Pensiunea Dana, un loc unde te simti ca acasa

TIPĂREȘTE

La pensiunea Dana din Horezu am ajuns intr-o seara de vineri, tarziu, pe la unsprezece.

Plecasem de acasa tarziu, din motive de lucru pana pe la cinci, fara rezervare, doar cu speranta ca nu o sa dormim in masina. De pe drum am sunat la cateva pensiuni, imi pusesem eu in cap ca trebuie sa ne cazam la Polovragi. Pe la toti ocupat, ba chiar unii mi-au spus ca primesc doar prieteni si cunostinte (de ce or mai fi dat-o pe net?)! Am gasit ceva la Baia de Fier, dar pe langa ca pretul era cam mare, 140 de lei camera tripla, era si cam departe. Am mai cautat odata si m-am hotarat sa sun la o pensiune din Horezu, la noroc. O doamna draguta ne-a promis cazare si chiar masa, in ciuda orei tarzii.

Pe la ora 11 am ajuns la Pensiunea Dana, pe strada Olari nr. 15. Scumpul nostru GPS, care ne-a ratacit in multe locuri, ne-a dus de data asta pana la poarta.

Ne-a intampinat un domn foarte dragut care ne-a aratat camerele. O tripla pentru familia mea si o dubla pentru fratele si cumnata mea. 100 de lei tripla, 80 de lei dubla. Curat, televizor, baie proprie, chiar si papuci de casa! Spatios si curat.

Ne-am lasat bagajele si am mers la masa, in foisor. Liniste, doar zeci de greieri cantau de mama focului. Doamna Marioara, gazda, pusese masa dinainte. Ne-a servit cu snitele de pui cu piure, cu tuica de casa si culmea, la ora aceea, cu clatite!

Dupa masa am dormit ca niste prunci pana dimineata. Abia atunci am vazut noi ca ne-a pus Dumnezeu mana in cap: o curte frumoasa, plina de flori, gazon proaspat tuns, loc de joaca, balansoar, masa de tenis... Ca si in seara precedenta, masa ne astepta. A fost un mic dejun pe cinste, la masa din foisor, mangaiati de razele soarelui de mai si serviti cu mare amabilitate de bunele noastre gazde.

Ad-hoc am hotarat sa ramanem in zona inca o zi (si o noapte) ca prea era frumos! De acasa vorbisem sa dormim o noapte la Ranca, dar ne-am razgandit si bine am facut. Gazdele ne-au spus despre obiectivele turistice din zona si asa am petrecut o zi foarte frumoasa in zona Horezu.

Seara ne-am intors obositi, dar multumiti, la Doamna Marioara care ne-a asteptat cu supa cu taitei, din gaina de casa, cu tochitura si cu prajituri (tot de casa). Dimineata urmatoare am mai primit un mic dejun la fel de gustos si a trebuit sa plecam. Din pacate si lucrurile bune au un sfarsit!

Ceea ce vreau sa subliniez in final este ca rareori am intalnit atata amabilitate ca la oamenii astia. Nu au facut altceva decat sa se straduiasca sa ne faca sa ne simtim cat mai bine, pastrand insa discretia, fara sa ne deranjeze in vreun fel. Niste oameni de mare bun simt, care chiar stiu sa administreze o pensiune care merita cu prisosinta trei margarete.

Ar mai fi demn de mentionat faptul ca exista in cadrul pensiunii si doua bucatarii,un gratar si o sala de mese,un salon,dotate cu tot ce trebuie, pentru cei care vor sa-si pregateasca propriile mancaruri desi e pacat,va asigur, gazda e o bucatareasa foarte buna,iar preturile sunt bune.

---

VIZUALIZĂRI: 2120 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI