O bijuterie arhitectonică – Palatul Culturii din Iași

TIPĂREȘTE

Când am mai fost în Iași – acum vreo șase ani -, nu l-am putut vizita, avea în exterior schele îmbrăcate cu pânze, semn că se lucra la renovarea lui. Pe o placă de marmură, de la intrarea principală, se poate citi perioada în care a fost restaurat și consolidat: între 2008 și 2016. De data asta, adică pe 22 mai, am avut noroc! L-am putut vizita pe îndelete și ne-am bucurat de tot ce am văzut. Am plătit pentru vizitarea celor patru muzee pe care le găzduiește câte 20 lei/bilet. Noi fiind pensionari am avut reducere, altfel, un bilet întreg costă 40 lei, iar pentru elevi sau studenți -10 lei. Dacă se vizitează doar un singur muzeu, biletul costă 14 lei (sau 12 lei, depinde de muzeu) - pentru adulți, 8 lei (sau 6 lei) - pentru pensionari și 4 lei (sau 3 lei) - pentru elevi și studenți. Pentru vizitarea. „Turnului cu ceas” se plătesc bilete separate, achitate după ce se fac programări din timp, la biroul de informații de la parter, și costă, - pentru fiecare categorie de mai sus, -16 lei /8 lei /4 lei. Noi n-am știut că se poate vizita și „Turnul”, altfel am fi făcut din timp programare și pentru vizitarea lui. Programul de vizitare a Palatului este zilnic, între orele 10,oo și 17,oo, lunea și de sărbătorile legale este închis. Accesul în Palat se face până la ora 16,3o.

Prezentare generală. Așa cum pentru București clădirea „Atenéul Român”reprezintă simbolul orașului, la fel și pentru Iași „Palatul Culturii” este efigia lui. Este o bijuterie arhitectonică și a fost construit între anii 1906–1925, după planurile renumitului arhitect român Ion D. Berindei (n. 1871-d. 1928), format la școala pariziană, fiind lucrarea lui cea mai grandioasă și cea mai cunoscută. Informațiile de pe „net” îmi spun că a fost ajutat și de arhitecții Filip Xenopol și Grigore Cerchez. Inaugurat în 1926 de către regele Ferdinand, a servit drept Palat Administrativ și de Justiție până în 1955, când și-a schimbat destinația și a găzduit cele mai de seamă instituții culturale ale orașului, reunite azi sub denumirea de „Complexul Național Muzeal - Moldova – Iași”. A fost afectat de cutremurul din 1940, și a slujit, în timpul celui de-al doilea război mondial, drept cazarmă a trupelor germane și, ulterior, a celor sovietice.

Stilul arhitectural al palatului este o îmbinare fericită a celui neogotic, romantic și neobaroc, pentru arhitectura oficială a acelor timpuri. Se distinge de la distanță simetria construcției față de axul central, Turnul cu ceas - donjonul mare - de formă pătrată, cu creneluri și firide dominate de o acvilă cu aripile desfăcute. Este cel mai înalt față de restul ansamblului (are 55 m). Suprafața pe care s-a construit palatul este de 7330 mp și are două niveluri - parterul și etajul, - plus o mansardă. Desigur, mai este și șarpanta care aduce un plus de înălțime clădirii.

„Turnul cu ceas” are pe trei laturi câte un cadran, de 3,25 m în diametru, fiecare decorat cu mici vitralii, reprezentând cele douăsprezece zodii. Mecanismul lui este de tip carillonic, adică are un sistem de clopote acordate, (aici sunt 8) care cântă o anumită melodie. Acesta se află montat la nivelurile trei și patru ale turnului. Până nu demult, se puteau auzi, din oră în oră, acordurile melodiei „Hora Unirii”. Cât timp am fost noi în preajma palatului nu am auzit nimic, presupun că se lucrează, încă, la repunerea lui în funcțiune.

Până să intrăm în Palat a trebuit să ocolim micul șantier care monta schele metalice pentru realizarea unei scene pe care urma, după plecarea noastră, să se desfășoare festivalul „Forza Zu”, concert cu trupe și soliști îndrăgiți, din România.

Noi am intrat în Palat prin ușa principală, cea a „Turnului cu ceas”, din spatele statuii ecvestre a lui Ștefan cel Mare, statuie care este amplasată pe aleea principală. Mai sunt două intrări în Palat, pentru fiecare latură din capetele aripilor laterale. Încă de la intrare mi-a venit să strig „wow! ”, pentru că te lasă, efectiv, cu gura căscată frumusețea arhitecturii, a arcadelor gotice, a celor două scări monumentale, simetrice, ce urcă la etaj. Acestea sunt placate cu marmură albă de Carrara, și sunt susținute de coloane cu capiteluri bogat și frumos ornamentate. Sala în care am intrat se numește Sala gotică și are ca piesă de rezistență mozaicul pavimentului, creat de Ion D. Berindei, în culorile alb, gri și negru. Acesta reprezintă un „bestiarum” medieval, cu grifoni, acvile bicefale, dragoni și lei, stilizați. Este de formă rotundă, cu un diametru ce are, cred, cam opt-nouă metri, și este înscris într-un pătrat, format la baza coloanelor ce susțin platformele centrale de la etaj. În colțurile rămase libere - prin cercul înscris în pătrat - sunt patru steme, cu însemne heraldice, mozaicate și ele, ale celor patru perioade recente ale istoriei Moldovei. Deasupra mozaicului central, privind în sus se vede un luminator cu vitralii, tot de formă rotundă, susținut de un schelet metalic, frumos modelat și el.

Culoarea predominantă a interiorului este albă, culoare ce-i dă un plus de rafinament și de eleganță. Toate ferestrele au geamuri albe mate - cred că de cristal -, gravate cu elemente florale transparente., așa cum au fost desenate de Berindei. Stucaturile capitelurilor coloanelor, cu inflorescențe dorice, și cele de deasupra arcelor ce le unește amplifică, și ele, efectul de frumusețe a decorațiilor interioare. Pe pereții exteriori de lângă cele două scări monumentale sunt câte două ferestre, fiecare alcătuită din câte cinci „canaturi”, înguste și înalte, ce se termină în arcuri gotice și care sunt executate în culori, cu vitralii ce reprezintă scene din istoria veche a Moldovei.

La parter, în partea stângă a intrării principale este amenajat Muzeul de istorie a Moldovei, iar în partea dreaptă a ei sunt sălile ce găzduiesc Muzeul Științei și Tehnicii „Ștefan Procopiu”. La etajul 1, pe partea „Turnului cu ceas” se află Sala Voievozilor, ale cărei uși de intrare, cu boltă, sunt executate din fier forjat dantelat, o adevărată bijuterie care a fost, și ea, restaurată. Sala se remarcă prin plafonul înalt, în formă de boltă gotică. Pe laturile lungi ale pereților, deasupra ferestrelor, sunt medalioane cu portrete ale domnilor Moldovei și ale regilor României, pictate în stilul frescelor medievale din ctitoriile Moldovei. Semnatarul acestora este Ștefan Dimitrescu, ajutat de elevii săi. Față în față cu „Sala Voievozilor”, este Sala Henry Coandă pe care, din păcate, n-am putut-o vedea, fiind închisă atunci.

Fac o divagație și spun că: nu este corect din partea administrației Palatului să vândă bilete la preț întreg și să nu poți vizita toate încăperile lui - și nu a fost singura sală pe care am găsit-o închisă. Poate că noi doream să vedem, îndeosebi, „Sala Henry Coandă”.

Am postat, însă, pentru a vedea frumusețea sălii, cu lambriurile și plafonul ei decorat cu grinzi de lemn sculptat, o poză luată de pe net. Tot „net”-ul îmi spune că aceste lambriuri au fost executate după un proiect al savantului Coandă, care a fost elev al Liceului Militar din Iași. În amintirea anilor petrecuți la Iași, Coandă a dăruit orașului proiectul „Monumentului Eroilor Români”, construit în cartierul „Galata”, precum și rețeta unui ciment special (bois ciment), care imită perfect culoarea, fibra și…... chiar sunetul lemnului de stejar. Rețeta, se pare, s-a pierdut, de-a lungul timpului. Tot la etajul unu, pe aripa de vest se află Muzeul de artă, iar în aripa vestică a lui este amenajat, pe o suprafață ceva mai mare Muzeul Etnografic al Moldovei. Despre cele patru muzee pe care le găzduiește acum Palatul, am să revin cu alte review-uri, fiind mult de povestit și despre ele.

După ce-am ieșit, am dat ocol Palatului prin latura de est, ca să vedem și partea din spatele lui. Aici am văzut, de-a lungul zidurilor, un teren în pantă, împrejmuit cu arbuști și pomi ornamentali, acoperit cu iarbă și flori. În centrul terasei din piatră din mijlocul terenului, se află amenajată o fântână arteziană rotundă, cu jeturi concentrice, înconjurată de parapetele unor scări din piatră, ce coboară spre o altă terasă. Din fântână, paralel cu scările și la mijlocul lor, se scurge apa, prin intermediul unor cascade succesive -cred că patru la număr- până la un bazin de colectare. Acesta se află la nivelul aleilor, în partea de jos a terenului în pantă. Aleile de la baza taluzului merg spre Complexul Comercial „Palas” și spre locurile restaurantelor și magazinelor ce au fost construite în ultimii ani. Ne-am îndreptat și noi spre una din terase, să ne bucurăm de o cină bine venită.

Vă las acum să vă delectați cu pozele pe care le-am atașat. Sper să vă placă și, dacă ajungeți la Iași, nu ocoliți clădirea lui de referință, Palatul Culturii.

---

VIZUALIZĂRI: 1828 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI