Nemulțumiți de pensiune, nu de zonă

TIPĂREȘTE

La început nu am vrut să pun acest review având în vedere că nu este unul plăcut și e din 2010, dar consider că membrii acestei comunități merită să fie bine informați când aleg o destinație, mai ales că se vede că nimic nu s-a schimbat acolo.

Am căutat îndelung un locșor frumos în Mărginimea Sibiului până ne-am hotărât asupra acestuia datorită pozelor și a faptului că nu găsisem comentarii negative. Ulterior am observat că pe alte site-uri de informare acestea dispar, cum a dispărut și al nostru...

Localizarea de acum o știți, din celelalte relatări, greu de dibuit și ajuns, pe acel pod care te temi că va pica.

Noi într-adevăr ne-am întâlnit și cu proprietara pe drum care este alta decât doamna blondă care face mâncarea în pensiune și care este de fapt soția administratorului pensiunii și din ce am aflat ulterior din sat este la origini textilistă și apoi a studiat asistența medicală.

Când am ajuns noi nu ne-a întâmpinat nimeni, am găsit la recepție pe fata administratorului care ne-a dat camera. Camera, mică, modestă, cu un tv la care semnalul era foarte slab, iar semnalul wifi exista doar pe balcon. Baia, cu ușor miros de fosă, care pe urmă a creat probleme, înfundându-se, dându-se vina pe familiile cu copii care aruncă scutece în vasul de toaletă. Dacă ăsta a fost motivul, nu am dovezi.

După ce ne-am cazat am întâlnit-o și pe doamna blondă ce se ocupă de masa turiștilor dorind să mâncăm ceva mai puțin gras și nu în ulei. Se pare că acest lucru nu a reușit să îl realizeze persoana cu pricina, având în meniu doar mâncăruri grase, în ulei. Am întrebat-o totuși, unde am putea să mâncăm în acest sat și ni s-a spus că nu există în Gura Râului restaurante. Și totuși existau. A trebuit să umblăm prin Sibiel și alte sate prin împrejurimi până când am descoperit un restaurant adevărat în acel sat, prin bunăvoința unui chelner de la un hotel din satele vecine, căruia i se făcuse milă de noi la cât ne-am plimbat. Chiar și în Sibiu am mâncat datorită acestui incovenient de la pensiune. După ce am descoperit noi acel restaurant au venit și familiile cu copii la acel restaurant, fiind de asemenea nemulțumiți de serviciile culinare oferite de 'maestrul bucătar' al pensiunii Lacul de Argint.

Singurul plus este faptul că are mult spațiu de joacă pentru copii și este pe malul pârâului.

Am fost pe punctul de a ne muta dar aveam multe bagaje și am încercat să stăm cât mai puțin în perimetrul pensiunii.

Dacă îi lauzi pe administratori, seara te servesc din partea casei cu țuică și îți depană poveștile lor, inclusiv povestea pe care o auzeam de la balcon în fiecare seară cum că proprietarii mai au o pensiune ce se închiriază la cheie, dotată complet cu ustensile italiene profesionale.

Am vizitat în schimb barajul din zonă, Păltinișul, care de anul ăsta are drum de legătură direct din sat, Sibiul, Sibielul.

Exteriorul pensiunii este impecabil în schimb, cu parcare suficientă, loc de joacă pentru copii. Dar asta nu îmi schimbă concluzia că această pensiune este de evitat.

---

VIZUALIZĂRI: 1554 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI