Popasul Domnesc... un popas de nota 10!!!

TIPĂREȘTE

De câte ori merg în Bucovina, emoţiile mă copleşesc puternic. Nicăieri, dar absolut nicăieri... nu mă simt ca aici!!!

Frumuseţea locurilor... natura parcă neatinsă... presărată cu monumente ale unei culturi vechi de secole... oamenii primitori care câştigă prietenia veşnică a oaspeţilor... obiceiurile străvechi păstrate cu sfinţenie... liniştea... mă fac să mă simt parcă „într-o altă lume”.

De cum intri în Bucovina, nu poţi să nu observi frumuseţea caselor, gospodăriile mari şi bine îngrijite, curăţenia... păduri frumoase, ape cristaline... Şi oamenii... ah, oamenii aici sunt calzi, cu mult bun simţ şi frică de Dumnezeu.

„Pentru puţine popoare se găseşte un ţinut relativ mic ca acesta în care să se cuprindă atâta frumuseţe, atâta bogăţie de astăzi şi amintiri din trecut aşa de îmbelşugate, de îndepărtate şi sfinte” - Nicolae Iorga.

Pentru că ne doream linişte, am ales să ne cazăm la pensiunea Popasul Domnesc din Voroneţ, remarcând această pensiune cu prilejul altor pelegrinări prin zonă.

Rezervarea am făcut-o direct prin telefon, cu două zile înainte de a pleca, ocazie cu care mi-am exprimat dorinţa pentru o cameră la etaj, cu balcon şi vedere spre Mănăstirea Voroneţ. Nu a fost nevoie de plata unui avans.

A sosit weekendul!!!

Vremea se anunţa excelentă, aşa că am aruncat câteva lucruşoare într-o geantă, ne-am pus bicicletele la portbagaj şi... la drum!!!

Distanţa de la Iaşi la Voroneţ am parcurs-o în aproximativ două ore.

După ce am ajuns în Gura Humorului, am trecut de centrul oraşului şi apoi, la un moment dat, văzând indicatorul, am făcut la stânga şi am mai parcurs aproximativ 4 km.

Drumul a fost bun, frumos, peisaje mirifice...

După ce am ajuns la Mănăstirea Voroneţ, am zărit imediat pensiunea, amplasată chiar în spatele mănăstirii, pe o colină.

Am parcat în curtea pensiunii şi am fost surprinşi să observăm că parcarea era deja plină. Am aflat ulterior că pensiunea este tot timpul ocupată, chiar şi în timpul săptămânii. Mai există o parcare, dar după ce ieşi din curte, tot în faţa pensiunii. În orice caz, paza se asigură non-stop aşă că nu-i o problemă dacă nu mai găsiţi locuri de parcare în curte.

Vreau să vă spun că locaţia este de vis!!! Am început să alerg ca un copil prin curte, să descopăr câte un locuşor... aici un foişor... aici un leagăn... aici un alt foişor... multe alei pietonale... multe, multe flori... Fiind amplasată pe o colină, aveam o privelişte superbă asupra împrejurimilor... La doar o aruncătură de băţ era Mănăstirea Voroneţ... dar, fiind aşa de multă verdeaţă şi copaci nu puteam vedea, aşa cum se spune, memorabila scenă a „Judecăţii de apoi”, zugrăvită pe peretele vestic al mănăstirii.

Am intrat la recepţie, unde am fost întâmpinaţi cu multă căldură de o tânără drăguţă. Ne-a luat datele din buletin şi apoi ne-a condus în cameră, fără să fie nevoie să achităm nimic. Acolo totul merge pe încredere. Frumos!

După ce am parcurs un hol lung şi frumos decorat rustic, am ajuns la camera noastră.

Wow!!!

Mult spaţiu, lumină, decorată cu mult bun gust, curăţenie desăvârşită... dar eu am alergat la balcon : uraaaa!!! era exact cum mi-am dorit! Vederea era spre Mănăstirea Voroneţ şi asupra întregii zone a Voroneţului. Aveam o măsuţă mică şi un şezlong şi... ce-mi puteam dori mai mult? Am o plăcere nebună, de câte ori merg la munte, să mă trezesc dimineaţa, să-mi iau o haină mai groasă pe mine pentru că dimineţile la munte sunt răcoroase şi să stau să-mi savurez cafeaua în balcon admirând cu nesaţ frumuseţea muntelui... negura care se ridică încet... încet... şi face loc măreţului soare...

Dar să vă spun mai multe despre această pensiune, unde eu m-am simţit cu adevărat răsfăţată, ca la un popas domnesc!

Este o pensiune de 3 stele, situată lângă pădure, deasupra Mănăstirii Voroneţ. Se oferă servicii de cazare în 11 camere: 8 camere duble, 2 camere triple şi un apartament.

Camera dublă este compusă dintr-un pat matrimonial mare, foarte confortabil, lenjerie fină, de cea mai bună calitate, perne moi şi pufoase. Mobilierul este din lemn masiv. Mai avem în cameră două noptiere cu sertare şi câte o veioză, dispuse de o parte şi de alta a patului, un fotoliu în acelaşi ton cu draperiile, o măsuţă fantezie cochetă, cu două scăunele mici.

Dulapul pentru haine este mare şi cu suficient de multe umeraşe; există de asemenea loc pentru bagaje, un cuier şi un minibar, mascat într-un corp de mobilier. În dulap am mai găsit şi o pătură dublă, mare, pufoasă, nou-nouţă.

Pe măsuţa fantezie am găsit o cană electrică şi pliculeţe de ceai şi zahăr.

Pe peretele din faţa patului este amplasat televizorul LCD, precum şi două aplice elegante, de-o parte şi de alta a televizorului.

Baia nu este foarte mare, dar este dotată cu absolut tot ce trebuie: cabina de duş şi duşul sunt funcţionale iar apa nu se infiltrează; consumabile de foarte bună calitate; uscător de păr; prosoape de un alb imaculat care au fost schimbate zilnic; apă fierbinte la orice oră.

Pe jos este parchet, un covoraş drăguţ şi... culmea... parchetul nu scârţâie!!!

Camera este bine antifonată, cât am stat acolo nu am auzit nici un zgomoţel... de la vecini, de pe hol... nimic... nimic!

Balconul, după cum v-am mai spus, intim, fără să ne vedem cu vecinii, este dotat cu o măsuţă şi un şezlong, cu balustradă din lemn masiv şi a fost locul meu preferat cât timp nu eram plecaţi... mai ales dimineaţa!

Fiecare cameră este dotată cu acces gratuit la Wi-Fi.

Pensiunea dispune de un restaurant de 50 de locuri, care are şi o terasă suspendată cu o panoramă minunată asupra zonei Voroneţului. Cea mai bună ciorbă de fasole în pâine am mâncat-o aici... ! Vă recomand şi mâncarea de hribi... tochitura moldovenească... ciorba rădăuţeană... sărmăluţe în cuib cu costiţă afumată... păstrăvi în cetină de brad... papanaşii cu smântână... yami, yami... ce mai... totul este la superlativ! Au un maestru bucătar renumit aici, câştigător al trofeului culinar „Barabula de aur” – Gura Humorului, 2010 şi 2013. Servirea este promptă, rapidă, băieţii simpatici şi cu simţul umorului. Porţiile mari, generoase... preţurile la fel! Dar măcar merită! Mâncarea este proaspătă, deosebit de gustoasă şi asta vă spune un om care găteşte des şi care este pretenţios la mâncare.

Ah, uitam să vă spun: neaparat trebuie să gustaţi afinata lor! Demenţială... !!!

Tot în pensiune mai găsim şi o cramă, situată la demisol, cu o capacitate de 30 de locuri.

Şi acum, să ieşim afară: o adevărată seră de flori multicolore! Noi am fost la sfârşitul lui mai, luna florilor, dar eu cred că cei de acolo se îngrijesc tot timpul să aibă flori. În curtea generoasă, găsim o parcare, două foişoare, a câte 25 de locuri fiecare, din care unul cu grătar, plită, proţap, cuptor. Foişoarele erau foarte frumos decorate şi utilate cu toate cele necesare gătitului.

Ce mi-a plăcut cât am stat aici a fost că am întâlnit oameni de calitate, cu bun simţ... nu tu muzică dată tare... nu tu manele... Toţi se distrau, se simţeau bine dar în limita bunului simţ.

În curtea pensiunii mai găsim şi un loc de joacă pentru copii, dotat cu leagăne mari şi frumoase, topogane, căsuţă, etc.

Dar piesa de rezistenţă a pensiunii, este noul şi modernul centru spa şi de agrement!

Este o clădire separată, amplasată chiar în spatele pensiunii şi este construită din fonduri europene. Preţul pentru cei cazaţi în pensiune este de 30 de lei, 3 ore. La intrare este o recepţie modernă, unde primeşti prosoapele şi papucii. Intri apoi în zona vestiarelor, unde găsim dulăpioare cu cheiţă, duşuri moderne, baie. Urmează piscina unde ne întâmpină o clădură plăcută şi o muzică în surdină. Când am intrat acolo, am exclamat, bineînţeles: wow!!! O piscină mare, jacuzzi, spaţii de relaxare, jocuri pentru copii, duşuri, sală pentru masaj, saună, lumini, culoare... Super!!! În timp ce ne bălăceam, vedeam prin geamuri munţii atât de aproape de noi... !!!

În aceeaşi clădire mai găsim şi o sală de sport modern echipată, masă de tenis, o sală de conferinţe şi o terasă cu vedere asupra zonei.

Dacă poposiţi pe meleaguri bucovinene, vă recomand din suflet această pensiune, care pe mine una m-a cucerit definitiv.

Tradiţiile populare sunt păstrate încă vii la Voroneţ iar în zilele de sărbătoare oamenii locului se îmbracă în frumosul port popular bucovinean.

Şi dacă o să ajungeţi în zonă, hai să vă spun ce se poate vizita în Voroneţ şi împrejurimi:

- Mănăstirea Voroneţ

- Mănăstirea Humor

- Mănăstirea Moldoviţa

- Ştrandul şi Parcul Ariniş

- Muzeul Obiceiurilor Populare din Bucovina

- Muzeul Ciprian Porumbescu

- Salina Cacica

Vechile tradiţii autentice sunt dezvăluite aici mai ales în preajma sărbătorilor de iarnă, unde eu mi-am propus să ajung anul acesta.

Vă doresc tuturor vacanţe minunate!

---

VIZUALIZĂRI: 5155 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI