Un edificiu simbol al Iașului - Palatul Culturii

TIPĂREȘTE

Este de la sine înțeles că în periplul nostru prin Iași, din primăvara acestui an, nu puteam să nu vizităm Palatul Culturii, edificiu simbol al Iașului. În primul rând, chiar dacă nu cunoști Iașul și ajungi în zona în care este amplasat, curiozitatea te va mâna desigur să vezi ce-i cu acea spectaculoasă clădire pe care o observi de departe, aproape imediat ce intri pe str. Ștefan cel Mare. Însă dacă motivul cu care ai venit în acest oraș moldav este turistic, atunci cu siguranță te-ai documentat o țâră și știi că edificiul ce te impresionează prin măreția sa este Palatul Culturii.

Amplasat într-o zonă deosebit de bogată în monumente istorice, precum Mitropolia, Biserica Trei Ierarhi, Casa Dosoftei, vechile biserici Barnovschi, Bărboi sau Sfântul Nicolae Domnesc [despre care am scris în “Iași - oraşul studenţiei noastre (2) ” ], Palatul Culturii pare un „uriaș” prin comparare cu celelalte edificii.

Dar să revenim la vizita noastră. Motivele pentru care trebuia făcută vizita erau multiple. În afara celor principale, legate de faptul că este un obiectiv turistic foarte important, sau cele legate de actul de cultură în sine, mai existau și motive, mai mititele, dar notabile, de natură afectivă.

Povesteam în două review-uri despre Iași, spunând că a fost locul în care am făcut studiile universitare. Facultatea înseamnă și sesiuni de examane, adică studiu intens :) în biblioteci și nu numai. Biblioteca Palatului Culturii ne oferea un spațiu optim de studiu cu liniște, răcoare vara.

Ne dădeam silința cât puteam să fim acolo, printre primii, la ora deschiderii (7.30), nu neapărat ca să prindem un loc anume ci... pentru a pune mâna pe o colecție, sau măcar câteva numere, a revistei Paris Match, publicație existentă, încă, la vremea aceea (înainte de 1970) în unele biblioteci, chiar și pe la chioșcurile de ziare, sau a publicației Secolul 20. Cu revistele în față, liniștiți din puncul ăsta de vedere, puteam trece la studiu, nu al cursului pentru examen, ci al revistelor, minunându-ne, desigur, de ceea ce mai era prin lume.

Bun! Să închidem paranteza și să revenim la obiect.

Și totuși, înainte de a trece la scopul vizitei, câteva cuvinte despre impozantul edificiu trebuie spuse (cu toate că internetul este plin de informații).

Având ca destinație inițială activitatea de justiție și admninistare, clădirea, construită după planurile arhitectului I. D. Berindey, dată în folosință urbei Iași în 1925, dispunea de utilități și instalații deosebit de moderne pentru acea vreme. Cu cei 55 m înălțime ai turnului său, Palatul Culturii era cea mai înaltă clădire din Iași, la timpul acela, în prezent fiind depășit, ca înălțime, doar de 3 sau 4 clădiri. În 1955 clădirea capătă actuala destinație de Palat al Culturii, găzduind în incinta sa patru muzee importante, de interes național: Muzeul de Istorie a Moldovei, Muzeul Științei și Tehnicii „Ștefan Procopiu”, Muzeul Etnografic al Moldovei, Muzeul de Artă, dar și Centrul de Cercetare şi Conservare-Restaurare a Patrimoniului Cultural.

Să revenim la vizită. Pășim în Palat cu intenția de a vizita două dintre cele patru muzee și anume: Muzeul Științei și Tehnicii „Ștefan Procopiu” și Muzeul de Artă, cu toate că pe primul îl mai mai vizitasem acum foarte mulți ani în urmă, dacă-mi aduc bine aminte în perioada studenției. Practic ca și cum l-am vedea pentru prima oară. În cadrul Muzeului de Artă am avut surpriza să vedem și expoziția de pictură naivă “Lumea lui MĂRIC”. Dar despre asta mai la vale.

Primul vizitat a fost Muzeul științei și tehnicii „Ștefan Procopiu”, obiectiv înființat în 1955 de un grup de intelectuali din Iași, două personalități din cadrul acestui grup fiindu-ne dascăli la Politehnica ieșeană: acad. Cristofor Simionescu, șeful catedrei de chimie macromoleculară, rector în timpul studenției noastre, și prof. Ion Curievici, titularul disciplinei de automatizări în industria chimică.

Organizat pe mai multe secțiuni (înregistrarea și redarea sunetului, tehnica fotografică și cinematografia, comunicații – radio, telefonie, telegrafie, energetica, orologerie, apoi tehnica de calcul) muzeul prezintă vizitatorului evoluția tehnicii în aceste domenii.

Patrimoniul muzeului, constituit din achiziții dar și donații, are în componență atât obiecte materiale aparținând domeniilor amintite cât şi “obiecte cu valoare memorială (documente, cărţi de specialitate, fotografii, diplome, aparatură de laborator şi obiecte personale) care au aparţinut unor personalităţi ale ştiinţei şi învăţământului superior tehnic, precum: Ştefan Procopiu, Petru Poni, Dragomir Hurmuzescu, Paul Postelnicu ş. a. ”

Secția de înregistrarea și redarea sunetului are o colecție de automate muzicale incluzând exponate vechi începând cu sec. XIX și până pe la jumătatea sec. XX. Sunt expuse aparate cu înregistrare cu cilindru cu știfturi, instrumente de muzică mecanică ce utilizează înregistrari prin perforare pe discuri din carton sau din metal, instrumente care folosesc pentru înregistrare cartele și benzi perforate sau aparate de înregistrat vocea umană: pian mecanic, cutii și ceasuri muzicale, gramofon, patefon, fonograf ș. a.

Muzeul de Artă, instituție ce are aproape 160 de ani, acumulează în prezent aproximativ 10.000 de lucrări diverse de pictură, grafică, sculptură, împărțite în trei galerii: galeria de artă românească modernă, galeria de artă contemporană românească și galeria de artă europeană. Sunt expuse opere ale autorilor români începând cu sec. al XVIII-lea până la perioada interbelică, cu o prezentare specială a școlii ieșene de arte plastice, dar și picturi aparținând diferitelor școli europene (flamando-olandeză, italiană, spaniolă, rusă, germană, austriacă).

Cu toate că aceste opere de artă sunt extrem de valoroase, aparținând unor autori consacrați precum Nicolae Grigorescu, Aman, Tonitza, Luchian și mulți alții, nu voi insista asupra lor având în vedere faptul că sunt foarte cunoscute.

Voi insista puțin în prezentarea unei expoziții de pictură naivă reunind sub titlul “Lumea lui Măric” o selecție de lucrări ale pictorului naiv Ioan Măric, de felul lui de prin părțile Bacăului. Am avut ocazia să vedem această expoziție în ultimele zile de expunere, gazdă fiind sala “Petru Caraman”.

Lucrările ne prezintă povești, întâmplări, oameni, lucruri, toate zugrăvite în culori extrem de vii ce aparțin unui univers dinamic și vesel. Ion Măric pictează oameni, lucrările sale sunt pline de oameni de tot felul: copii, moși, babe, tineri și oameni în puterea vârstei, surprinși în ipostaze din cele mai variate din viața lor: sărbători diverse, hram, târg, interpretând muzică. Spune artistul că: “Cel mai mult mi-a plăcut să pictez oameni. Pentru că cel mai greu se pictează oamenii, nu natura. Cel mai greu e să dai la un portret mişcarea, viaţa, personalitatea. ” Așează în compozițiile sale imagini culese din lumea lui, cărora le dă viață creind propria sa lume: “În compoziţie adun tot ce mi-a plăcut: o poartă, o casă şi aşa îmi creez eu propria compoziţie. Îmi fac eu satul meu. Şi apoi dau viaţă la personaje. În fiecare sat trebuie să fie câte un personaj la care să-i dai viaţă şi personalitate. (…) Lada mea de zestre este satul. Toate vorbele din popor. Expresii, tradiţii. Legende, zicători, proverbe, povestiri şi mituri”.

Este de la sine înțeles că vizita noastră la Palatul Culturii nu s-a limitat doar la a vizita muzeele. Vizita ne-a oferit încă o dată prilejul, să admirăm frumusețea elementelor de arhitectură ce alcătuiesc acest magnific edificiu.

Și voi face referire la ceea ce am admirat nu neapărat în ordinea cronologică a vizionării. Voi începe cu sălile ce ne-au impresionat prin arhitectura lor.

Sala Voievozilor. Este poate cea mai grandioasă și mai frumoasă încăpere a clădirii. Tavanul, construit în formă de ogivă, are expuse, la intersecția cu pereții, medalioane reprezentând portretele domnitorilor Moldovei (unii dintre ei au domnit și în Muntenia), a membrilor familiilor regale ale României, dar și cele ale lui Decebal, Traian și Aurelian.

Pereții sunt vopsiți, după restaurare, în culoarea albastră și sunt decorați cu crini aurii imperiali, floarea preferată a reginei Maria. Atrage în mod deosebit atenția un șemineu, deosebit ca realizare, amplasat într-unul dintre capetele sălii, decorat cu un basorelief ce reprezintă un arbore istoric, decorat cu portretele voievozilor mai însemnați ai Moldovei, în vârful acestuia fiind regele Ferdinand. În prezent sala este utilizată ca sală de conferințe sau ceremonii.

Sala „Henri Coandă”. Inițial sala Curții cu Juri, pe vremea când era Palat de Justiție și Administrație, actuala incintă a primit numele marelui savant Henri Coandă în semn de recunoaștere a meritelor acestuia legate de realizarea schițelor pentru decorațiunile interioare ale palatului. Iar la realizarea multora dintre aceste decorațiuni s-a utilizat un material, inventat de ilustrul om de știință, numit bois-cement. Cel mai bine se vede acest lucru la decorațiunile sălii „Henri Coandă”, lambriurile de aici realizate din acest material seamănă foarte bine cu lemnul de stejar, ba chiar și sunetul scos de material, la ciocănirea lui, este ca cel produs de lemnul de stejar. Utilizarea acestui material ieftin a scăzut foarte mult costurile de construcție, întru-cât folosirea lemnului de stejar și sculptarea lui ar fi fost cu mult mai scump. Lucru important și la vremea aceea pentru că era vorba de edificarea unei clădiri publice, nu private.

Și elementele de susținere a tavanului casetat, în care sunt montate spoturi luminoase, executate sub forma unor semiarce elipsoidale și chiar tavanul sunt realizate din același material.

Pe peretele din dreapta, opus ferestrelor, există trei zone, între elementele de susținere a tavanului, pe care sunt pictate imagini din orașul Iași. În prima dintre ele, în partea mediană a acesteia, apare imaginea Bibliotecii Universitare “Mihai Eminescu”, în plan mai îndepărtat distingându-se silueta Universității “Al. I. Cuza”, în zona din mijloc picturile ne prezintă locuințe din Iași, în plan îndepărtat fiind clădirea Palatului Culturii și a Turnului Golia, iar în ultimul sector apare imaginea triajului cu gara din Iași și zona industrială probabil din Nicolina.

În partea din spate a încăperii un pian de concert și un podium, precum și cele două șiruri de scaune, ne arată că în prezent aici au loc, destul de des, concerte de muzică cultă, urmare a acusticii foarte bune a sălii. Dealtfel, la data vizitei noastre, un pianist exersa, interpretând diferite partituri, și cu această ocazie am apreciat buna acustică a incintei.

Într-o zonă adiacentă sălii “Henri Coandă” se află două socluri pe care au fost cândva busturile a doi foști miniștri de justiție: Matei B. Cantacuzino şi Gheorghe Mârzescu. Busturile au fost înlăturate în perioada comunistă, dar pe socluri au rămas înscrise numele celor doi miniștri, distingându-se chiar și perioada când au trăit. În spatele celor două socluri există fundaluri splendide realizate din mozaic bizantin.

Ne continuăm vizita umblând în voie pe holuri, admirând operele de artă ce compun edificiul. Urcăm la etaj pe scara monumentală din marmură, uitându-ne la vitraliul din capătul primei rampe a scării. La capetele balustradelor sunt așezate sculpturi cu acvile imperiale. Ajunși la etaj privim mozaicul circular de la parter, în culori alb-gri, în care se disting elemente din stema României, leul rampant, vulturul dar și crinul imperial postate în cercuri concentrice. Mozaicul circular este încadrat într-un pătrat, iar în colțurile acestuia sunt desenate stema României și anii în care a fost construit Palatul Culturii. Stâlpi rotunzi sau în secțiune rectangulară, susțin balconul etajului și tavanul, cei ce pleacă de la nivelul întâi, având stucaturi conținând simboluri heraldice.

Vizita noastră ia sfârșit cu regretul că n-am putut urca în turnul cu ceas. Fiind un aflux foarte mare de turiști ce au intrat odată cu noi în Palat (sau noi am intrat odată cu ei? :)) ), timpul de așteptare pentru a vedea ceasul din turn era de cca. 3 ore. Așa că am renunțat, am ieșit afară la căldura și lumina soarelui, deplasându-ne spre alte ținte de vizionat.

Palatul Cuturii din Iași este un obiectiv care trebuie și merită să fie vizitat, . Nu-l ratați în peregrinările voastre prin zonă.

“Drumuri bune și excursii frumoase! ”

---

VIZUALIZĂRI: 2824 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI