Pensiunea Cotiso - pe un picior de plai, pe-o gura de rai...

TIPĂREȘTE

Asadar, dupa sejurul petrecut pe litoralul bulgaresc, am hotarat ca zilelele ramase din concediu sa ni le petrecem undeva la munte, in Romania, iar la recomandarea unui prieten am ales judetul Hunedoara, zona Orastie. De ce? Pentru ca si fiica-mea, care trece clasa a 5-a, este fascinata de istoria dacilor, de tot ce inseamna nasterea si formarea poporului roman, la numeroasele intrebari pe care mi le adresa pe acest subiect, raspunzandu-i invariabil: te voi duce odata sa vezi cu ochii tai acele locuri.

Asa ca zis si facut, dupa un drum de aproape 7 ore din Bucuresti, am ajuns la pensiunea Cotiso din localitatea Costesti, foarte aproape de cetatile dacice.

De la sosire ne-a impresionat curtea pensiunii, care, am aflat ulterior, se intinde pe un hectar, avand amenajate foisoare, locuri de joaca pentru copii, teren de tenis cu piciorul, hamace pentru relaxare, mai multe locuri pentru gratar si cateva bancute, astfel incat pe fiica-mea o ”pierdeam” mai mereu pe acolo. Nu ne era teama ptr, ca era permanent inconjurata de cei trei catei ai pensiunii, pe care ii mai hranea cu ce ramanea de la masa, astfel ca prietenia lor devenise una extrem de stransa.

Peisajul interior este completat de paraul care curge prin spatele pensiunii in care, daca vrei, te puteai racori in zilele calduroase de vara, existând un perimetru special pregatit de proprietarii pensiunii pentru asa ceva.

Am optat pentru o camera cu pat dublu, 100 lei/noapte, dar pe care recunosc ca nu l-am incercat, eu preferand o saltea pneumatica adusa in bagaje, ”cedând” patul sotiei si fetitei. Existau insa si camere cu trei, chiar patru paturi, e adevarat, la un pret ceva mai mare. Nu as trece cu vederea nici baia din camera, modern amenajata, cu tot ceea ce trebuie, iar spre deosebire de alte pensiuni pe unde am mai fost, personal mi-a placut ca apa calda venea imediat, nu trebuia sa astepti cateva minute.

Balconul camerei, unul spatios, dadea chiar spre rau, acolo petrecandu-mi de multe ori minute bune admirând muntii Orastiei, ascultând susurul apei si ”soaptele” vantului care cobora dinspre padure purtând povestile de vitejie demult apuse ale strabunilor nostri daci.

Despre ospitalitatea familiei Stanciu - proprietara pensiunii - nu are rost sa mai mentionez, a fost una extraordinara. Cu dl. Stanciu, un roman adevarat de prin partile Covasnei adus de destin in Hunedoara, am stat deseori de vorba in racoarea serilor de munte, ascultandu-i povestea vietii, pe care cu siguranta v-o va impartasi si dvs. atunci când ii veti trece pragul casei. Iar increderea pe care ne-a acordat-o d-na Mariana Stanciu (moldoveanca din zona Iasilor, sic!) nu am mai intalnit-o nicaieri, un astfel de exemplu fiind faptul ca ne-a indicat de la bun inceput frigiderul cu bauturi din care ne puteam servi in voie cu bere, vin, apa sau suc, cu rugamintea dansei de a preciza in final cat am consumat (!!!).

Masa putea fi servita si de la pensiune, mâncarea fiind una delicioasa, cu produse pregatite numai in gospodarie, sau se putea manca si din traista cum se spune, existând si o bucatarie numita ”a turistilor”, unde puteai gasi tot ce aveai nevoie pentru a-ti pregati mic dejun, pranz sau cina. Noi am optat doar pentru pranz luat de la pensiune, micul dejun si cina fiind in ”responsabilitatea” proprie, chiar daca seara nu ne puteam abtine sa comandam delicioasa placinta cu afine sau iaurt pregatita de fata familiei Stanciu.

Pensiunea Cotiso este deschisa tot timpul anului, aici putând fi organizate si tabere pentru copii, team-building-uri, petrecerile de Craciun, Revelion sau Pasti, dar existând suficient spatiu si pentru amplasarea de corturi.

Despre obiectivele turistice vizitate, bineinteles nu am ratat Sarmisegetuza Regia, unde as da o bila neagra autoritatilor judetene care nu sunt in stare sa asfalteze un drum de 18 km spre cea mai importanta atractie turistica a zonei, drumul cu pietris punând la incercare rabdarea soferilor si rezistenta masinilor, cetatea Costesti-Cetatuie, drumetie de 30 de minute pe jos pe carare forestiera, baile termale de la Geoagiu, castelul Corvinilor din Hunedoara, şi nu în ultimul rand Mănăstirea Prislop unde este mormântul parintelui Arsenie Boca, loc de credinta si reculegere al romanilor la care va recomand din inima sa ajungeti pentru ca nu veti regreta.

Se mai pot vizita Arsenal Park din Orastie, expozitia dinozaurilor din Hateg, cetatea medievala din Deva, cetatea dacica de la Blidaru (unde noi nu am ajuns dar dintr-o intamplare stranie demna de dosarele X), cetatea Fetelor Albe, schitul Tuturor Sfintilor Romani din Gradistea de Munte, Ulpia Traiana Sarmisegetuza.

Asadar, inainte de revenirea la serviciu, mi-am ”incarcat bateriile” pe mirifice plaiuri strabune, intr-o zona plina de istorie si spiritualitate, pe care o recomand tuturor celor care simt si gândesc romaneste.

---

VIZUALIZĂRI: 2460 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI