Júzcar satul albastru, fosta reședință a Ștrumfilor

TIPĂREȘTE

În 2011 Sony Pictures căuta un sat spaniol mic, tradițional și pitoresc pentru a-și promova filmul The Smurfs 2.

Trebuia să fie suficient de mic să poată fi complet transformat, să fie localizat într-un spațiu pitoresc cu munți și vegetație bogată și să aibă o comunitate unită și deschisă la colaborare.

La acea vreme, Júzcar era un sat alb andaluz, ca multe altele din zonă, și număra cam 250 de suflete. Împrejmuit de dealuri înalte, o athitectură uniformă și oameni prietenoși a fost ales câștigător.

L-au ștrumfit peste tot. Toate cele 175 de case au luat culoarea albastră, inclusiv biserica și cimitirul, pe pereți au apărut picturi murale cu ștrumfi, au mai adus niște mascote și le-au amplasat prin punctele esențiale. Înțelegerea era ca după campania de promovare a filmului, echipa de meseriași plătită de Sony Pictures să refacă culoarea albă a satului. Dar ce să vezi? Notorietatea câștigată peste noapte, fluxul mărit de vizitatori și posibilitatea de a câștiga din turism i-a facut pe locuitori să se răzgândească. Printr-un referendum, aleg să rămână albaștri.

De la El Torcal am făcut în jur de două ore, pe un drum pitoresc. Am mers încet să avem timp de povești și mai ales de poze. Șoseaua îngustă, la înălțime, ne oferea deseori panorame frumoase asupra micuțelor localități înconjurate de păduri întregi de castani și livezi de măslini. Încet încet, lumina soarelui se stinge și ne bucurăm de lumina blândă a amurgului. Când am intrat în Júzcar, deja se făcuse întuneric.   Nici un magazin deschis, taverne în beznă. Figurinele cu ștrumfi nu mai sunt acolo, au fost luate de cei de la Sony, care și-au luat și drepturile de autor asupra denumirii de  Smurfs Village.   

A rămas doar Satul Albastru, un loc adorabil, neobișnuit și cu o poveste simpatică în spate. În afară de Gargamel care pune pe fugă vizitatorii și câteva desene ștrumfești, nu prea ai mare lucru de făcut acolo. Plimbarea de la un capăt la altul al satului îți ia 15 minute la coborîre și poate un pic mai mult la întoarcere, că ai de urcat. Un hotel cu restaurant la intrare, o ciupercuță cu vafe și dulciuri deschisă doar în weekend, un magazin sătesc pe care nu l-am găsit deschis niciodată indiferent de oră, o bisericuță pustie în zona cimitirului și un bar. Dada, barul l-am găsit deschis de fiecare dată. Era locul de adunare al locuitorilor și l-am vizitat și noi pentru urgențe. Într-o seară, am mai văzut lumini de club și am auzit muzică în surdină într-o încăpere mică din centru, probabil Ștrumfotecă. Doar pentru localnici, n-am dat buzna.

În weekend satul s-a animat, am găsit mai greu parcare. O grămadă de familii cu copii ne invadaseră, dar cum s-a lăsat seara s-au dus cu toții și am rămas tot singuri în sătucul care pentru câteva momente a fost faimos.

Locul în care e amplasat nu ne-a avantajat prea mult. Nu eram cu copii să aibă cine se bucura de atmosferă, și de Gargamel am scăpat în câteva minute. Încercând să fim în mijlocul locurilor pe care am vrut să le atingem, am ajuns să fim departe de toate. Drumul până acolo era pe o șosea îngustă, șerpuită cu zeci de curbe cu vizibilitate redusă mărginită de sute de castani, de care până la urmă ne-am bucurat.

Diminețile noastre la Juzcar au fost matinale, că aveam treabă prin alte locuri la ore fixe și programul nostru a fost încărcat. În vacanță planul trebuie respectat, mai ales când faci rezervări cu luni bune înainte.   Micul dejun l-am luat pe fugă, așa că de multe ori ne-am bazat pe semințele de chia ale Alinei, înmuiate în cafea și amestecate apoi cu iaurt și sirop de agave. Foaaarte bun. Dar probabil bărbații din grup nu au fost la fel de mulțumiți de meniu. Când au aflat că un alt pueblo blanco din vecini e faimos pentru produsele din carne de porci iberici a trebuit să facem un ocol pe acolo. Vreo cinci kilometri între ele, aceeași atmosferă de sat liniștit exclusiv al localnicilor.

Am ajuns În Farajan într-o dupămasă pe la ora 5-6, magazinul de la poarta fabricii de mezeluri era închis. Satul nu avea mai mult de 100 de case și trecerea a 8 turiști pe acolo nu putea fi neobservată. Așa că a fost suficientă o întrebare și porțile magazinului ni s-au deschis.

După atâta chia, parcă am scăpat la sacul lui moș Crăciun. Puțin jamón, chorizo și alte mezeluri de care nici nu am auzit, am vrut din toate. Uităm că mai stam doar două zile în Jùzcar așa că luăm tot ce prindem din frigider. Primim cadou și o slanină. Cerem și o degustare și primim o reprezentație cum se taie jamónul și cum se servește. Faimoșii porci iberici sunt crescuți în libertate prin păduri cu stejari și castani și se hrănesc cu ghinde și castane, meniu ce le influențează calitatea cărnii.

Nu sunt încântată să aud că îi tratează bine și apoi îi feliază așa că noi fetele, încercăm să distragem atenția de la porci și cerem castane.   Era plin peste tot în zonă și bănuiam că le utilizează și în produse de patiserie. Ne gândeam la un desert cu pireu de castane sau o prajitură, ceva delicios. Dar omul lucra la o fabrică de mezeluri, așa că înțelege ce vrea. Ne aduce un sac de castane și încearcă să ni-l vândă. Pentru el castanele însemnau mâncare pentru porci, credea că vrem să-i petuim animalele. 😄

Plătim destrăbălarea noastră cu vreo 150 de euro, dar avem ce mânca la micul dejun.

 În drum spre casă oprim la marginea șoselei și strângem câteva castane să vedem dacă sunt bune. Le-am înmuiat, le-am crestat și le-am tinut în cuptor vreo 50 de minute. Au fost delicioase. Cea mai buna masă din Júzcar.  😊

Ce mai poți face prin satul albastru? Mai nimic. Poți explora satul, poți face niște poze haioase, baie la piscină și somn. Sunt și ceva trasee de hiking, dar nu am reușit să ajungem la ele. Aveam prea multe de făcut și am ajuns târziu de fiecare data.

Mâine avem program la Ronda. Se anunță nori încărcați, peisaje frumoase și chef de plimbări.

Hasta la vista!

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 76 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI