Printre ursuleţi 😊, la marginea pădurii – Pensiunea Ursuleţ Bran

TIPĂREȘTE

Perioada sejurului: 25 – 27 octombrie 2024

De această dată, nici destinaţia şi nici cazarea nu au fost practic descoperite şi alese de mine, eu doar acceptând sugestia şi recomandarea unui bun prieten, căruia i-am cerut ajutorul după câteva încercări eşuate de a face o rezervare cu puţin timp înainte, vreo zece zile, şi într-o perioadă solicitată, weekendul dorit de mine coincizând Sfântul Dumitru şi cu debutul vacanţei copiilor, pentru că deh... nici nu au început bine şcoala şi aveau nevoie de o nouă vacanţă.

De-a lungul anilor, petrecusem multe minivacanţe în zona Branului, cel mai adesea în Moieciu, dar e tot pe acolo, astfel că, dacă tot nu am putut încerca ceva nou, măcar mergeam într-o zonă care ştiam sigur că ne place şi că este OK şi ca distanţă faţă de Bucureşti.

Pensiunea recomandată arăta bine în poze, îmi plăcea poziţionarea acesteia şi avea şi recenzii foarte bune, 9.3 pe booking şi 5 pe Google. În plus, toate camerele aveau balcon şi exista restaurant la proprietate, ambele aspecte fiind de mare interes pentru mine. Aveam deplină încredere în recomandarea primită de la un adevărat expert, fără nicio exagerare, deoarece pensiunea fusese aleasă de el pentru un sejur propriu care nu s-a mai concretizat vara aceasta.

L-am sunat pe proprietar şi am solicitat rezervare pentru o cameră dublă pentru două nopţi. În mai puţin de o oră aveam pe mail confirmarea rezervării, la preţul de 340 lei pe noapte cu mic dejun inclus. Nu am plătit avans, dar m-am angajat ca, în cazul în care mă răzgândesc sau intervine ceva şi nu mai pot veni, să-l anunţ pentru a nu-i bloca inutil camera într-o perioadă atât de solicitată. Şi eu îmi respect promisiunile

Nu mi-am propus să învăţ pe nimeni cum să ajungă de la Bucureşti la Bran cu maşina plecând de vineri cu întoarcere duminica, ştiută fiind aglomeraţia maximă, pe scurt avem nevoie de „răbdare şi tutun” , iar cei care nu fumează probabil vor avea nevoie de şi mai multă răbdare :D.

Intenţionam să plecăm la drum dimineaţa devreme, cum se lumina, în speranţa evitării aglomeraţiei de mai târziu, însă o problemă ivită pe neaşteptate ne-a dat planurile puţin peste cap.

Am reuşit să plecăm abia puţin după ora 14 din zona Iancului, am ignorat indicaţiile GPS-ului care ne dădea drept cea mai rapidă variantă A3+DN1, alegând o variantă nouă pentru noi, cea prin Târgovişte – Câmpulung – Dragoslavele – Rucăr – Bran. Am făcut cinci ore şi zece minute cu o singură pauză pentru alimentare după ieşirea din Bucureşti.

A fost o variaţie binevenită pentru noi, deoarece, urmând în continuare indicaţiile GPS-ului, am descoperit un drum superb, pe care nu-mi amintesc să-l mai fi parcurs, şi anume DJ 730, perfect asfaltat, însă îngust şi destul de virajat, cu multe porţiuni în care cu greu şi cu destule emoţii puteau trece două maşini una pe lângă alta, amintindu-mi de drumul spre satul Masca din Tenerife, chiar mai palpitant decât acesta. Am descoperit cu această ocazie o zonă de o frumuseţe copleşitoare, Cheile Dâmbovicioarei, pe care mi-am propus să o revăd. Am regretat că nu am avut montată camera de bord şi nu pot exemplifica frumuseţile care m-au încântat maxim.

Din cauza unor lucrări de asfaltare, ultimii nouă kilometri i-am parcurs în mai bine de o oră, astfel că am ajuns abia noaptea la pensiune.

La întoarcere, am folosit varianta arhicunoscută de noi prin Pârâul Rece – Predeal – DN1 – A3 şi am făcut fix cinci ore până acasă. Astea sunt drumurile pe care le avem, parcă făcute în scopul descurajării ieşirilor de orice fel şi în orice direcţie ☹

Din Bran, în dreptul parcării de la Castel am virat stânga şi apoi iar stânga chiar în dreptul indicatorului de intrare în Predeluţ, dar fără a-l depăşi, pe strada Principesa Ileana. Asfaltul se terminase, am continuat pe un drum de pământ şi pietriş, acceptabil, care însă s-a îngustat brusc la lăţimea unei singure maşini după prima curbă la dreapta, începând şi urcuşul.

Pensiunea este bine semnalizată. Se intră pe un drum privat, făcut special să uşureze circulaţia maşinilor pe timp de iarnă, la capătul pantei aflându-se pensiunea şi parcarea proprie a acesteia. Parcarea oferă locuri pentru 8-10 maşini.

Construcţia este ceva mai veche, fiind preluată doar de puţini ani de către actualii proprietari.

Pensiunea este clasificată la 3 flori şi dispune de 10 camere situate la primul şi la al doilea etaj: 4 duble matrimoniale, 3 duble twin şi 3 camere triple. Toate camerele au baie proprie, balcon şi o vedere superbă asupra Branului. În spatele pensiunii începe pădurea. Mi-a plăcut tare mult poziţionarea pensiunii, departe de drum, de trafic, de zgomot şi de noxe, chiar dacă accesul nu este foarte uşor, dar nimic de speriat. Am beneficiat de linişte şi de aer curat, exact ce aveam nevoie şi ce mi-am dorit 😊 În unele momente, de obicei în timpul meselor, liniştea era extrem de relativă, având în vedere numărul mare de copii, plini de energie şi foarte răsfăţaţi, dar... am supravieţuit şi eu şi ei :D

Din parcare până la intrarea în pensiune sunt ceva trepte de urcat, mai greu cu bagaje, dar m-am descurcat.

La parter se află restaurantul care serveşte preparate din bucătăria românească, putându-se comanda în sistem a la carte dintr-un meniu. Deşi meniul cuprindea mai multe feluri de ciorbă, doar două au fost disponibile pe durata sejurului meu. Felurile principale se găteau atunci pe loc, doar două specialităţi, care necesitau un timp mai lung de preparare, trebuind comandate dinainte. La mezanin se află o sală cu o masă de ping pong, iar în partea din spate a pensiunii o terasă cu vedere spre pădure. Noi am preferat terasa din faţă, aflată lângă restaurant, dotată cu mese şi scaune, umbrele de soare şi unde se află şi un grătar, care nu am văzut să fi fost folosit.

În curtea pensiunii există un loc de joacă pentru copii, precum şi o zonă de relaxare, cu leagăn, balansoar şi şezlonguri pentru adulţi.

Pensiunea este pet friendly, permiţând cazarea împreună cu animalul de companie. Gratuit! În prezent pe mine nu mă mai interesează acest subiect, dar mă gândesc că informaţia ar putea fi utilă altora.

Ajungând târziu, nu am mai avut de unde alege şi am primit camera care mai era liberă, o cameră cu două paturi alăturate, situată la etajul al doilea, accesul făcându-se doar pe scări. Am fost puţin dezamăgită, dar asta a fost. Am acceptat cu bucurie ajutorul proprietarului la căratul bagajelor pe scări.

Camera ne-a întâmpinat cu căldură şi cu un ursuleţ 😊, pentru că, da, am dormit în pat cu propriul nostru ursuleţ de pluş. Camera avea dimensiuni obişnuite, nici mare, dar nici mică la cei 22 metri pătraţi declaraţi. Predomina lemnul, foarte potrivit pentru o cazare la munte, la marginea pădurii. Pe jos era o mochetă curată.

Ne-a fost util cuierul aflat chiar la intrarea în cameră. Pe holul de la intrare am mai găsit o banchetă pe care am folosit-o ca suport de bagaje, apoi urma un dulap din lemn cu două uşi, o jumătate cu bară pentru umeraşe, cealaltă jumătate cu rafturi, destul de mic, dar pe care noi oricum nu l-am folosit. Nu am folosit nici minifrigiderul, gol, pe care l-am găsit scos din priză şi tot aşa l-am lăsat, priza fiindu-ne mai utilă pentru încărcătoarele telefoanelor mobile.

O măsuţă din lemn cu două scăunele completa dotările. Pe masă am găsit un bol cu bomboane, o tavă cu două pahare şi un „tablou” cu urarea de bun venit, prezentarea regulilor casei şi câteva informaţii utile, gen parola pentru internetul wireless, cu semnal destul de slab la etajul al doilea, însă OK în restaurant şi pe terasă. Asta aşa ca informaţie, deoarece noi am folosit doar datele mobile.

Televizorul era aşezat pe o comodă în dreptul paturilor. Nu mi-a plăcut sistemul cu receiver, cam incomod din punctul meu de vedere. Aici ar fi fost utile nişte instrucţiuni de folosire. Ne-am descurcat până la urmă, dar pe nimerite.

Pe partea opusă se aflau cele două paturi single alăturate, încadrate de câte o noptieră şi o singură veioză, pe care oricum nu am folosit-o preferând să folosesc priza aferentă pentru încărcarea telefoanelor. Am avut suficientă lumină de la aplicele fixate pe perete, cu întrerupătoare la îndemâna fiecăruia. Mi-a plăcut zugrăveala peretelui de la capul patului, care imita tapetul. Paturile au fost destul de comode, cu saltele puţin cam ferme pentru gustul nostru, cu lenjerie albă impecabilă şi cu pilote groase. Nu mi-au plăcut pernele prea moi. Noroc că am avut fiecare câte două şi aşa a fost OK. Ursuleţul care ne-a ţinut companie în fiecare noapte a fost bonus 😊

Balconul, lung, dar cam îngust, pentru că nu cred să fi avut o lăţime mai mare de o jumătate de metru, a fost binevenit pentru a admira priveliştea oferită. Era dotat doar cu o scrumieră :D. Am scos pe balcon unul din scăunelele din cameră şi mie mi-a fost de ajuns.

Baia era de dimensiuni normale, foarte curată şi dotată cu cele necesare. La chiuvetă am avut un dispenser cu săpun lichid. Pe nişte poliţe alăturate am găsit două săpunele solide şi două pliculeţe cu gel de duş, precum şi uscătorul de păr. Nu le-am folosit, preferând cosmeticele proprii. Am avut cabină de duş perfect etanşă şi cu o scurgere perfectă. Apa caldă venea în câteva secunde fierbinte şi cu presiune. În cabina de duş ar fi fost util un suport pentru cosmetice, ca să nu fim nevoiţi să ne tot aplecăm după gelul de duş sau şampon. Prosoapele au fost albe şi pufoase. Caloriferul din baie ne-a fost util şi pentru uscarea prosoapelor folosite.

Una din regulile casei era aceea ca personalul care făcea curăţenie să nu intre în camere decât la cererea expresă a turiştilor. Noi am apreciat că pentru două nopţi nu este cazul şi oricum nu aveam nevoie de nimic.

Izolarea fonică a camerei nu a fost strălucită. Noaptea ne-am odihnit foarte bine, însă după amiaza somnul ne-a tot fost tulburat de către copiii care-şi găsiseră o distracţie din alergatul pe scări şi trântitul uşilor, plus ţipetele de rigoare. A fost un risc oarecum asumat odată cu alegerea perioadei sejurului.

În cameră, de cald, a fost cald, însă nu atât de cald cât mi-aş fi dorit eu pe timpul nopţii. Soţul a zis că a fost bine aşa cum a fost şi nici nu am auzit alţi turişti care să fi fost nemulţumiţi în legătură cu acest aspect, cei mai mulţi având şi copii. Probabil că sunt eu mai friguroasă, dar sigur nu mă supăram dacă ar fi fost puţin mai cald. Doar puţin.

Nu există aer condiţionat, dar nu cred că ar fi neapărat necesar nici măcar în miezul verii, nopţile în zona Branului fiind destul de răcoroase, iar ziua turiştii sunt oricum la plimbare.

Micul dejun a fost inclus în preţul camerei. Ajunşi acolo, am aflat că micul dejun este servit între 09.00-11.00. Hmm... cam târziu pentru noi care suntem ceva mai matinali. Asta e, încercăm şi noi să dormim mai mult, pentru că oricum avem de recuperat şi ne conformăm programului. Prea mult tot nu am reuşit să dorm, dar nici nu am dat buzna în restaurant mai devreme, deşi am văzut că alţii îşi savuraseră deja cafeaua pe terasă înainte de ora 9.

Pensiunea având toate camerele ocupate, m-aş fi aşteptat să ne ofere micul dejun în sistem bufet, varianta mea preferată, însă micul dejun a fost la farfurie. Până la urmă a fost bine şi aşa, cele oferite depăşind posibilităţile noastre de a mânca, dar astfel au avut şi pisicuţele, tare blânde şi prietenoase, care mişunau pe acolo partea lor 😊

Cum am coborât în restaurant am primit câte o cafea espresso excelentă, tare şi bună. Am fost întrebaţi cum dorim ouăle, omletă sau prăjite, şi le-am primit în scurt timp alături de vreo şapte feliuţe diferite de salam/şuncă, o felie de brânză, una de caşcaval, un crenvurşti, patru măsline, câteva feliuţe de roşii şi de castravete. Într-un alt castron am primit cutiuţe cu unt, gem şi pateu de ficat. Micul dejun a fost aproape identic în cele două dimineţi, a doua zi variind crenvurştiul fiind înlocuit cu un bol mic cu salată de vinete. Eu am ales omletă în prima dimineaţă şi ouă ochiuri în a doua, în timp ce soţul a rămas fidel omletei.

În plus, din partea casei, am avut posibilitatea de a ne face singuri ceai, la alegere din mai multe sortimente aflate pe o masă, împreună cu un termos cu apă fierbinte, zahăr etc. pe tot parcursul zilei. Asta pentru a compensa probabil absenţa cănilor electrice din dotarea camerelor. Am profitat, ba chiar am abuzat de această facilitate.

Amatorii de tărie aveau la dispoziţie gratuit şi palincă, într-o carafă mică, aflată pe o masă alături de ceaiuri, dar noi nu consumăm.

În vitrine frigorifice găseam apă plată şi minerală, sucuri din gama Coca Cola şi mai multe sortimente de bere, cu şi fără alcool, dar toate mici (330). Turiştii se serveau după dorinţă trecând consumaţia pe cameră şi plătind la final. Preţurile mi s-au părut normale şi foarte rezonabile pentru zona în care ne aflam, oricum mai mici ca în restaurantele obişnuite din Bucureşti.

A doua zi după micul dejun am plecat la plimbare pe jos până la Castel, profitând de avantajul distanţei de doar câteva sute de metri de la pensiune până la acesta, astfel scăpând de scosul maşinii, de căutarea unui loc de parcare şi de inevitabilele blocaje în trafic. Pe mine nu Castelul Bran mă interesa, îl vizitasem deja de mai multe ori înainte, ci bazarul de lângă acesta, de unde nu am ratat vreo ocazie de a cumpăra tot felul de prostii, cele mai multe inutile şi cu preţuri mari, dar tot îmi place să mai casc gura prin forfoteala de acolo. Am cumpărat nişte sucuri, chipurile naturale şi fără zahăr adăugat, evident, o nouă ţeapă, pentru că erau şi foarte diluate şi prea dulci ☹. Ca de fiecare dată, când ajungem la Bran nu ratăm Kürtőskalács - cozonacii secuieşti; acum am luat unul cu scorţişoară, mâncat rapid, şi altul cu nucă pentru acasă, la preţul de 25 lei bucata, plătiţi cu card.

Oricât de stupidă mi s-ar părea mie, ca româncă, legenda lui Dracula, trebuie să recunosc că se „vinde” bine şi atrage ca un adevărat magnet un număr mare de turişti străini, ceea ce este un lucru bun. Eram şi în weekendul de dinainte de Halloween, astfel că m-am bucurat să văd câţi străini vizitau Branul.

Ne-am întors la „ursuleţul” nostru, tot pe jos, deşi a fost puţin mai greu la urcare. Am mâncat doar câte o ciorbă la restaurantul pensiunii şi apoi somn de voie până la cină.

În ultima zi, după micul dejun ne-am strâns bagajele, am plătit cazarea şi mâncarea comandată la restaurant cu card bancar, am cerut şi primit factură pentru serviciile prestate, ne-am luat rămas bun de la proprietar, care ne-a urat drum bun şi ne-a spus că ne mai aşteaptă şi altă dată şi am pornit spre casă.

Chiar dacă a fost un sejur extrem de scurt de doar două nopţi şi din cele trei zile avute la dispoziţie doar în teorie, noi ne-am bucurat de o singură zi plină, în prima zi ajungând tocmai seara şi în ultima zi plecând după micul dejun, ne-am simţit foarte bine acolo, ne-a priit această ieşire de care aveam mare nevoie şi ne dorim să revenim.

Mi-a plăcut mult de tot poziţionarea pensiunii, la înălţime, deasupra Branului şi panorama oferită, mi-a convenit poziţia destul de izolată la marginea pădurii, astfel beneficiind de aer curat şi de linişte.

Distanţa de doar câteva sute de metri faţă de Castelul Bran permite plimbări lejere prin staţiune, pe jos, doar pentru obiective mai îndepărtate impunându-se folosirea maşinii.

Restaurantul propriu, cu mâncare proaspătă şi gustoasă, la preţuri convenabile a fost un avantaj important pentru cei mai comozi, aşa ca mine. Ştiam în Bran şi în împrejurimi câteva locuri unde mâncasem bine cu destule alte ocazii, dar până m-aş fi întors la pensiune riscam să mi se facă foame din nou :D

Am apreciat amabilitatea celor cu care am interacţionat şi în special a proprietarului, prezent permanent şi de ajutor în orice situaţie.

Adresez şi pe această cale cele mai sincere mulţumiri lui Radu :*, cel care mi-a recomandat această locaţie, şi la rândul meu RECOMAND cu încredere Pensiunea Ursuleţ Bran 😊 Amfostacolo şi mi-a plăcut! 😊

---

VIZUALIZĂRI: 833 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI