Ca acasa

TIPĂREȘTE

Am inceput sa scriu review-uri despre locurile vizitate anul acesta, insa, inexplicabil, tocmai de Maramures am uitat! :(Sper ca ma veti ierta, nu am dat intaietate destinatiilor anterioare intentionat, dar am trait cu impresia ca scrisesem despre prima mea experienta in Maramures...

Asadar, m-am hotarat ca anul acesta sa fac Sarbatorile de Pasti in tara. Pentru prima oara, efectiv am vrut sa vad cum e si in alte parti decat in satul situat la 19 km de Bucuresti, unde merg saptamanal si de toate sarbatorile legale! :)

Stiind ca nevasta-mea nu va sustine aceasta initiativa, am cautat si am ales intre Bucovina si Maramures. Avand in vedere ca vremea se anunta la fel de urata in ambele destinatii (ca dealtfel in toata tara), nu am fost convins incotro s-o apuc nici din acest punct de vedere, asa ca am afisat harta pe ecranul calculatorului, am invartit mouse-ul pana am uitat pe unde se afla si dupa ce l-am fixat intr-un punct, m-am uitat sa vad unde am nimerit. Si am nimerit mai aproape de Maramures...

Asa ca m-am axat pe tot ce insemna pensiune mai mica, pentru ca am o regula: Daca nu mergem mai mult de 2 familii caut neaparat o pensiune cu putine camere. Asa am ajuns la pensiunea Marcel, ale carei poze de pe site nu o dadeau de 2 stele cum era clasificata, ci de minim 3... Am sunat si am luat legatura cu Maria, sotia lui Marcel, al carui nume il are si pensiunea, si am intrebat daca mai e vreo camera libera. Raspunsul a fost afirmativ, din cele 4 camere pe care le are pensiunea, niciuna nefiind ocupata! Simtind probabil nedumerirea mea, mai ales ca mai erau vreo 12 zile pana de Sarbatori, Maria mi-a spus ca totul fusese rezervat de mult de catre 4 familii, dar ca intervenise ceva care i-a impiedicat sa mai poata ajunge. Si uite asa, am trimis un avans, mi-am informat sotia, si ne-am facut bagajele.

Am plecat din fata blocului pe data de 13, la ora 7 si dupa 587 de km, ne aflam in curtea pensiunii dupa 11 ore de mers lejer.

Cei doi, Marcel si Maria ne-au luat in brate si ne-au pupat de parca ne cunosteam de o viata! Am ramas impresionat de sinceritatea lor, de bunatatea si amabilitatea de care au dat dovada pe toata durata sederii noastre acolo.

Camerele, foarte mari, de cca 25 mp, mobilier modern care inca mai mirosea a nou, totul adus din Italia unde cei doi au lucrat pana acum doi ani, erau dispuse 2 sus si doua jos. Jos era bucataria si un living unde se lua masa, bucataria fiind mai mult ornamentala, pt ca mancarea se prepara intr-o a doua bucatarie situata in spatele vilei.

Sus un hol mare cu o masa si 4 scaune, cu un balcon pe fata si o fereastra mare pe spate, de unde puteai admira privelistea, cu pomii care inverzisera si niste dealuri care se vedeau in departare.

Singurul inconvenient, daca poate fi numit asa, si motivul pentru care pensiunea nu este clasificata la minimum 3 stele, este acela ca baia se afla pe hol si deservea cele doua camere de la etaj. Poate fi intr-adevar deranjant in conditiile in care nu sunt cel putin doua familii venite impreuna...

Privitor la mancare, nu am cuvinte sa va descriu ce festinuri ni s-au pregatit, si am observat ca cei doi parca nu erau multumiti ca nu mancam tot... Le-am explicat ca totul este delicios, dar in cantitati mult prea mari, si am realizat intr-un final ca ei, saracii, vazandu-ma destul de " pufos" se gandeau ca mananc mult!!! :) S-au luminat atunci, pentru ca isi inchipuiau,probabil ca nu ne place cum gatesc!

Marcel era bucatarul, cam tot era pregatit de el, si drobul, si fripturile, si garniturile, ciorbele, bulzul, mai putin salatele la care o lasa pe Maria. De palinca nu am ce sa comentez, strasnica! , painea facuta de mama lui Marcel in casa (locuia in apropiere) Cozonacii la fel, intr-un cuvant totul mai bine chiar ca acasa! (Asta pentru ca acasa trebuie trudit ceva ca sa le faci pe toate)

Am ramas impresionat de oamenii de acolo, care se salutau si salutau pe oricine, ca odinioara, pe vremea bunicilor nostri, de faptul ca traditiile s-au pastrat si toata lumea era imbracata in straie traditionale, specifice maramuresenilor, si cel mai important, lumea a ramas foarte credincioasa!

Am vazut asta in zilele de Sarbatoare pe care le-am petrecut, in care am mers la Manastirea Petrova, aflata la 5 km de Rona de Jos, singura manastire in care, dupa spusele celor de acolo, slujbele se tin si in limba romana si in ucraineana. De fapt am si observat cativa calugari care sigur venisera din tara vecina, ale carei granite se vedeau la 1 km distanta. Manastirea este micuta si foarte cocheta, dar langa aceasta s-a inceput constructia uneia mult mai mari, constructie la care contribuie si cei din satele din imprejurimi. Parintele de acolo, Agaton Oprisan, este cel care a pus bazele, calugarii de acolo sunt ocupati toata ziua cu oile si vacile pe care manastirea le are si din care se asigura traiul, tot in cadrul manastirii sunt si camere de inchiriat pentru pelerinii care vin acolo, intr-un cuvant, toata aprecierea!

In prima zi si a doua zi de Pasti, dupa ce am participat la slujbe, toti cei prezenti am fost invitati la masa, unde am mancat alaturi de parinte si calugari. Ospitalitate de la un capat la celalalt!

Distanta fata de Sighet era de 25 km, asa ca nu am putut sa nu mergem sa vedem cimitirul de la Sapanta si manastirea de maici de acolo. Orasul nu prea am avut cand sa-l vizitam, insa l-am vazut curat, ingrijit, cu arhitectura pastrata asa cum a fost ea.

Cred ca Revelionul il voi petrece tot acolo, daca iarna nu va fi prea grea! ;)

Am uitat sa precizez ca pensiunea are o curte incapatoare cu doua garajuri si spatii suficiente de parcare,iar in spate langa pajistea care incepe,se afla un foisor in care am mancat de cateva ori. Dumnezeu a tinut cu noi si vremea a fost frumoasa,in preziua plecarii noastre spre seara,incepand sa ploua.

---

VIZUALIZĂRI: 2597 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI