Pensiunea Victoria - dezamăgitor, sub nivelul aşteptărilor

TIPĂREȘTE

O vorbă înţeleaptă spune că la pomul lăudat să nu te duci cu sacul, iar zicala se potriveşte perfect pensiunii Victoria, cotată la 3 stele.

Pentru că am intrat în perioada de concedii, am zis să petrecem câteva zile într-o zonă de munte unde nu mai fusesem şi pe care doream mai demult să o vizităm, Sâmbăta de Sus, având ca obiectiv central de vizitat Mănăstirea Brâncoveanu cu împrejurimile sale.

Prima surpriză a fost că nu am reuşit să ne rezervăm cazare direct la vreo pensiune din zonă folosind tichetele de vacanţă de care beneficiam, spunându-ni-se la telefon că acceptă o astfel de modalitate de plată doar prin agenţii de turism. În regulă, am vorbit la o agenţie de turism şi după câteva zile de aşteptare am primit confirmarea pentru pensiunea Victoria.

Căutând-o pe internet, am fost destul de încântaţi de prezentarea ei, atât fotografiile existente cât şi review-urile de pe site-urile de profil fiind exclusiv pozitive.

Dar, aşa cum se întâmplă de obicei, la faţa locului am constatat că socoteala din târg nu se potriveşte cu cea de acasă.

În primul rând, când am intrat în curtea pensiunii, am avut impresia că am ajuns la un service auto. Două maşini vechi sub o copertină, lângă gard, şi o rulotă amplasată la întâmplare ne-au dat această senzaţie, alături de foişorul pentru grătar care se potrivea ca nuca în perete cu restul ”peisajului”. Mai bine întreţinută era curtea din spatele pensiunii, unde exista un mini-teren de fotbal şi mai multă verdeaţă.

Am fost conduşi la camera triplă pe care o rezervasem, care spre ghinionul nostru se afla la mansardă, noi nefiind informaţi asupra acestui aspect pentru că dacă am fi ştiut am fi refuzat. Dacă paturile erau ok, aşternuturile curate, televizorul funcţional iar camera era destul de spaţioasă, la baie trebuia să umblăm în mare parte aplecaţi pentru a nu ne lovi cu capul de tavan, aceeaşi vigilenţă fiind necesară să o avem când ne ridicam de pe vasul de toaletă. Uşa de la cabina de duş era destul de îngustă, cred că o persoană mai corpolentă cu greu ar fi reuşit să se strecoare, apa de la chiuvetă curgea sub forma unui firicel firav, iar fereastra dădea direct în balcon astfel că în timp ce făceai duş puteai conversa fără probleme cu cineva aflat pe cealaltă parte. Ba chiar, dacă te străduiai un pic, puteai sări pe balcon ca să nu mai ocoleşti prin cameră.

Dar în fine, nu acestea au fost neapărat inconvenientele, ci faptul că fiind la ultimul etaj, tavanul se încingea foarte puternic în cursul zilei, deci nu prea puteai să stai în cameră din cauza căldurii, neexistând un aparat de aer condiţionat. Noaptea nu era neapărat mai bine deoarece, deşi era răcoare, în cameră căldura persista iar geamurile nu le puteai deschide pentru că erai atacat de flotila aeriană de ţânţari şi alte insecte care dădeau năvală. Asta pentru că, aşa cum bănuiţi, plasele de la geamuri lipseau cu desăvârşire. În concluzie, aveai de ales între a face o noapte albă în lupta contra ţânţarilor sau a face saună forţat cu geamurile închise. Adăugaţi la toate acestea faptul că unul dintre geamurile de la cameră era crăpat, iar în una din zile a căzut curentul electric vreo 4 ore. Dacă înainte pensiunea a avut şi un restaurant, s-a renunţat la acesta de ceva timp, astfel că a rămas doar sala de mese şi bucătăria unde eventual puteai să îţi prepari singur micul dejun, prânzul sau cina.

Ca urmare, deşi rezervasem camera pentru trei nopţi (800 lei în tichete de vacanţă), am rezistat doar două, plecând mai devreme, după ce am reuşit să vizităm Sfânta Mănăstire Brâncoveanu şi izvorul părintelui Arsenie Boca, la chilia Sfântului Ardealului nereuşind să ajungem.

Aşadar, nu aş recomanda locaţia decât dacă cineva ar avea de aruncat bani aiurea sau dacă ar avea pretenţii minime, dar sub nicio formă la preţurile practicate în prezent de pensiune, mult prea mari pentru condiţiile oferite.

---

VIZUALIZĂRI: 545 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI