin şi curat – deopotrivă pe plaja şi în apă – încât cu greu ne lăsam duşi înapoi la hotel. La ieşirea de pe plajă erau amenajate duşuri. O promenadă lungă şi lată umbrită de palmieri despărțea plaja de staţiune, iar în paralel cu ea – însă mult mai scurtă – era o altă zonă pietonală cu multe buticuri, magazine alimentare şi locuri de servit masa.

Am facut însă şi trei mici incursiuni în zona din apropierea staţiunii noastre, Cala Millor.

Castel de la Punta de NʹAmer este un turn de apărare din secolul al 17-lea ce găzduieşte o mică expoziţie în interior şi un tun pe acoperiş folosit în trecut împotriva piraţilor. Aici am ajuns în plimbare uşoară spre partea dreaptă a plajei, printre dunele de nisip şi malul stâncos.

Costa de los Pinos este, după cum îi spune şi numele, un promontoriu acoperit cu pini şi vile private înşirate de o parte şi de alta a străduţei ce duce spre vârful promontoriului unde se termină într-o mică parcare, punct de belvedere spre staţiunea Cala Millor. La Costa de los Pinos am ajuns cu ajutorul autobusului – preţul a fost de 1,5 euro/pers/călătorie – până în ultima staţie de autobus de unde am pornit pe jos spre punctual de belvedere. Astfel am avut şansa de a descoperi o mică plajă la care se ajungea pe scări ce coborau brusc şi purta denumirea Plaja Torrent dʹes Morts. Aici nisipul era puţin iar intrarea în apă se făcea pe şi printre pietre.

O altă vizită am făcut-o, la recomandarea recepționerilor, în satul din apropiere într-o zi de târg însă mare ne-a fost dezamăgirea când am văzut că (aproape) toate cele vândute aici erau produse chinezești (între ele şi multe copii ale unor mărci cunoscute).

Cred că dacă ar fi să mai mergem în Mallorca am alege să o facem cu maşina şi cu cazare fără mese incluse (eventual doar cu mic dejun) pentru a avea mai multă mobilitate.

---

VIZUALIZĂRI: 3970 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI