Perfect

TIPĂREȘTE

Trebuie sa va marturisesc ca in acest weekend am avut doua regrete: unul, ca am ajuns sambata in aceasta locatie prea tarziu (in jur de ora 17) si cel de-al doilea, ca am plecat spre casa, duminica, prea devreme (in jur de ora 14).

Trebuie sa spun ca am fost acum 2 saptamani la Manastirea Polovragi, doar in trecere si ceea ce am simtit acolo, ca energie si ca liniste, nu poate fi descris in cuvinte si ne-am propus sa ne petrecem o noapte cat mai aproape de acest lacas. Astfel ca, in acest wk, am decis sa mergem 3 familii si sa ne cazam la Casa din salcami, care este foarte aproape de aceasta manastire- mers pe jos "piano" am facut 5 minute.

Am ajuns asadar in jur de ora 17 si, in pragul casei ne-a asteptat doamna Irina, proprietara. Avea zambetul pe buze si am simtit ca va fi un wk pe cinste. O curte imensa in care am putut sa facem un joc cu mingea si un balansoar au facut deliciul fetitei noastre. Punctul nostru de atractie a fost gratarul la care am avut acces fara nicio problema, beneficiind chiar si de lemne pt gratar (de la gazde). S-a incins asadar gratarul iar soarele, desi spre asfintit, ne incalzea foarte placut.

Surpriza a fost placuta si cand am intrat in camere, am vazut ca sunt spatioase, nu mai vorbesc despre curatenie, prosoapele imaculate iar lenjeria perfecta.

intre timp a ajuns acasa si domnul Ionut, proprietarul pensiunii, si ne-am bucurat, la un paharel, de prezenta si povestile sale.

Doamna Irina, s-a oferit sa ne faca imediat mamaliguta pentru pastrama. Ce sa va spun, foarte foarte amabila. Nimic exagerat, nimic fortat, totul natural.

Am luat masa pe terasa pensiunii, dar la fel de bine am fi putut manca in sala de mese (arata chiar bine si aceasta) sau direct in curte, ingaduindu-ne sa asezam o masa si bancutze acolo.

Din discutii, am inteles ca pensiunea a fost deschisa in urma cu 2 luni, asa explicandu-se de ce obiectele de decor sunt noi. Am vazut atatea gargarite in doua zile cat n-am vazut in toata viata mea dar, va rog sa ma credeti, nimic nu a fost deranjant.

O, daca v-as spune si despre terasa in care ieseam din camera noastra... imeeeensa; si ce priveliste... Manastirea Polovragi si pe fundal, Cheile Oltetului.

Dimineata, inainte de a pleca la Sfanta Liturghie, cine a dorit a servit cafea facuta bineinteles de doamna Irina. N-am baut dar ceilalti din jurul meu, binecunoscatori ai cafelei, au apreciat-o si s-a ajuns la concluzia ca datorita apei are un gust atat de buuun.

Nu va vorbesc despre liturghie dar vreau sa va spun ca am luat pranzul dupa ce ne-am intors de la manastire, deci dupa ora 12, tot la pensiune. De altfel, la masa ne-a prins si ora 13.30, fara ca doamna Irina sa se incrunte macar.

Regretul la plecare a fost si mai mare deoarece ni s-a prezentat si baietelul gazdelor - tanarul Octavian, de 6 anisori, de care fii-mea a fost tare incantata ca partener de joaca.

In concluzie, recomand aceasta pensiune care va ramane pentru noi o locatie foarte draga.

PS. : recunosc in pozele atasate impresiilor despre o alta pensiune, foarte apropiata casei din salcam, pe catelusa Lola, cea care a bucurat-o pe fii-mea.

Mai trebuie sa va spun c-o rugasem pe doamna Irina, la momentul la care am facut rezervare, sa ne gaseasca un pic de lapte de capra caci noi suntem mari amatori. Nu numai ca atunci la sosire, am gasit lapte fierbinte de capra dar ne cumparase si cate un kilogram de branza si unul de urda.

Voi nota si la rubrica "bucatarie" intrucat am avut acces in aceasta zona, atat la vesela cat si la frigider. Unde mai pui ca doamna Irina ne-ar fi gatit atunci ceea ce doream, daca nu era gratarul nostru, evident.

Felicitari pentru munca gazdelor si respect!

---

VIZUALIZĂRI: 1969 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI