Un loc frumos și liniștit

TIPĂREȘTE

Acum câțiva ani, vizitând Sibiul, am ales să ne cazăm în Rășinari. Era iarnă, totul era înghețat și alb, dar atât de mult mi-a plăcut zona, atât de tare m-au încântat oamenii pe care i-am întâlnit, încât mi-am promis că voi reveni vara, pentru mă putea bucura de frumusețea peisajului. Anii au trecut și ocazia nu s-a mai ivit, asta până anul trecut, când am făcut un mic circuit prin țară, având Sibiul ca ultim oraș în care doream să poposim înainte de a ajunge acasă.

Cum în Rășinari am fost, chiar dacă doar pentru o noapte, de data asta am ales Gura Râului, localitate situată la 24 km (30 minute) de Sibiu, în mare parte datorită articolelor pe care le-am citit aici, pe site, de-a lungul timpului. De ce am ales cazare în Gura Râului și nu în Sibiu? Motivele sunt multe, unul dintre ele fiind prețul mult mai mic al unei nopți de cazare, astfel că puteam sta 2 nopți plătind aproape aceeași bani pe care i-am fi dat pentru o noapte la un hotel bun în Sibiu. Dar prețul nu a fost principalul motiv, m-a încântat mai mult ideea de a combina atmosfera rustică, liniștită de la țară cu agitația unui oraș. Așa puteam să ne bucurăm de dimineți liniștite într-un loc frumos, peste zi să umblăm cât de țin picioarele pe străzile orașului știind că seara ne vom întoarce la căsuța care a însemnat ,,acasă” pentru 2 nopți și putem sta în curte până când oboseala ne trimite în camere.

Dacă la Eșelnița (vezi impresii) și Rânca (vezi impresii) am stat în pensiuni moderne, cu camere frumos decorate, aici, în Mărginimea Sibiului, mi se părea că genul ăsta de cazare nu m-ar face să simt atât de bine atmosfera locului. Deci pretențiile nu erau mari, doream ceva simplu, rustic, curat și la un preț convenabil. După ce am studiat ofertele, am ales o pensiune recent construită, despre care nu am găsit prea multe referințe înainte de plecare, dar care m-a cucerit încă de când i-am citit descrierea: o pensiune recent construită, de unde poți privi întreg satul de sus... un loc care îți aduce aminte de copilărie, de frumos. Privind și pozele, mi-am dat seama că era exact ce căutam :)

Am sunat și am rezervat două camere duble pentru 2 nopți, la prețul de 90 lei/cameră/noapte, am plătit un mic avans prin bancă și totul s-a rezolvat foarte repede.

Pensiunea este amplasată într-o zonă liniștită a satului, undeva foarte aproape de barajul de acumulare și, deși am ajuns după lăsarea întunericului, undeva pe la ora 22, am găsit-o ușor cu ajutorul GPS-ului.

Mașina poate fi parcată fie în curte, unde este loc pentru două mașini, fie pe stradă, în fața pensiunii. Ambele variante sunt ok, strada pe care se află pensiunea este mai lată, nu este foarte circulată și are case doar pe o parte, așa că mașina este în siguranță și dacă o parcați afară din curte.

Pensiunea Hanzu Darius are doar 4 camere, două duble și două triple, toate amplasate la etaj, una lângă cealaltă, accesul făcându-se dintr-un coridor comun.

Parterul este dedicat în totalitate spațiului comun, existând aici un living mare și luminos și o bucătărie complet utilată și mobilată. În living, pe lângă mese și scaune, am găsit și o canapea cu fotolii, un televizor mare și o stație pentru muzică. Bucătăria, despărțită de living printr-un bar, are mobilier modern și este dotată cu tot ceea ce este nevoie: veselă, tacâmuri, oale, filtru de cafea, prăjitor de pâine, frigider cu congelator. Tot la parter se află și o toaletă comună, astfel încât cei care își petrec timpul în living sau în curte să nu fie nevoiți să urce scările până în camere.

Camera în care am stat a fost una triplă, destul de mare, mobilată în stil minimalist, aveam un pat dublu și unul simplu, iar o comodă cu câteva rafturi, pe care stătea televizorul, a fost singurul spațiu de depozitare a hainelor.

Balconul, pe care l-am folosit doar pentru a face câteva poze dimineața, nu este mare, dar oferă o priveliște frumoasă asupra satului și a munților din jur.

Baia este micuță, dar curată și frumos amenajată, singurul inconvenient fiind că geamul dădea în holul comun. Nu prea mi-a plăcut asta, dar nici nu m-a deranjat atât de tare. În rest am avut cabină de duș cu perdea, prosoape și uscător de păr. Totul curat, simplu și frumos.

Curtea pensiunii este destul de mare, o parte a acesteia, cea din apropierea porții, este ocupată cu mașini, iar partea mai mare, mai largă, este amenajată pentru turiști. O masă mare cu bănci din lemn masiv, aflată sub un acoperiș care te ferea atât de ploaie cât și de soare, un balansoar frumos, o canapea din ratan cu fotolii, un grătar aflat în spatele curții, toate au fost mai mult decât suficiente pentru a petrece acolo multe ore plăcute atât dimineața cât și seara până târziu.

Ei, dar partea care mi-a plăcut cel mai mult a fost zona verde din spatele curții, un deal înverzit pe care se afla o livadă de pomi fructiferi. O alee pietruită, albă, urca pe deal și ducea spre un foișor care m-a atras încă de când l-am văzut în poze. Aici îmi beam cafeaua în fiecare dimineață, înainte să se trezească ceilalți, aici îmi umpleam sufletul de frumusețe. Fiind amplasat sus, pe deal, foișorul oferă o imagine perfectă a împrejurimilor satului și, oriunde mă uitam, vedeam mult verde. Tot aici, pe deal, există amenajat și un loc de joacă pentru cei mici.

Proprietarii, niște oameni tineri, drăguți și mereu dispuși să te ajute cu orice este nevoie, locuiesc în aceeași curte, având casa lipită de pensiune. Darius, cel al cărui nume îl poartă pensiunea, este fiul cel mare, un băiețel micuț dar tare vorbăreț, descurcăreț și mai ales harnic. :)

Până la urmă această pensiune mi-a oferit tot ceea ce am căutat: un loc simplu, curat, frumos și aproape de natură. Am făcut o plimbare la barajul de acumulare, am petrecut 6 ore în muzeul Astra din Dumbrava Sibiului și nu aș fi plecat de acolo dacă nu se apropia ora închiderii, am vizitat Sibiul după ora 23 și l-am găsit plin de viață, cu terasele pline de oameni și ospătari amabili și zâmbitori, am revenit pe străzile frumoase din centrul vechi și în timpul zilei, am băut cafele pe terase, ne-am plimbat și ne-am relaxat. Dar seara reveneam în liniștea satului, iar diminețile le petreceam în foișor, unde susurul râului ce trece prin fața porții și ciripitul păsărelelor erau singurele zgomote mai puternice decât gândurile mele. :)

---

VIZUALIZĂRI: 2006 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI