Sa dormi si sa fugi

TIPĂREȘTE

Revin, dupa o lunga absenta, cu impresii de pe unde am mai fost (absenta s-a datorat faptului ca multa vreme nu am fost nicaieri...)

Anul acesta am petrecut perioada Revelionului in Cluj Napoca, impreuna cu mai multe familii de prieteni, majoritatea cu copii (in total, am fost un grup de vreo 20 de persoane). Pensiunea la care mergeam de obicei fusese deja rezervata, asa ca a trebuit sa ne apucam din nou de cautari. Uite-asa am ajuns la pensiunea Spicului, care intrunea toate conditiile: era in zona dorita de noi, se lauda cu camere mari, cu mobilier pentru bagaje asa, ca pentru familiile cu copii, cu baie proprie, bucatarie utilata... Asa ca am sunat (cineva din grup s-a ocupat de rezervare, nu noi personal), ne-am inteles cu proprietara, care ne-a confirmat toate aceste aspecte, si dusu-ne-am.

Noi si inca o familie am sosit cu o zi inaintea celorlalti. Doamna nu stia cati oameni trebuie sa vina, cate camere are rezervate, ne intreba pe noi. Voia sa ne dea un apartament, ca sa stam noi intr-o camera, copiii in alta - caz in care ceilalti care mai trebuiau sa vina nu ar mai fi avut loc...

Pana la urma, noi am primit o camera dubla, iar cealalta familie, o jumatate de apartament.

Marele plus al pensiunii: camera pe care am primit-o noi era IMENSA: nu am mai intalnit nicaieri, fie ca a fost vorba de hotel sau pensiune, o camera atat de mare. Aveai loc sa joci fotbal i ea. Sifonier cu 4 usi, pat foarte mare, fotoliu care candva se facea pat, acum era batut in cuie. Gazda ne-a mai dat si un pat pliant, ca sa dormim si mai bine (dar doar pentru o noapte, apoi urma sa il mute in alta camera).

Camera avea TV (priza de langa TV avea niste fire care ieseau din ea, neizolate!! , iar TVul nu stiu ce canale prindea, ca nu ne-am uitat), un birou, iesire la balcon - desi usa era blocata, iar clanta rupta (probabil ca cei care au stat in acea camera inaintea noastra au vrut neaparat sa iasa pe balcon).

Baia la fel, foarte mare, cu cabina de dus.

Nu la fel au stat lucrurile in apartamentul primit de ceilalti: camera era mai mica, dar nu exagerat. Baia, in schimb, era de 1mp, cu dus legat la chiuveta, care se scurgea direct pe jos. Apa la chiuveta curgea greu, dar am avut tot timpul apa calda. De asemenea, a fost cald, din acest punct de vedere nu ne plangem.

* Ca o paranteza la aspectele pozitive, ne-a mai placut faptul ca avea doua leagane afara, curtea destul de spatioasa, o gradinita cu pomi... Vara probabil ca e placut sa stai afara, acolo.

In schimb, pe strada respectiva nu prea era nimic de vazut. Ceva caini vagabonzi si nevagabonzi, latrau si urlau intr-o veselie.

Pe hol aveam la dispozitie un cuptor cu microunde, o cafetiera, un frigider (congelatorul era intesat, abia am putut strecura o cutie cu fileuri de peste congelat, pe care le-am si uitat acolo), farfurii, tacamuri, cani si pahare. Le-am spalat pe toate!! Toate erau murdare si lipicioase, paharele erau lipite de tava pe care stateau. Am vrut sa facem ceai in cafetiera, si am descoperit inauntru cafea mucegaita. Am spalat noi cat am putut de bine tot ce se putea spala, dar ceaiul nostru tot a iesit cu spuma deasupra...

Curatenia a lasat de dorit mai peste tot, nu doar in privinta paharelor si farfuriilor: pe fotoliu am gasit un prosop maroniu, mai mult azvarlit, nu ne-am putut da seama foarte clar daca era curat sau nu.

In baie erau urme de mucegai, mai ales in cabina de dus. Urme de praf si par mai mult decat in alte parti. Dar partea cea mai rea a fost bucataria, daca o putem numi asa.

Noi aveam camera la etajul 1. Bucataria era la demisol, iar accesul se facea pe scara exterioara, de lemn (cu foarte multa grija...) in conditiile in care afara erau multe grade sub zero. Cand am deschis usa la bucatarie, stupoare: era plina de porumb, mai ceva ca o magazie. De marime, era foarte buna. Avea doua mese puse una in prelungirea celeilalte, ar fi fost foarte bine pentru cati eram noi. Avea un aragaz care se aprindea cu bricheta (era cu scanteie de fapt, dar nu exista priza in care sa poate fi bagat), doua frigidere intesate cu carnuri, si multe multe multe cosuri pline cu porumb, puse peste tot. Mirosea puternic a soareci (sau poate asociez eu mirosul de porumb cu cel de soareci, ca asa era la tara). Chiuveta si blatul erau intr-o camaruta adiacenta bucatariei, era apa calda, dar totul era murdar. Axion mucegait, tigai spalate indoielnic... Am fiert niste crenvursti acolo dimineata, cu gecile pe noi, dupa care ne-am propus sa nu mai calcam pe la demisol.

Spre amiaza, dupa prima noapte petrecuta acolo, a inceput sa soseasca si restul gastii. Prima dezamagire: nu toate camerele aveau baie proprie. Cele doua familii care stateau in apartament trebuiau sa imparta o baie, adica unii trebuiau sa treaca prin camera celorlalti ca sa ajunga la toaleta, ceea ce nu era placut nici pentru unii, nici pentru altii.

Unele familii, avand copii mici, venisera pregatite sa gateasca, si au descoperit ca nu aveau unde. Vazand cum stau lucrurile, proprietara s-a oferit sa elibereze bucataria e porumb - ceea ce ar fi durat cel putin o zi de munca, la cum era situatia acolo. Cand au mai vazut si baile, si nivelul de intretinere, am tinut un consiliu si am hotarat sa o stergem. Am gasit o alta pensiune in apropiere pentru restul sejurului.

In concluzie, Pensiunea Spicului ne-a impresionat prin ceea ce ar putea sa fie, si ne-a dezamagit prin ceea ce este. Sunt scarile, leaganele si piese de mobilier din lemn foarte foarte frumoase si bine lucrate. Mobila mare, paturi mari, in care am dormit foarte bine.

Apoi, pe de alta parte, lipsa intretinerii temeinice, "carpeala" pe ici pe colo, semnele de delasare si chiar mizerie si nerespectarea angajamentelor si intelegerii telefonice ne-au lasat un gust amar, ceea ce ne-a facut sa plecam de acolo dupa prima noapte, hotarati sa nu mai revenim.

---

VIZUALIZĂRI: 1031 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI