In cautarea Parisului ascuns

TIPĂREȘTE

Nu pot incepe povestea acestei calatorii decat cu un disclaimer: Noi nu suntem cei mai mari ai Frantei, ba dimpotriva. Si poate ca daca vacanta de acum 2 ani petrecuta pe Coasta de Azur nu ne-ar fi incantat, nici n-am mai fi revenit in Franta. Insa cum Nisa ne-a surprins, devenind aproape instantaneu unul din orasele noastre preferate, am zis sa dam o sansa si Parisului.

Si pentru ca am vrut sa simtim si atmosfera de Campionat European de fotbal, ne-am programat vacanta in capitala Frantei la inceput de iunie.

Coordonatele principale:

•Sejur 3 nopti/4 zile pline

•Bilete avion Blue Air

•Cazare la hotel AIDA MARAIS 3* - bine situat, curat, dragut

•Cateva obiective clasice de bifat, si in rest timp liber de plimbat si descoperit Parisul ascuns, linistit, romantic, fermecator

Daca am reusit sau nu... concluzia o tragem la sfarsit!

Ziua 1: Toate cliseele din carte

Aterizam in Beauvais la ora Parisului 11 si ne indreptam direct spre shuttle-ul care ne va duce in Porte Maillot. Biletul dus-intors costa 34 euro cumparat de la casa de bilete sau 29 euro cumparat in avans on-line, ceea ce va recomand pentru a nu pierde timp pretios la fata locului.

Drumul pana in Porte Maillot dureaza 1 ora jumatate si prima impresie, vazand periferia de vest a Parisului ne face sa exclamam: „Micul Bucuresti! ” :)

Din Porte Maillot trebuie sa luam metroul pentru a ajunge la hotelul nostru, si pentru ca stim destul de clar cate drumuri cu metroul vom face in timpul sejurului, luam de la inceput 2 carnete de cate 10 calatorii (2 x 14 euro). In total, pentru 2 persoane, am folosit 20 de calatorii in 4 zile pline.

Dupa ce facem checkin-ul la hotel, pornim in cautarea unui prim restaurant in care sa servim pranzul. Ne plimbam putin prin zona Place de la Republique si alegem pana la urma un restaurant marocan, unde facem cunostinta cu specialitatea lor, tajine de pui cu lamaie. Delicios si aromat, iar prima nota de plata este sub 40 euro pentru 2 persoane, ceea ce este foarte bine pentru Paris.

Ok, suntem deja de 3 ore in Paris si inca nu am vazut TURNUL EIFFELRemediem rapid problema, luand metroul pana la Trocadero, de unde ni se deschide cea mai frumoasa panorama asupra turnului. (Alegeti sa mergeti spre turn dinspre Trocadero, nu dinspre Champs de Mars!).

Suprinzator, desi nu credeam ca privelistea va fi ceva deosebit, chiar ne face placere; si atmosfera este una vibranta, multi turisti facand selfie-uri standard, multi comercianti de brelocuri cu turnul, multa politie si securitate, dar totusi o atmosfera de vacanta, plina de zambet.

Pentru ca a doua zi incepe Euro, si aici va fi amenajata o FanZone, un mare perimetru din jurul turnului este inchis publicului, asa ca incepem sa ne numaram pasii in Paris, ocolind destul de mult pana sa ajungem la o statie de metrou. Ocolul nu este unul neplacut, ba dimpotriva, vedem o alta fata a Parisului, mai linistita, mai putin aglomerata, cu cladiri frumoase, restaurante la coltul strazilor (printre care si unul romanesc, Doina). Privind inapoi, cred ca aceasta zona, oarecum paralela cu Champs des Mars, nu foarte turistica, a fost si cea mai curata si linistita pe care am vazut-o.

Urmatorul obiectiv pe lista este CARTIERUL LATIN, care ne suprinde cu un alt ritm: iesim din metrou practic in mijlocul aceste zone turistice, unde gasim un mix de lucruri bune si rele: cladiri frumoase, restaurante cochete, agitatie, aglomeratie, gunoi, miros si de la capat! Acesta este Parisul turistic! Recunoastem, nu tocmai pe placul nostru! Asa ca ne plimbam doar putin prin cartier, descoperim si cate stradute cochete (Rue de la Huchette) si cateva biserici frumoase (Saint Severin) si cateva restaurante care ne fac cu ochiul (Le Vieux Paris). Insa pentru ca masa de la restaurantul marocan a fost super-satioasa, ne hotaram sa incercam doar ceva dulce.

Planuita de acasa a fost o vizita la L’Eclair du Genie, o cofetarie care serveste exclusiv eclere, mult laudate pe toate site-urile. Impresia noastra: bune, dar nimic cu adevarat deosebit. Poate doar pretul: 5-7 euro pentru un ecler mititel! :) Si pentru ca – dupa multa vreme – azi chiar a fost o zi de vara in Paris, luam si cate o inghetata de la Amorino!

Proaspat racoriti, ne continuam plimbarea prin cartier, trecand pe langa Sorbona si cu un mic detour prin JARDINS DU LUXEMBOURG, dragute si umbroase.

Soarele se pregateste de apus, si pentru ca am spus ca prima zi in Paris va fi ziua cliseelor, ghiciti spre ce obiectiv de indreptam? Exact, TOUR DE MONTPARNASSE, monstrul de peste 200 metri inaltime pe care parizienii il ‚iubesc’ atat de mult! Se spune ca din Tour Montparnasse se vede cea mai frumoasa panorama din Paris – asta pentru ca daca esti in turn, nu poti sa il vezi! :)

Desigur, nu acesta este motivul principal, ci panorama de 360 de grade pe care o ai asupra Parisului de la etajul 56 – si de la terasa de la etajul 58. Tariful este 15 euro/persoana (se poate cumpara si online), iar pana la etajul 56 urci cu un lift super-rapid in doar 12 secunde! Am fost surprinsa de faptul ca erau destul de putini turisti sus, dar cu atat mai bine, ne-am putut bucura in liniste de privelistea deosebita. Am stat destul de mult in soarele caldut de vara, in vantul balnd de sus, in periplul turistilor care veneau, beau un pahar de sampanie (la supra-pret) si plecau mai departe.

Din punctul meu de vedere, varianta perfecta pentru a incheia o prima zi in Paris. (Pentru ca si cliseele au farmecul lor, nu? :))

Ziua 2: Sa facem din orasul acesta casa noastra

Stiti vesnica opozitie dintre ‚a fi turist’ si ‚a fi calator’. Ei bine, eu nu vreau sa fiu niciuna. Eu vreau sa fiu localnic! :)

Asta este scopul meu atunci cand vizitez un oras: sa intru in ritmul lui, sa mi-l apropii, sa il fac al meu. Si momentele cele mai placute sunt intotdeauna cand stau la un pahar de vin pe vreo terasa si imi imaginez ritmul zilelor mele libere, daca as locui acolo.

Si dupa ce am ‚scapat’ de cateva clisee in prima zi, in cea de-a doua ne permitem sa incetinim ritmul si sa punem in scena o zi de week-end parizian.

Asadar, ne trezim de dimineata cu gandul sa cautam o Boulangerie. Pentrua ca da, Parisul e plin de Boulangerie-Patisserie, mici si cu personalitate, la fiecare colt de strada. Gasim imediat una foarte aproape de hotelul nostru si ne confruntam instantaneu cu cel mai greu lucru pe care a trebuit sa il facem in Paris: sa alegem doar 2 chestii delicioase din zecile expuse in vitrinele patiseriilor. Alegem 4, desigur :) si dam doar 10 euro – Iata o varianta foarte buna pentru cei care merg in Paris cu un buget mic si vor sa evite restaurantele: 3 mese pe zi, din patiserii nu au cum sa coste mai mult de 30-40 euro pentru 2 persoane.

Iar pentru cei care cred ca e prea putin pentru a te satura, mai avem o recomandare: In Marais, aproape de Place de la Republique, este o piata: Marche des Enfants Rouges. Da, o piata standard, cu tarabe cu mancare, fructe, dulciuri si cu vreo 2 standuri de street-food. Mergeti doar la unul singur: Chez Alain Miam Miam – care va va face, in ritmul propriu, in functie de optiunile voastre, posibil cel mai bun sandwich pe care l-ati mancat vreodata, sigur cel mai mare! Costa 8 euro, dar daca! reusiti sa il mancati pe tot nu veti mai avea nevoie de altceva muuuulta vreme.

Restul diminetii ni-l petrecem plimbandu-ne prin Marais, cunoscand Parisul cu bune si rele. Cladirile sunt frumoase, oamenii grabiti. Fetele uratele si neingrijite, baietii superbi! :) Strazile suprinzator de libere, trotuarele ingesuite cu mesele restaurantelor. Cat de mare e Parisul, toate sunt mici! Restaurantele mici, cu maxim 20 de mese si acelea minuscule, magazinele la fel, super-specializate (magazin doar de cravate, magazin doar de ghemuri de lana, magazin doar de agende, etc.), multe retoucheries, magazine de croitorie vechi. Niciun supermarket in oras, ce numesc ei supermarche sunt doar ceva gen mini-Lidl, foarte putine magazine de branduri mari.

Ajungem la Galerie Vivienne, care ne plac ca arhitectura si ca schimbare de ritm; ne oprim la un restaurant si servim un cocktail si o prajitura, ca francezii, la mesele de pe trotuar, admirand… traficul! :)

Mergem apoi mai departe: scopul nostru este sa ajungem pe CHAMPS ELYSEES, unde vedem o alta! fata a Parisului: strada e imensa, cu 3 benzi pe sens, intr-un capat vedem Arc de Triomphe, in alta roata de la Place de la Concorde, trotuarele sunt si ele mult mai mari, restaurantele la fel, preturile se dubleaza si ele. Interesant Champs Elysees, cred ca si mai interesant ar fi fost de vazut pe inserat sau noaptea.

Dar pentru ca este de-abia miezul zilei si soarele devine tot mai insistent, ne hotaram sa vizitam PETIT PALAIS, cu a sa expozitie permanenta gratuita si destul de interesanta!

Ne indreptam apoi spre Marais din nou, mergand de data aceasta prin JARDINS DU TUILERIES, ocolind Luvrul si admirand podurile Senei (Alexandre III, Pont des Arts, Pont Neuf).

Cina o servim la un restaurant tip frantuzesc, Cafe Louis Philippe, aproape de Sena, intr-o zona mai linistita. Mancarea este delicioasa (branza de capra chevre chaud este clar preferata mea!), vinul este foarte bun, servirea este frantuzeasca (adica putin repezita :)), iar nota de plata sub 40 euro, deci totul e perfect!

Este deja seara, asa ca ne indreptam spre hotel – cum altfel? – tot pe jos, prin Marais si descoperim cu aceasta ocazie si straduta pe care am vrea sa locuim in Paris. Se numeste Rue de Tresor si este o mica oaza cu verdeata, restaurante si atmosfera super-placuta, suficient de greu de gasit incat sa te simti rasplatit cand reusesti.

Ziua 3: Unde gasim Parisul boem?

Suntem deja de 2 zile in Paris si n-as zice ca suntem fermecati. Nici deceptionati, e adevarat, dar asta pentru ca nu am venit cu asteptari prea mari. Dimpotriva, am venit spunand Parisului: ‚Surprinde-ne! ’

Pana acum nu a facut-o. Pana acum, impresia noastra este: frumos, dar intr-un mod rece, impresonal, usor snob. Nu e cald, intim, nu vibreaza asa cum o face Barcelona, Amsterdam-ul. Plus, tot ceea ce este cu adevarat frumos (un straduta ici, o cladire colo) sunt doar puncte de culoare intr-un peisaj mai degraba gri. (Asta fara sa pomenim si de lucrurile cu adevarat urate si triste, cum ar fi muntii de gunoi de la colt de strada sau familiile care dorm in corturi si pe saltele murdare).

Aceasta este realitatea orasului. Este o capitala europeana cu o multime de probleme, iar frumuseatea ei este oarecum sufocata de acestea, de saracia multor locuitori, de grevele la ordinea zilei, de securitatea care e prezenta pe strazi aproape ostentativ, incercand sa faca fata unui dusman invizibil, de insusi ritmul de viata al parizienilor, rapid ca in orice capitala a secolului XXI, cu oameni traversand strada cu ochii in telefon si cu aglomeratie la metrou.

Dar noi suntem turisti si ne permitem luxul sa privim dincolo de viata reala a orasului si sa cautam partile lui cele mai stralucitoare.

Astazi vrem sa ne plimbam prin Parisul boem, cautam atmosfera inceputului de secol XX, pe care am intrezarit-o in Marais, dar – ne promite ghidul turistic – o vom gasit pe de-a-ntregul in Montmartre. Asa ca luam metroul inspre dealul din nordul orasului, si – de la statia Anvers – patrundem in arrondismentul 18, care ii poarta numele.

Prima impresie nu este cea mai placuta – e un targ de vechituri as zice, de haine la kilogram si majoritatea comerciantilor ghiciti in ce limba vorbesc? :) Trecem repede de zona aceasta si urcam dealul inspre Sacre Coeur. Sfatul meu: daca puteti merge pe jos 1 km fara sa obositi, puteti sa si urcati cele 270 de trepte. Altfel, aveti varianta funicularului pentru a urca si cobori, se folosesc biletele de metrou.

Pentru a intra in biserica nu exista taxa (doar pentru vizitarea domului si a criptei), dar oricum principala atractie este panorama care se deschide in fata ochilor o data ajunsi sus: practic, aveti Parisul la picioare.

Coboram de la basilica pe partea opusa, evitand scarile si explorand cu aceasta ocazie cartierul Montmarte, cartierul artistilor (Dali, Modigliani, Monet, Picasso in trecut; azi, artisti boemi si saraci care iti picteaza portretul pentru cativa (zeci de) euro.) Desi nu am simtit nici aici pe deplin aerul acela boem pe care mi-l inchipuiam, cred ca e locul cel mai apropiat. Poate si o alta ora ar fi potrivita pentru plimbare, noi am fost in jur de 13; cred ca dupa-amiaza si serile sunt mult mai vibrante.

Inainte de a merge la urmatorul obiectiv, descoperim aproape de statia de metrou Abesses ‚zidul iubirii’, Le Mur des Je T'Aime, unde sta scris ‚Te iubesc’ in cam toate limbile posibile – prilej de selfie-uri, desigur!

Pentru ca azi se pare ca meteorologii au nimerit prognoza (‚innorat, sanse de ploaie’), planul este sa insiram 3 obiective turistice de vizitat pe interior: Musee d’Orasy, Sainte Chapelle si Notre Dame, toate relativ aproape una de alta.

Musee d’Orsay (biletul este 12 euro/persoana) ne surprinde si prin arhitectura, si prin spatiu si prin exponate. Cred ca intra destul de sus in topul muzeelor vizitate pana acum. Bonus: Vederea de la ultimul etaj asupra Senei si a cladirilor de pe malul ei.

Sainte Chapelle (10 euro/persoana) este o superba catedrala gotica, ascunsa in spatele zidurilor Palatului de Justitie pe Ile de la Cite. Etajul superior, cu ale sale vitralii imense mi-a smuls singurul ‚Wow! ’ din vacanta la Paris!

Notre Dame (intrarea gratuita, coada pe masura) este spectaculoasa la exterior, fara insa nimic special al interior – doar povestea construtctiei catedralei. Coada este lunga, dar merge usor – de altfel, nicaieri in Paris nu am stat la coada mai mult de 15 minute (poate suntem noi norocosi :)). Se plateste extra doar pentru a urca in turnuri.

Revin, pana la urma iar au gresit meteorologii, pentru ca dupa amiaza norii sa imprastie fara sa fi plouat de loc, iar sub acest soare bland nu e nimic mai potrivit decat sa bei un ceai si sa mananci o prajitura delicioasa la Au Petit Versailles du Marais. Ne plimbam apoi prin cea mai frumoasa zona din Marais, cea vis-a-vis de Ile St. Louis.

Descoperim cu aceasta ocazie Le Village Saint Paul, o straduta ascunsa in spatele cladirilor de la strazile principale – si e ca si cum ne-am fi teleportat in alt loc si/sau timp! Mici restaurante atat de linistite, muuulte galerii de arta, multe anticariate si multa verdeata, curti interioare superbe si cladiri albe cu muscate la ferestre - mi-a amintit putin de Saint Paul de Vance, satucul de pe Coasta de Azur. Cu siguranta ceva ce nu te-ai astepta sa vezi in Parisul secolului XXI care isi vede de multi-tasking dincolo de ziduri.

Si iata ca aici, pe aceasta straduta ascunsa si nu tocmai, secreta si nu prea, veche (un anticariat in care picoteste un mosulet de varsta cartilor) si moderna (un restaurant ce serveste french-fusion), linistita si cu un ritm propriu care iti incetineste instantaneu pasul, aici – am gasit in sfarsit acel Paris boem! Si nu exclud sa-i trimit un mail lui Woody Allen si sa-i propun aceasta straduta ca decor pentru urmatorul lui film in Paris! :)

Seara o petrecem la un restaurant din apropiere, L’Ardoise 86 unde servim piept de rata in sos de miere si un vin rosu sec ce completeaza perfect tabloul. Sigur ca nu mai putem manca si desert (portiile sunt mari in Paris!), dar la fel de sigur cumparam o sacosa cu deliciosenii de la Miss Manon, pe care o sa le apreciem (poate) si mai mult degustandu-le in patul nostru din camera de hotel.

Ziua 4: Cat din Luvru poti vedea intr-o jumatate de zi?

E ultima noastra zi in Paris. La ora 16 trebuie sa fim deja pe drum spre aeroport, asa ca mai avem practic doar cateva ore de vacanta. Le vom dedica pe toate Luvrului.

Pana acum am trecut in fiecare zi pe langa el: o data venind dinspre Marais, o data dinspre Jardins de Tuilleries, o data l-am vazut de la etajul superior din Orsay. Ni s-a parut intimidant, e atat de mare inca parca e peste tot! Iar o data ce intri inauntru e si mai impresionant!

Si pentru ca Luvrul nu este un muzeu pe care il vizitezi pur si simplu, ci trebuie sa ai un plan bine pus la punct, sa va spun cum am procedat noi.

In primul rand, poti cumpara bilete online, dar sunt bilete fixe: in data X, la ora Y, trebuie sa fii acolo. Nu prea ne place cuvantul ‚trebuie’ in vacanta, asa ca am hotarat sa mergem pur si simplu acolo, dimineata la 10:30 in conditiile in care muzeul se deschide la 9: ‚Cat de mari pot fi cozile? ’

Raspunsul: inexistente! :) Depinde, desigur, pe unde intri in muzeu – iar noi cred ca am ales varianta cea mai buna. (Sau chiar suntem super-norocosi).

Cum am facut? Am luat metroul si am coborat la statia Palais Royal – Musee du Louvre (nu Louvre-Rivoli!) iar de acolo, fara sa parasim statia de metrou, am ajuns fix sub piramida! Dupa controlul de securitate (inevitabil in Paris zilele astea), am ajuns in zona de unde se pot cumpara bilete si, desi erau deja destul de multi turisti, erau suficiente case cat sa nu astepti deloc. Biletul costa la fel si daca il cumperi acolo si daca il iei online, adica 15 euro/persoana.

Cu planul muzeului in mana, e si mai greu de decis in ce parte sa te indrepti! Noi am uitat complet planul nostru de acasa (‚Nu mergem se o vedem pe Gioconda! ’) si... am mers a o vedem pe Gioconda! :) Bineinteles, securizata si pazita de bodyguarzi personali, dar surprinzator de usor de admirat de aproape. Oare pozele acelea de pe net, cu sute de chinezi in fata ei chiar or fi reale? :)

Dupa ce ne-am plimbat o vreme fara tinta, admirand ba tablouri renascentiste, ba statui antice grecesti, ba mobila Ludovic al XIV-lea, ne-am hotarat sa ne alegem un sigur subiect pe care sa il aprofundam. Cred ca e cea mai buna abordare, altfel risti sa pleci cu o mare durere de cap: sunt atat de multe exponate, atat de diverse!

Noi am ales civilizatia mesopotamiana si civilizatia egipteana si am fost impresionati de tot ce am vazut.

Iar ca raspuns la intrebarea din titlu, cred ca in jumatate de zi am vazut in jur de 5% din Luvru

In concluzie, Parisul: Da sau Nu?

Mmm... as zice nu!

La sfarsitul fiecarei vacante avem obiceiul sa ne intrebam: ‚Ne-am mai intoarce aici? ’. Parisul este al doilea oras din cele vizitate pana acum la care raspunsul NU a fost ‚Da, oricand? ’

In Paris m-as intoarce doar intamplator, doar conjunctural. Poate doar pentru Roland Garros, sau pentru patiserii sau pentru inca o jumatate de zi in Luvru. Si ar mai fi si Versailles... Dar motivele pentru care nu m-as mai intoarce sunt mai multe, si cred ca transpar din tot ceea ce am scris mai sus.

Parisul este un oras frumos dar rece, cu multe ‚cicatrici’ pe fata – si nu, nu ma refer la piramida de la Luvru. Parisul este orasul pentru care am depus cel mai mult efort sa il descopar – sau mai bine spus sa ii descopar partile cu care rezonez eu dpdv turistic, cultural, emotional.

Parisul este intimidant, in aceeasi masura in care este si Luvrul: este prea mare, prea divers, nu prea il pot aduce la un singur numitor comun

Ceea ce nu e neaparat un lucru rau! Doar ca nu e tocmai pe gustul meu.

Nu pot spune ca nu mi-a placut Parisul. Din punct de vedere al obiectivelor turistice a fost impecabil, tot ce am vazut mi-a placut. Restaurantele si patiseriile sunt atat de atragatoare, incat sunt obiective in sine. Unele stradute si colturi secrete sunt de-a dreptul fermecatoare. Dar acestea sunt doar cateva puncte stralucitoare dintr-un ansamblu care nu m-a fermecat per total.

---

VIZUALIZĂRI: 4564 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI