Casa Lia – o pensiune de tranzit

TIPĂREȘTE

Hristos a Inviat!

Martie 2017, in “plin extrasezon”, mi-a oferit o noapte de cazare in Sighisoara. Mult iubita Sighisoara, cetatea mea de suflet vezi impresii!

Alegerea

Am rasfoit pe AFA dupa impresii de cazare si am pus degetul pe Casa Lia. La data documentarii mele, Casa Lia era prezenta pe AFA cu trei review-uri …. de nota 10. :))

Cel postat de stimabilul campion AFA 2015, @traian. leuca, aici vezi impresii avea sa cantareasca in decizia mea. Am rasfoit si un booking, am dat de preturi si disponibilitate, am luat chiar si legatura cu proprietarul si am rezervat ferm. O camera single pentru o noapte de martie. Cu mic dejun inlcus. 100 RON cu factura si plata cash. Pe telefon am vorbit si de posibilitatea de a servi si cina la pensiune, ceea ce mi-ar fi convenit in contextul in care era posibil sa ajung obosit la Sighisoara, sa mai am si de lucru si ziua urmatoare sa pornesc matinal mai departe la drum. Proprietarul mi-a dat speranta ca se poate rezolva cu cina la fata locului.

Localizarea

Casa Lia se afla pe Strada Tamplarilor numarul 6. Sus in cetate. Acum accesul in cetate al turismelor era posibil fara taxa de bariera, pe care candva trebuia sa o achiti. Urmez indicatiile waze-ului si sensurile unice din acea zona a cetatii. Stiam ca trebuie sa am ca reper trei obiective vecine: Turnul Cizmarilor, Statuia lui Petofi Sandor si Catedrala Romano-Catolica Sf. Iosif, ultimul fiind cel mai relevant pentru orientare.

Sincer pensiunea nu sare in ochi, Daca nu aveam adresa exacta si nu coboram efectiv din masina la adresa respectiva “”in recunoastere’’”, nici nu as fi crezut ca acolo se afla pensiunea cautata. Am sunat la intrare, proprietarul a coborit, ne-am salutat si mi-a recomandat sa parchez masina in capatul strazii, la 20 metri distanta, unde am avut noroc sa gasesc spatiul propice in acest scop. Stiam oricum din articolul lui Traian Leuca ca se parcheaza undeva aproape, nu la botul calului, asa ca nu a fost o surpriza.

Am carat bagajul de la masina pana la intrarea in pensiune.

Prezentarea casei

Gazda mi-a inmanat o cheie de la camera si una de la intrarea in casa. Apoi mi-a prezenta casa. La parter, accesul catre receptie se face pe un hol ingust. Receptia este numai de forma acolo, in fapt ea nu este “”populata””. Exista pe pupitrul respectiv o sonerie cu care poti apela gazda la nevoie. Cateva obiecte vechi de décor, un fuior, se afla in proximitatea receptiei.

Tot la parter intr-o camera alaturata se serveste masa. Este o camera cu frigider mare, cuptor cu microunde si o masa banala cu scaune. Te poti gospodari singur sau poti beneficia de serviciile casei. Am fost servit cu o canuta de palinca din partea casei. Domnul, gazda, era sociabil, dorea sa se faca placut. :) Am vorbit si despre cina convenita telefonic si am realizat ca l-am luat prin surprindere. Nu era pregatit. :( Amabil, a spus ca se interesaeza, daca sotia va putea totusi sa gaseasca o varianta, dar era evident ca nu i-a picat pe plac. A ramas ca voi iesi in cetate sa caut ceva pentru cina, iar de nu voi gasi, ma voi intoarce sa servesc ce se poate, ce se gaseste in casa pentru cina. Imi amintisem ca am mancat deosebit de bine cu ceva timp in urma in Casa Cositorarului, situata la o distanta de circa 200 metri. Ceea ce avea sa se confirme mai tarziu (urmeaza articol cu link).

In partea cealalta a casei, locuia familia gazda, care avea o iesire separata, printr-o curticica catre strada paralela din spate, str. Zidul Cetatii, situata usor mai jos, realizand astfel ca de fapt privind dinspre acea strada, eram la primul etaj si nu la parter. Aici intr-o veranda puteai admira peisajul, juca o tabla, citi o carte, asculta muzica etc. :)

Am revenit langa receptie, am urcat la etaj, pe scara ingusta ce se forma de aici. Sus erau camerele, in numar de 4, daca nu gresesc.

Camera

Camera era mansardata. Nu foarte mare, dar nici nu te impiedicai prin ea. Patul tip matrimonial era comod si lat. Noptiera, cuierul, dulapul, masa si scaunelele, toate obiectele de mobila din camera erau vechi. :( Pe peretele galben al camerei era suspendat un televizor maricel.

Baia dotata cu cabina de dus, gresie, faianta, oglinda etc, arata bine. :) Dotarile din baie la minim, dar ok.

Internet wi-fi gratuit suficient de bun sa imi pot face treaba.

Mic dejun

La micul dejun am fost servit cu ou, ceva legume, mezel si branza si o cana de ceai (alegerea mea, eu nefiind amator de cafele). A fost gustos si suficient pentru a pleca la drum cu ghiozdanul plin. Era sa uit! Am gustat si cateva tipuri de dulceata.

Serviciile

Casa Lia este o pensiune mica, business de familie. Nu are personal angajat si prin urmare incearca sa se gospodareasca cu resursele proprii familiei. La aceasta dimensiune este ok. Serviciile sunt limitate din acest punct de vedere. Nu mi-a placut ca a trebuit sa caut alternativa la cina, pentriu ca ma bazam sa cinez la Casa Lia, :( chiar daca in cele din urma a fost mai bine ca am iesit seara la plimbare si la masa.

Curatenia este acceptabila. In camera este chiar ok :), dar in casa troneaza dezordinea :(. Nu lasa un aspect de estetic. O nota neplacuta mai da si mobileirul vechi. Disponibilitatea gazdei, incearca sa creeze o atmosfera mai familiara si sa compenseze alte neajunsuri. :))

Concluzie

Eu as recomanda locul mai degraba pentru tranzit, fiind mai ieftin fata de ce se gaseste pe piata de cazare din Sighisoara. :) Vara preturile urca si pana la 50 eur camera, pentru ca in continuare Sighisoara ramane o destinatie scumpa la cazare. E drept ca preturile sunt reglate de cerere si oferta. Mentalitatea gazdei noastre este de a fi mereu cu 10 lei sub pretul altor pensiuni din aceeasi categorie. Am platit cash si am primit factura.

Sa nu uitam si apectul ca aceasta pensiune este foare bine plasata pentru vizitarea cetatii. :))

---

VIZUALIZĂRI: 1516 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI