Mai cautati!

TIPĂREȘTE

O mancare uscata de la botezul de cu o zi inainte - 16 lei de persoana, placerea de a ti se spune "Daca nu iti convine, pleaca", la 11 seara, pe 16 august (cand oricum nu aveai unde sa te duci) - 70 de lei pe noapte (credeau ei), placerea de a-ti prinde singur cina - 40 de lei (voi detalia), 8 ore in continuu de muzica populara si manele cu basul la maxim - de nepretuit. Dar sa incepem cu inceputul:

Recunosc, Pensiunea Nicodor nu a fost prima noastra optiune pentru minivacanta de Sfanta Marie. Nici a doua, nici a treia, nici... sunt aproape sigur ca a fost ultima. Recunosc, ne-am trezit cam tarziu, am facut rezervarea cu doar vreo 2 saptamani inainte.

Pe net totul parea ok, pozele ok, comentariile ok (per total). Nu aveam cine stie ce asteptari la 70 de ron pe noapte in mansarda - ni s-a spus ca astea sunt singurele camere ramase.

In prima zi, stiti cum e: orice se intampla, vrei sa te simti cat mai bine si cauti doar lucrurile pozitive. Nu m-a interesat ca nu exista un meniu (desi trebuie sa recunoasteti ca intrebarea: "Ce doriti sa mancati?" pune in dificultate pe oricine), nu m-a interesat ca ce am comandat a durat mai multicel (se mai intampla si la case mai mari), nici ca nota a venit pe o foaie scrisa de mana (71 de lei: 2 ciorbe fasole cu afumatura - 9 lei ciorba; 18 lei 3 cotlete la gratar; 20 de lei un pastrav cu mamaliguta si mujdei; 2 Ursus - 10 lei; o salata si o visinata, care chiar nu mai stiu cat au costat - restul) desi aveam pretentii de la o pensiune ridicata si cu fonduri europene. Ne simteam bine pentru prima zi.

Apoi a venit cina. A aparut si celalalt cuplu si ne-am decis sa comandam cam ce am vrea pentru cina. Ceilalti erau decisi sa incerce si ei pastravul. Raspunsul de la bucatarie a fost: "Ne pare rau, dar nu are cine sa il prinda! Maine avem un botez si suntem cam ocupati!" Dupa mai multe negocieri, baietii din grupul nostru au luat cate un minciog si s-au apucat de pescuit. In cateva secunde au prins mai mult de doi pesti (cati aveam noi nevoie) - doar era un bazin plin de pastravi, cred ca ii prindeau si cu mana. Mai de voie, mai de nevoie, ne-au facut cina. Am intrebat pentru a doua zi, la ce ora este micul dejun. Ni s-a spus ca intre 8 si 10.

La 9 dimineata eram jos, in zona restaurantului. Cand ne-am dus la bucatarie, o tanti foarte ofuscata si ocupata ne-a spus pe un ton destul de rastit ca suntem ultimii din pensiune care au venit sa manance "la ora asta" si ca nu va mai servi pe nimeni dupa noi. Imi cam pierise pofta de mancare, dar micul dejun a fost grozav. Am avut de toate (oua, mezeluri, branzeturi, legume, cafea) si numai 16 lei de persoana.

Dupa micul dejun ne-am plimbat un pic prin zona, apoi am inchiriat niste biciclete de la pensiune - 10 lei ora, dar biciclete bune, perfecte pentru trasee de munte. Pe la 2 a inceput botezul. Ne-am intors pe la un 3, am mers in alta parte pentru pranz (ca stiam deja ca sunt ocupati) si ne-am intors, in speranta unui somn de pranz. Imposibil! Muzica se auzea in camera de parca erai afara, langa boxe. Ne-am uitat la televizor!

Seara am stat pe una din terase incercand sa ignoram muzica. A mers oarecum, cel putin pana ne-am dus la culcare. Pe la un 11 fara un sfert am sunat la numarul pensiunii incercand sa aflam cam cat mai dureaza botezul si daca au de gand sa faca ceva cu muzica. Raspunsul lor a fost uimitor (cel putin): "Dar ce, se aude in camera? Cred ca sunteti prea stresati! Daca nu va convine, puteti sa plecati!" La un astfel de raspuns am cam capitulat. Am adormit spre 12. Chiar asteptam micul dejun de a doua zi.

La 9 eram pe tarasa, oarecum tematori ca iar suntem ultimii. De data asta am primit ceva zambete si niciun comentariu (nici din partea lor, nici din partea noastra). Asta pana cand ne-au adus platoul cu mancare. Ne-am trezit cu rulouri de sunca si crema cu hrean (de la botez, evident), niste cascaval uscat (ca doar fusese taiat cu o zi inainte, tot la botez), o crema de ton cu unt (tot botez, duh) si... in general chestii de la botez. Pot sa spun ca cel mai mult mi-a placut cafeaua.

La final, cand sa platim cazarea, am incercat un oarecare dialog cu una din doamnele de la pensiune. Am incercat sa-i explic faptul ca speram sa ne odihnim, ca am condus vreo 300 de km pentru liniste si pace in mijlocul naturii, chestii cam yoghine pentru "patroana", ca ar fi fost corect sa ne anunte din momentul in care am facut rezervarea ca au un botez, unii i-ar zice bun simt. Deloc impresionata, ne-a bagat, din nou, celebra placa: "Daca v-ati simtit asa de rau, de ce nu ati plecat?" Asta a fost prea mult. Fara alte comentarii i-am pus pe masa 100 de lei si i-am spus ca asta e suma de care noi ne-am simtit bine. Si am plecat.

Cineva imi spunea o ca "e imoral sa injuri partidul pe banii lui". Poate ca asta vi se pare ca am facut eu aici, scriind acest comentariu (da, ai platit cat ai vrut si mai ai si tupeul sa comentezi). Ei bine, noi am vrut doar sa ne simtim tratati ca niste oameni, am fi platit si in plus daca simteam ca pe cineva chiar il doare undeva de parerile, cererile sau rugamintile noastre. Am scris asta pentru ca altii sa evite dezamagirile noastre. In rest: am fost, am vazut, nu mai calcam acolo!

P. S. - Vazusem pe site pozele cu masa de biliard si masa de ping pong si chiar asteptam cu nerabdare sa le incercam. Nu s-a putut - acolo s-a tinut botezul!

---

VIZUALIZĂRI: 1804 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI