Conacul lui Maldăr – răsfăț boieresc

TIPĂREȘTE

Deși trebuia să consumăm un voucher primit pentru o aniversare în octombrie trecut, din tot felul de motive care nu au depins doar de noi, am ajuns în acest loc pe la începutul lui decembrie, după ce am amânat de două ori rezervările. Ne-am bucurat că am reușit totuși să călcăm pragul acestei proprietăți și mărturisesc, experiența este una de povestit.

Conacul lui Maldăr

Sat Măldărești, Jud. Vâlcea

Pe drumul DC 65C

website: https://conaculmaldar.ro/

Mai simplu spus, la nici 4 km mai la sud de drumul național ce străbate Horezu, conacul din Măldărești așezat într-o zonă turistică foarte ofertantă, este o surpriză extrem de plăcută.

La origine o veche culă boierească din sec. al XIX-lea, conacul și domeniul de 8.000 mp pe care se înalță, se află în prezent în proprietatea familiei unor oameni de afaceri din Craiova. Inițial aceasta a fost o investiție care se voia o casă de vacanță pentru uzul familiei, dar după restaurare și reamenajare, în anul 2012, conacul a fost introdus în circuitul turistic drept hotel istoric. Și pentru că trebuia să poarte un nume, legenda căpitanului Tudor Maldăr a fost sursă de inspitație pentru proprietari.

Conacul modernizat, dar care păstrează parfumul de epocă, își primește oaspeții pe un domeniu plin de verdeață și alei pavate cu piatră, înconjurat de un gard de lemn și porți sculptate.

După ce treci de poartă, aleea care urcă șerpuit te conduce printre brazi la clădirea albă elegantă și impunătoare, cu arcade la cerdac și detalii arhitecturale care îi dau un aer nobiliar din trecut. Nu departe de această primă clădire a conacului, despărțită doar de un mic parc și o parcare, o veche anexă restaurată și ea, se asortează cu prima și adăpostește la parter, restaurantul complexului.

Ceva mai la dreapta o piscină în aer liber, cu loc de șezlonguri împrejur, face pereche cu un foișor dichisit, ambele foarte potrivite pentru odihnă și relaxare în perioadele calde din an.

Peluzele sunt bine îngrijite, aranjamentele plantelor și arbuștilor făcute de designeri peisagisti sunt extrem de plăcute vederii, imaginea de ansamblu inspirând simplitate și bun gust. Într-un cuvânt, eleganța este cea care se reflectă peste tot în acest domeniu.

Conacului lui Maldăr are 18 camere, dintre care 14 duble și 4 single. Fiecare camera este unicat întrucât mobilierul și decorurile sunt adecvate în funcție de dimensiune și poziționare. Denumite cu nume de personaje desprinse din legende, șederea la conac poate fi o experiență diferită, dacă alegi să dormi în camera la Domnița Ruxandra sau la Jupân Vintilă, la Duduca Olguța ori la Darie haiducul J.

Atât în camere cât și în restaurant predomină mobilierul autentic de lemn, manufacturat în urmă cu zeci de ani, acum recondiționat și împrospătat. Combinația inspirată de culori, vechile grinzi în stil brâncovenesc lăsate la vedere pe tavane, albul imaculat al pereților, candelabrele și decorațiunile fac o atmosferă rafinată în orice colț te-ai afla. Tablouri cu rame bogate sau obiecte de ceramică împodobesc pereții prin unele locuri, iar scoarțele oltenești cu motive geometrice țin loc de covoare.

Modul în care au fost îmbinate elementele de arhitectură și design interior, dar și atenția la detalii, fac din conac un loc foarte plăcut, în care îți dorești să revii.

Musafirii sunt primiți începând cu ora 17:00, dar nu înainte ca aceștia să rostească parolele la unul dintre numerele de telefon bătute-n poarta aflată chiar la drum. De plecat, trebuie să pleci cel târziu la ora 13:00, unii împinși de la spate că se tot dau uitați pe terase și pe pajiști, dar dacă într-un sfârșit ai luat drumul către ieșire, un sensor te simte mintenaș, că și deschide poarta.

Deși am ajuns chiar mai târziu cu o oră decât anunțasem, n-a fost cu supărare, iar doamnele care deserveau zona restaurantului au fost amabile și ne-au păstrat bucatele, așa că n-am avut resturi la cină.

Noi am nimerit din prima la restaurant pentru că era clădirea cu cele mai multe lumini aprinse dar pesemne și pentru că simțurile ne-au călăuzit, căci între timp ne venise foamea. Tot aici am găsit persoana care ne-a condus la recepție pentru check-in, în clădirea principală. Formalitățile n-au durat decât câteva minute, că aruncasem deja buzduganul de pe drum și știau cu cine au de-a face, apoi am primit cheia camerei.

Serviciile de cazare costă desigur, dar prețurile sunt în fel și chip ba din cauză de perioadă, ba de marimea și poziționarea camerelor, astfel că acestea pot varia de la 80 de euro/noapte, preț în care este inclus micul dejun, până la 150 de euro/noapte care include cazare și demipensiune. Dar ca să aflați care-cum sunt, mai bine să cereți oferta ([url=mailto:rezervari@conaculmaldar.ro]rezervari@conaculmaldar.ro[/url]) și gândiți- vă unde v-ar plăcea să ședeți: la parter, la etaj sau la mansardă, ori declarați dacă vreți să coborâți la micul dejun în papuci, ca să vă pună în corpul cu restaurantul. Pentru cei care vor răsfăț de weekend, cazarea este acceptată pentru minim 2 nopți.

Despre parcare nu trebuie să vă faceți griji pen’că domeniul are locuri suficiente pentru mașinile oaspeților și în plus, vă garantează siguranță maximă, grație sistemului de acces.

Chiar dacă locul are un aer istoric de secol XVIII, facilitățile moderne sunt prezente și hulubăria a fost upgradată la Internet. Noi am uzat de el foarte puțin, în mare parte din timp fiind plecați să ne julim genunchii prin peșteri apoi să ne rugăm pe la mânăstiri să mai avem ligamentele încrucișate.

Piscina exterioară ar fi o altă facilitate gratuită, dar nouă ne-au arătat-o fără pic de apă. Așa ne trebuie, dacă am întarziat două anotimpuri! Norocoșii care vor merge pe timp de vară, sper să beneficieze din plin de bălăceală dar și de foișorul din apropiere, că prea arăta perfect pentru un bar cu răcoritoare și fructe proaspete de sezon – astea sunt dorințe de-ale mele, dar poate vi se împlinesc vouă.

Despre curățenie, am de zis doar cuvinte de laudă, căci toate sunt întreținute ca la marile curți boierești.

În ceea ce privește modalitatea de plată, cu siguranță veți fi mulțumiți, pentru că flexibilitatea este atât de mare, încât puteți să achitați cash, cu cardul, cu tichete de vacanță, prin virament bancar sau chiar cu foaie de vărsământ. Ca lumea, nu?

Inițial, făcusem rezervarea pentru Ana Doamna, cameră dublă matrimonială, aflată la parterul corpului principal. N-a fost să fie! Și dacă tot am renunțat la ceva ce se presupunea frumos, elegant și ultra confortabil, am cerut în schimb 3 camere, că între timp am mai corupt niște prieteni. Și pentru că nici ei nu erau mofturoși, am ales cu toții din ce mai rămăsese, adică odăi la mansardă. Dar să nu vă imaginați că ne-a părut rău!

Noi ne-am petrecut cele două nopți în camera Jupân Gheorghe plasată în corpul cu restaurantul, ca și Darie haiducul, camera prietenilor. Celălalt cuplu a acceptat Cuibul lui Anghel - la mansarda din corpul principal.

Jupân Gheorghe ne-a primit într-un spațiu prietenos, cu mobilier sculptat, decoruri tematice ca în tot conacul, cu perdele scrobite la ferestre și atmosferă caldă. Deși la mansardă, este una dintre puținele odăi cu balcon. O măsuță și două scăunele cu trei picioare ne invitau la o cafeluță cu taifas, dar ce păcat! Vremea în weekendul acela n-a ținut deloc cu noi.

La confortul boieresc au contribuit utilările moderne de care jupânul nu ducea lipsă, cum ar fi TV-ul cu ecran plat, minibarul sau kit-ul pentru ceai/cafea. Carafa pentru pentru fiert apa era o piesă foarte frumoasă.

Salteaua a fost foarte confortabilă, iar lenjeria de pat din bumbac, brodată discret cu un model țărănesc, înfășa pilote, perne și perinuțe mai mici, toate de câte o persoană. Somnul nostru a fost bun și liniștit.

În baie am găsit de toate: consumabile, uscător de păr, prosoape și halate - albe spuma laptelui. Aaa și să nu uit, cele două pahare de pe chiuvetă, erau de sticlă groasă, deci n-am avut nicio emoție că mi se răstoarnă periuța de dinți pe jos.

Au existat și ceva scăpări poate pentru unii fără importanță, dar mi-a lipsit lampa de pe noptieră, mai ales că trebuia să mă ridic din pat ca să sting lumina. Și că veni vorba de lumină, trebuie să vă spun că la lăsarea serii conacul este învăluit într-un aer misterios dat de lumină caldă și discretă, dar care nu este neapărat pe gustul tuturor. Nici eu nu sunt adepta unei iluminări slabe.

În restaurant, mesele erau pregătite de oaspeți, sfeșnicele foarte elegante, vesela și tacâmurile de asemenea. În fața șemineului în care ardea focul, mobilierul scund în stil baroc, te invita să savurezi o cafea sau o băutură, stând la o poveste într-o atmosferă liniștită, cu muzică străbătând de undeva din background.

Meniul nu este a-la-carte, ci în fiecare zi la micul dejun, se anunță felurile de mâncare care pot fi servite în ziua respectivă. Oaspeții trebuie să anunțe din timp dacă doresc să ia prânzul sau cina, astfel încât gazdele să se pregătească pentru numărul de persoane, în mod corespunzător. Felurile de mâncare sunt și ele inspirate de ospețele boierești, iar prăjituricile homemade însoțesc ceaiul sau cafeaua.

Ca tot drumețul obosit și prăfuit care trage seara la han, noi am vrut să luăm cina așa că am avut de ales din câte două tipuri de mizilic, fel principal și desert, dar și două băuturi care să ne deschidă apetitul. Toate erau descrise pe o coală de hârtie sub denumire sugestivă - Cină între prieteni la conac. Pe noi chiar ne nimerise!

Tot cam așa trebuie să fi fost conceput și prânzul, poate cu o zamă caldă inclusă, dar noi nu am fost interesați, căci ne-am petrecut ziua prin alte locuri.

Sâmbătă seara am fi fost invitați și la o cină romantică, dar cum umblarăm pe coclauri și n-am onorat invitația, n-aș putea să vă spui ce s-a băut și ce s-a mâncat. Am mai prins doar resturile unui foc de tabără undeva în zona piscinei, dar pe care l-am privit doar de la departe.

Micul dejun inclus în prețul plătit la rezervare, a fost o surpriză mai mult decât plăcută. Când am fost noi, servirea se făcea la masă (adică nu era bufet suedez). Meniul a fost foarte bogat în gustări cu cărnuri, legume și brânzeturi, unt, dulcețuri și pită coaptă pe vatră, dar și gustrări calde gătite în stil țărănesc. Așa se face că în cele două zile de mic-dejun am primit omletă țărănească, plăcinte cu branză și spanac, cartofi gratinați la cuptor, în mici vase de ceramică, însoțite de suc de portocale, ceai și cafea, fructe confiate și prăjiturici home made. Apoi finalul, era apoteotic, cu un desert special și inedit. Îmi amintesc de cel din dimineata de duminică, servit în pahare de sticlă și făcut din confit de măr cu mirodenii, iaurt grecesc, nuci măcinate și cereale de porumb stropite cu câteva picături de miere.

Bun-bun de tot și mai mult decat suficient, micul dejun.

Zona este atât de ofertantă că este foarte greu să te hotărăști ce să vizitezi mai întâi, dacă stai doar un weekend. De la drumeții până la obiective naturale (muzeul Trovanților, cheile Oltețului) peșteri (Muierii, Polovragi, Liliecilor), cule oltenești (Cula Greceanu, Cula Gheorghe Duca), biserici și mânăstiri, toate sunt atracții pentru care merită să ajungi în zonă.

---

VIZUALIZĂRI: 3461 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI