Linişte şi relaxare la Parcul Dendrologic din Simeria

TIPĂREȘTE

Arboretumul sau Parcul dendrologic din Simeria, denumirea sub care este mult mai cunoscut, cuprinde cea mai veche şi mai valoroasă colecţie de plante exotice şi autohtone de la noi din ţară. Rezervaţia naturală se întinde pe o suprafaţă de 70 de hectare şi cel mai vechi document de atestare datează din anul 1763. Din păcate câţiva ani buni parcul a căzut în uitare şi intrase într-o fază destul de avansată de degradare. Domeniul care a aparţinut unor familii nobiliare constituie în prezent obiectul unui litigiu în justiţie astfel că o perioadă investiţiile au încetat.

Anul acesta însă m-am bucurat să aud de iniţiativa unor tineri din Hunedoara, Deva şi Simeria care se implică activ în promovarea parcului prin diverse proiecte. O acţiune de succes şi care atrage numeroşi vizitatori se intitulează „Duminica în parc”. Astfel, duminica, la orele 12:00 cei care doresc să se plimbe pe aleile parcului într-un cadru organizat şi, de ce nu, să îşi facă prieteni noi, se pot alătura acestui grup. Evenimentul creat pe un bine-cunoscut site de socializare a devenit tot mai cunoscut. Imaginile pe care le-am găsit pe această pagină şi ecourile pline de entuziasm m-au convins că parcul şi-a recăpătat strălucirea de odinioară. Îmi doream să vizitez rezervaţia în Duminica Tomii – prima duminică de după Paşte - şi urmăream cu emoţie prognoza meteo şi ploile care parcă nu se mai dădeau duse. Am avut însă noroc şi sâmbăta vremea s-a îndreptat astfel că duminică dimineaţa am plecat din Hunedoara spre Simeria.

Rezervaţia se găseşte pe strada Biscaria Nr. 1, la prima intersecţie semaforizată venind dinspre Deva-Sântuhalm se face stânga şi apoi se merge până la capătul străzii 1 Decembrie. Există un indicator spre castelul Maria dar de parcul dendrologic nu se spune nimic. Am fost surprinsă să văd numărul mare de maşini parcate în zonă dar după ce am intrat în parc mi-am explicat şi afluenţa vizitatorilor. Biletul de intrare întreg costă 4 lei pentru adulţi şi 2 lei cu reducere, o sumă modică pentru frumuseţile de care te poţi bucura.

La intrarea în parc observ cu tristeţe Castelul Bella Fay, o clădire maiestuoasă care impresionează încă prin coloanele sale toscane deşi nu se găseşte într-o stare deloc bună. Câteva eforturi timide de restaurare au fost făcute dar este evident că monumentul istoric necesită reparaţii grabnice. Respirăm cu nesaţ aerul tare cu parfum de primăvară. Potecile de pământ amintesc de ploile din ultimele zile dar aleile principale sunt cu pietriş şi nu resimţim umezeala. După doar câţiva paşi mi s-a părut că aud nişte acorduri de muzică instrumentală, Credeam că sunt doar în închipuirea mea dar, pe măsură ce înaintam, sunetul devenea tot mai clar. Şi, într-adevăr, la un moment dat am zărit într-o poieniţă câţiva muzicanţi înconjuraţi de un grup vesel de tineri veniţi, cel mai probabil, pentru a lua parte la o cununie civilă. Ne-am aşezat pentru câteva minute pe o bancă din apropiere bucurându-ne şi noi de acest eveniment inedit. Minunată idee să îţi uneşti destinele într-un cadru natural atât de frumos.

Ne-am continuat apoi plimbarea prin parc, fascinaţi de tot ce vedeam în jur. Totul era atât de ordonat, curat şi îngrijit, plăcuţe explicative ne indicau denumirea arborilor care ne desfătau privirea. Din când în când, ne mai trăgeam sufletul pe câte o băncuţă la umbra unui copac cu o coroană impresionantă. Mi-au plăcut foarte mult şi măsuţele cu scaune din lemn ascunse printre copaci, podeţele amenajate peste ochiurile de apă, toate realizate cu bun gust şi integrate armonios în peisaj.

Trecuse vremea liliacului dar câteva tufe mai întârziate răspândeau încă o aromă puternică. În sezon pot fi admirate totodată câteva zeci de tipuri de magnolii dar mai erau şi acum câteva în floare, fiecare cu o aromă diferită. Sunt multe plante provenite din diverse părţi ale Europei, America de Nord sau Asia, la Simeria desfăşurându-se diverse tipuri de activităţi ştiinţifice, printre care şi aclimatizarea plantelor exotice.

Din fericire grădina zoologică a fost desfiinţată, am înţeles că acum căprioarele se plimbă libere prin parc. Am văzut doar locul unde li se aduce hrană, probabil nu se arată când este lume. Cel mai aglomerat loc din parc este poieniţa unde cei mici pot acum să se plimbe cu poneii, contra unei taxe.

Elementul central al parcului şi care îi conferă un farmec aparte este fără îndoială lacul cu nuferi. Aici ai senzaţia că te găseşti pe un tărâm de poveste, scăldat într-o lumină care accentuează senzaţia de ireal. Şi era atât de linişte încât doar vântul se auzea legânând lin trestiile.

Trecuseră mai bine de două ore de când rătăceam pe aleile parcului şi aş fi fost în stare să o iau de la capăt, atât de mult mi-a plăcut rezervaţia. Era atât de plăcut să stai doar şi să te bucuri de natură, să te încarci cu frumuseţea lucrurilor simple.

Acest parc este într-adevăr un loc deosebit care merită vizitat în orice anotimp, nu-l ocoliţi dacă aveţi drum în zonă.

- -

Rog ataşarea următoarei ilustraţii muzicale, aceasta numărându-se printre melodiile care au răsunat în acea duminică pe aleile parcului: http://www.trilulilu.ro/muzica-diverse/scent-of-a-woman-soundtrack? ref=cauta

---

VIZUALIZĂRI: 3466 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI