Picturi murale la Casa Noastra Sinaia

TIPĂREȘTE

De mai multe ori ne-am cazat la Casa Noastra, in Sinaia, in drum spre sau dinspre Marea Neagra, fiind o cazare cam pe la jumatatea distantei spre/ dinspre casa. In acest an, in drumul nostru spre Bucuresti, am luat in calcul inca o sedere aici. Trebuind sa ajungem dupa amiaza in Bucuresti, am pornit cu o zi inainte, dupa amiaza, la gandul sa ne oprim in Sinaia.

De ce Casa Noastra? Nu pentru ca ne-ar place in mod deosebit, sau pentru ca este singura pensiune din Sinaia. Ci pentru ca aici te poti caza la orice ora din zi, si mai ales noapte (si de data asta am ajuns acolo pe la ora 1 si ceva), gasesti in mod sigur camera libera (au mai multe corpuri de cladiri), este ieftin, ai parcare gratuita, este curat, cald si poti servi si micul dejun la ei. Suficiente motive sa ne cazam aici, nu?

Dar sa o luam de la inceput. Dupa ce ne oprim in mai multe locuri pe drum, inclusiv in Sighisoara, pe care nu puteam sa o ratam, chiar daca era seara tarziu, ajungem putin dupa ora 1 in Sinaia. Mergem tinta la Casa Noastra. Ne parcam masina in parcarea pe jumatate plina si sunam la receptie. Au camere libere, desigur, 80 ron camera. Bun! Primim camera 108, la etajul 1 intr-un corp de cladire nou, in care nu mai statusem pana atunci.

Urcam deci la etajul 1 si incepem sa mergem si sa tot mergem pe niste coridoare inguste si intortocheate de mai mare dragul... Parca nu se mai terminau... Dupa ce facem vreo 4-5 astfel de "intoarceri" (de-l intrebam deja pe omul care ne conducea daca mai avem mult sau ajungem la telecabina :)), ajungem la capatul culoarului. Ni se ofera, la alegere, camerele 107 sau 108. Alegem 108, era mai spatioasa decat vecina. Cu mult.

Camera 108

Zugravita in alb, fara mari pretentii. Nici nu ne asteptam la cine stie ce. Pe jos podele laminate, ieftine, de calitate proasta, cam foarte folosite, si un covoras mic, oval, in mijlocul camerei. Mobilierul strict necesar- un dulap mare, cu cateva umerase si paturi de rezerva, pe care nu le-am folosit pentru ca era destul de cald in camera. Pe raftul de sus al dulapului erau prosoapele, albe, foarte curate, si un set de ata si ac. Foarte dragut din partea lor sa se gandeasca la asa ceva! Caloriferul era pe mediu, dar camera era incalzita bine, asa ca nu am avut nevoie sa dam caldura mai tare. Langa dulap o masuta (pe o tavita doua pahare si o scrumiera, desi in camera nu se fumeaza, are si detector de fum) si doua scaune, un corp pentru televizor, pe colt. Televizorul cu tub statea intr-un echilibru precar, o fi fost ancorat cumva de mobila, nu stiu, doar ca ne-am temut sa nu cumva sa cada peste noapte si sa facem cu inima... Langa baie era frigiderul, scos din priza, dar la o adica util pe perioada de vara sau daca stai mai mult timp.

Patul

Ei bine, patul era interesant. Cred ca cel mai inalt pat pe care l-am vazut vreodata. Cadrul din pal care imbraca salteaua era cu vreo cateva zeci de centimetri mai inalt decat ar fi fost necesar, asa ca-ti atarnau picioarele daca te asezai pe margine. O cuvertura sintetica bej peste care erau asezate cele 2 perne. Asternuturi creponate (nu imi plac) destul de uzate, insa curate. Salteaua insa un dezastru- moale, veche, de calitate proasta, te scufundai in ea. Nu puteai sa te intorci in pat fara ca celalalt sa simta si sa se miste. Pe ambele laterale ale patului cate o polita pe care sa asezi cate ceva (un ceas si cam atat). In stanga patului era o veioza.

Ne-am bucurat de prize, erau 4- una a frigiderului, pe care nu l-am folosit oricum, unde am putut sa incarcam bateriile camerei foto. Alta a televizorului (nici pe el nu l-am pornit) unde am pus telefoanele la incarcat. Celelalte doua erau la capataiul patului.

Baia

Mica, destul de inghesuita. Faianta si gresie albastru deschis- gri. Cabina de dus cu perdea (albastra cu delfini, yupiii...). Toate suporturile (de prosoape, hartie igienica, sapun, pahar, polita si rama oglinzii) din plastic alb, extrem de ieftine si de calitate proasta. La fel si finisajele, facute in mare graba si cu finetea unui elefant. Asta este, au facut oamenii economie unde au putut... Hartia igienica "din partea casei', si un recipient de sapun lichid foarte "imbotit" pe chiuveta. Cel putin era apa calda la dus, asa ca restul nu ne-a mai interesat.

Decoratiunile camerei si restaurantului

Aici e aici. In ton cu restul pensiunii, camera este decorata "rustic". Nu imi vine un alt cuvant in minte pentru picturile naive de pe pereti, cu vaze cu flori, peisaje de munte, poienite inflorite sau chiar caprioare si ursi... (Unul dintre motivele pentru care nu am ales camera 107 a fost tabloul cu un urs brun care trona deasupra patului...). Nu e genul nostru, dar pentru amatori... Pe langa tablouase mai este si o icoana, desupra masutei.

Daca tot vorbim despre decoratiuni si finisaje trebuie sa iesim din camera. Dimineata am coborat in restaurant pentru micul dejun. Nu mi-am luat camera foto initial, insa vazand decorul in care urma sa luam masa am mers repede dupa ea. Intai am pozat holurile, de data asta cu mai multa rabdare. E cea mai urata (sau kitchioasa?) sala de mese/ restaurant/ evenimente pe care am vazut-o vreodata. In acelasi ton cu restul pensiunii, sala e decorata cu o multime de picturi murale care or fi costat o avere. Peisaje montane, flori, ghirlande, rauri, copaci, brazi, rauri de munte impodobesc fiecare spatiu disponibil, cu exceptia tavanului. Toti stalpii sunt pictati cu scene din natura, cu toate cele 4 anotimpuri. La baza stalpii sunt imbracati cu o bordura din sipci de lemn, iar in partea superioara sunt pictate niste perdele (???!!!) maro, in ton probabil cu cele ale salii. Langa masa noastra trona icoana calare a sfantului mucenic Mina, pe un perete intreg.

Mesele si scaunele imbracate intr-un material alb lucios, satinat. Scaunele decorate cu funde imense de culoare verde inchis. In ambele sali (mai este una, pentru nunti si alte evenimente) sunt prezente niste candelabre din crengi lacuite, cu becuri economice. Peste tot, de la intrare pana in spatele salii sunt ghivece cu flori (cred ca sute, si nu exagerez...). Mie imi plac florile, dar ce-i mult e mult... Un angajat tocmai se ocupa cu udatul florilor cand am ajuns noi, si n-a terminat pana am plecat. Avea omul saracul o galeata uriasa si se urca peste tot sa ude toate ghivecele... Ma rog, gusturi... In spatele salii, printre alte suporturi de flori (facute, desigur, din lemnute lacuite), troneaza, mandre, doua manechine imbracate in costume populare romanesti (sau pe-aproape...).

N-am avut norocul (glumesc, desigur) sa ne cante orchestra. Cred ca e o minune... Am savurat, insa muzica de la casetofon, cred. (Din cate tin eu minte si ultima oara, acum vreo 5-6 ani, aveau acelasi fond sonor...) Cel putin era in surdina.

Micul dejun

Dupa ce am pozat tot ambientul (nu puteam sa ratez asa ceva, e "de vis") am asteptat micul dejun. Sotul meu a comandat omleta cu cascaval si salata. Nu i-a placut omleta. Eu am fost, se pare mai inspirata, cu ouale ochiuri langa care am cerut cascaval. Ochiurile au fost decorate cu cate 2 boabe de piper, fiecare feliuta de cascaval rulata si "umpluta" cu cate o feliuta de ardei, rosia taiata artistic si asezata intre feliile de branza. Am mai avut unt, dulceata, cate un ceai si o cafea. Totalul- cu bacsis cu tot cam 60 ron. Cam mult...

Daca recomand pensiunea? Da, cu cateva conditii. Da- daca vrei ceva ieftin, curat, la indemana, cu parcare gratuita si nu ai pretentii. Nu – daca nu suporti accesoriile de plastic din baie, decoratiunile kitchioase si coridoarele lungi si alambicate.

---

VIZUALIZĂRI: 5454 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI